2,304 matches
-
ții la distanță. Ți-e rușine că vă mutați cu căruciorul la care trag tatăl tău și prietenul lui. Înhămați. Ești un prost. Și SINGUR. Te uiți la mobila din cărucior ca și cum nu ar fi a ta. Oglinda de deasupra chiuvetei din bucătărie, pusă și ea peste lucruri, plimbă prin ea cerul și crengile copacilor. Mai bine ai pune mâna să Împingi. Să-ți vezi mutra de dur de mai aproape. Și o faci undeva În dreptul străzii Țepeș Vodă, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu arcurile pe-afară și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În bucătăria lor, nu mirosea extrem de tare a terebentină pentru că chiuveta era plină cu pensule puse la Înmuiat Împreună cu un munte de vase. Și că nu existau semne făcute cu cărbunele pe toate tablourile din casele lor și nici nu aveau pânze pe jumătate terminate pe fiecare perete din casă. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fel În care putea să se confrunte cu asta. Ajunse acasă și-l găsi pe Ivan cel Groaznic În genunchi În baie. Își strângea sculele. Podeaua era acoperită cu bucăți de garnituri din cupru, fusese așa de zile Întregi, și chiuveta Încă mai atârna de perete. —Salut, Ivan. Cum Îți mai merge? Nu bine, spuse el dând din cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e atât de rea după ce ajungi să o cunoști. Ruby zâmbi. A deschis ușa. Ruby a pus prăjitura de la Patiseria Valerie pe blatul din bucătărie, alături de celelalte care au fost aduse. Bridget nu a auzit-o intrând și stătea În dreptul chiuvetei, cu spatele la Ruby, Îmbrăcată În același costum negru pe care l-a purtat la nunta lui Fi cu Saul. Cu o mână Îl legana pe Connor, al cărui cap se afla lângă robinetul care picura. —În numele Tatălui, al Fiului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ștergea fruntea bebelușului cu un prosop și Îl pupa de zor pe față. E o nimica toată pe lângă ce Îți vor face păgânii ăia. Sărmanul tău cocoșel... Ce-o să-i facă sărmanului tău cocoșel? În timp ce vorbea, s-a depărtat de chiuvetă și a văzut-o pe Ruby. — Fi a refuzat să aducă un preot pentru a-l boteza, spuse Bridget simplu, strângându-l pe Connor la pieptul său, așa că m-am gândit că unul improvizat n-are cum să-i strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ciudată rău, ca aseară la telefon. Ce e? — Stai să fac niște cafea, spuse ea. El Își târî bagajul până pe hol și Închise ușa de la intrare În urma lui. —Ruby, vorbește. Mă simt intimidat. Am făcut ceva greșit? Ea stătea la chiuvetă și umplea ceainicul cu apă. Nu știu de unde să Încep. —Cu Începutul. Apăsă pe butonul de la ceainic și Îi dădu hârtia pe care o furase. — Aruncă o privire pe asta. —Ce e? — Citește-o. Suferea clar de diferența de fus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de umplutură ajunse drept pe podea. Probabil că o să vrea mereu să facă asta. Dar pot să trăiesc cu asta. —Poți? Da, așa-i mătușica ta - e fericită când are de schimbat un bărbat. Asta era Ronnie. Se Îndreptă spre chiuvetă și a Început să umple ceainicul cu apă. — Știi ce, Ronnie? Cred că ai dreptate. Poate că Îmi place să ajut bărbații din viața mea. Dar se pare că funcționează bine. Ne ducem la un grup de terapie pentru cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fără cuvinte, fără măcar să ne atingem. Fac câțiva pași și mă așez în camera medicilor. Alfredo se pregătește pentru operație. Îi urmăresc în gând gesturile, acel ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
incizat încet, cu o lamă de ras, mușchiul aductor al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând să curgă. Trebuia să rezist, să deschid ochii și să rezist. Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am înfipt bisturiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ai început să te ciondănești cu mama ta. Știi, așteptam momentul acesta, am stat cu brațele încrucișate atâția ani. Ai întâlnit zâmbetul meu la ieșirea din baie, pentru că acolo vă încăierați întotdeauna, în chiloți, cu fardurile de ochi răsturnate în chiuvetă. Ți-am zâmbit. Și tu mi-ai zâmbit. Mama ta s-a enervat: — În sfârșit, aveți aceeași vârstă, a spus. Ea nu vroia să-ți cumpărăm scuterul, nici eu nu vroiam, dar nici să te refuz. Ne-ai bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perete, l-am urmat până la întrerupător. M-am surprins în oglinda pe care o aveam în față: ochii atinși de lumina unui fulger malign. Mă aflam într-o criptă cu faianță veche. Am deschis robinetul. În timp ce îmi aplecam fața deasupra chiuvetei, am văzut într-un pahar agățat de un suport de fier o periuță prea mult folosită. Împreună cu scârba pentru firele acelea crăcănate m-a cuprins scârba de mine însumi. Pe marginea vanei mici de tot era așezat un covoraș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manlio cu o cană de pipi-cafea în mână. Mă simt rău, transpir, inima îmi torturează pieptul, nu-mi simt brațul. Nu, voi muri de infarct, în picioare în w.c.-ul metalic care dansează, cu pachetul de șervețele detergente plutind în chiuvetă. Mă ridic. — Unde te duci? — Cobor. — Ce naiba zici? — Au închis ușa, avionul s-a pus în mișcare. Stewardesa mă oprește: — Scuzați-mă, domnule, unde mergeți? — Trebuie să cobor, mă simt rău. — Chem un medic. — Sunt medic. Mă simt rău, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
miros de praf mișcat din loc și de cafea. Fac câțiva pași fără zgomot în locuința aceea pe cale de a fi strânsă. Mă apropii de ușa bucătăriei, care este pustie, se vede doar o cană cu gura în jos pe chiuvetă. — Sunt aici. Italia stă pe pat, își ține coatele sprijinite de pernă și privește fâșiile de plastic ale perdelei de după care apar. Te odihneai, scuză-mă. Nu, eram trează. Mă apropii și mă așez lângă ea pe patul fără cearșaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un aspect curat, dar mirosea a stătut. Avea un pat de lemn furniruit și un dulap identic, care mai avea încă folia de plastic în jurul picioarelor. Două prosoape, unul albastru și unul mai mic, de culoarea nucșoarei, erau așezate lângă chiuvetă. Cuvertura era verde ca perdeaua, am tras-o spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi atins-o un fluture. Am ridicat-o în sus, vroiam să-și sprijine spatele de perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care la început a tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam la Elsa ca la soția unui prieten; cât despre tine, nu eram un tată, eram un orfan. Ochiul meu reflectat în geam mă scruta ca o reptilă uimită. Un robinet uriaș de chiuvetă trecu pe lângă mine, pe un panou publicitar. Ne aflam pe o stradă mai largă decât cele pe care călătorisem înainte. Bărbatul schimbase viteza și lăsa motorul să tragă pe asfaltul în sfârșit ca lumea. Nu exista linie de demarcație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a luat tava și s-a dus la masă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Am pus farfuria și paharul fiicei mele în chiuvetă și am rămas uitându-mă pe fereastră în timp ce apa curgea peste ele. Mimozelor pe care le plantasem cu un an înainte le mergea bine. Soția mea își dorise un castan, dar ceva din mine îmi spusese că nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
el, în ciuda respectului ei pentru relația terapeutică și a faptului că anii petrecuți alături de mine o dezvățaseră de obiceiul de a cerceta prea amănunțit lucrurile. — A pus multe întrebări. —Despre ce? —Despre toate. Despre mine. Despre tine. Se întoarse dinspre chiuvetă și mă privi. Își spălase fața și își pieptănase părul, dar nu se fardase deloc. Pielea îi era maronie de la după-amiezile petrecute în curte cu copiii. Ochii ei mari, căprui deschis cu străluciri verzui și mult prea încrezători se îngustară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doar ca să îi arunci pe țigările tale. —Tu îi vrei ca să îți cumperi mai multe haine după război. După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
regulă, am imitat eu melodia de la televizor. Totul va fi bine. Erau cuvintele unui tată, deși propriul meu tată nu mă mințise niciodată rostindu-le. Când am urcat treptele dinspre bucătărie, o jumătate de oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ridică mâna și își șterse obrazul stâng. —Pe cel drept. Își șterse celălalt obraz. Linia neagră se întinse și mai tare. Aș fi putut să traversez bucătăria și să o șterg eu. Dar am rămas unde eram. Se întoarse la chiuvetă. —Fă-mi doar o favoare, îmi zise ea. —Orice. Vorbeam serios. Nu îmi aduce flori mâine. Nu îmi aduce flori și nu le aduce nici fetelor nimic. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că așa faci de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar renunțasem să mă mai cert cu Harry în urmă cu ceva timp. E uluitor cât de puțin le pasă oamenilor. Atâta timp cât au o bucătărie cu plita incorporată în dulap și un cuptor construit în zid, o baie cu o chiuvetă dublă și o sufragerie cu uși glisante din sticlă, până în tavan, nu le pasă ce văd când se uită prin acele uși. Nu le pasă dacă se uită la mimoze sau la stejari sau la un pustiu plin de săpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am urcat treptele cu tata și Otto, ca să găsim hoțul. Folosisem un topor în hambar. Dar nu aveam timp să mă duc la subsol. Îmbrățișând din nou peretele, m-am întors în bucătărie și m-am aplecat spre sertarul de lângă chiuvetă, unde Madeleine ține cuțitul de pâine, cel de tăiat carne și alte feluri de cuțite mari. Cuțitul de tăiat carne ar intra ușor, dar lama zimțată a cuțitului de pâine ar fi mai eficientă. În drum spre sufragerie, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]