2,460 matches
-
de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus o întrebare existențială, cu acel soi de cinism care vrea sa desfiinteze un ghimpe în coasta cuiva... nu contează de către cine... individul nu interesează prin nimic...... ceea ce contează este întrebarea, și mai mult decât atât, contează răspunsul... „cine ești tu, în definitiv?”...sunt o idee... sau doar un
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
încearcau să distrugă o estetică pentru a o înlocui cu alta.10 Dada însă neagă orice estetică intenționată, neacceptând decât lucruri născute din sponataneitate creatoare sau după formula lui Arp “date de legea hazardului”. În fond Dada se caracteriza prin cinism și respingerea legilor frumuseții, a organizării sociale, negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație. Întâmplarea și irațiunea, manifestate în mod deliberat, erau puse pe soclul cel mai înalt, pentru a
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
trebui să ne obișnuim iar cu el. — Nu aici, spuse Flann O’Toole. N-o să intre în Imperiul lui Napoleon. — Pot să mă așez? întrebă Vultur-în-Zbor. — Poți, zise Flann O’Toole. Și va trebui să răspunzi și la niște întrebări. Cinism pe fața elegantă, violență pe cea a lui O’Toole. O’Toole: chipul conștient al violenței, forța brută bucurându-se de ea însăși, o formă masturbare a puterii. Doamne, se gândi Vultur-în-Zbor, unde am ajuns? — O să vă răspund cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vrei să dai tu explicațiile, De-Două-Ori, oftă O’Toole. între timp eu îmi voi turna niște lichid întăritor. Fața cea elegantă o înlocui pe cea a lui O’Toole. — Nouă, celor din K, rosti ea cu o voce plină de cinism, ne place să ne considerăm niște oameni desăvârșiți. Cei mai mulți - de fapt toți - avem un domeniu de interes pe care îl considerăm al nostru. Nu cred că am putea accepta pe cineva care nu gândește așa. Știi, e ca și diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al camerei, am spus pe un ton răzbunător: „Nu e tipa de pe posterul fundației Anaemia Research Society, pentru strângerea de fonduri?“. Moment în care a plesnit de nervi și mi-a reproșat că sunt mult prea afundată în propriu-mi cinism ca să pot fi în stare să apreciez farmecul pur și inocent al lui Alice, apoi a tăcut și s-a postat lângă ea pentru tot restul serii. Cineva mi-a spus că s-au cunoscut la o lectură de poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lângă ea pentru tot restul serii. Cineva mi-a spus că s-au cunoscut la o lectură de poezie cu câteva săptămâni înainte și că au fost nedespărțiți de-atunci. Nu cred să fi zis Tom povestea cu afundarea în cinism, a obiectat Janey. —Îți jur. Alice are deja un efect negativ asupra metaforelor lui. Imaginează-ți ce o să scrie după câteva luni de stat cu ea. Mi-am turnat încă un pahar cu vin. A mai spus ceva, Janey. — Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dacă asta era o insultă adusă zoaielor de la spălatul vaselor. Personal, cred că fusesem destul de reținută; erau o grămadă de lucruri mai grave pe care puteam să le spun. Oricum, după cum comentase și Tom, mă complăceam într-o cloacă de cinism. Tânjeam să îi spun că (a) fusesem la o întâlnire așa cum se cuvine și că (b) mi-am ținut chiloții pe mine până la urmă. Ar fi două lucruri greu de crezut pentru el înainte de micul dejun. M-am jucat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să zică mai mult decât atât și era imediat recunoscut. —Sunt Sam. Sam Jones. Îți mai aduci aminte de mine? Tipa care obișnuia să facă bancuri cu blonde până când și-a dat seama că sapă cu limba o cloacă pentru cinism și a văzut greșeala din comportamentul ei. —A, bună, Sam. Ai vorbit cu Alice? Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii sarcastică, Sam, a spus Tom cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scuze. Totuși așa sunt. La ochii tăi mă refer. Mai ești furios? Nu, mă întrebam dacă să te sărut sălbatic sau nu. Cred că ar fi o idee proastă în momentul ăsta. — De ce, ești contagioasă? — Doar dacă te referi la cinism. Putem să ne întoarcem la subiectul pe care îl discutam? Poți să îmi spui dacă asta a fost singura dată sau Charles lua regulat? Adică, dacă nu i-au găsit alte semne pe mână, s-ar putea ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de mormânt, minciuna acoperă timpul meu și al țării și, uimitoare, cu puteri miraculoase, viața totuși irupe, se trăiește. La câtă mizerie morală este în noi, la câtă perfidie ne hotărăște viețile, la câți borfași hotărăsc în numele nostru, recunoscând cu cinism din când în când că „am greșit“, e o mare minune că mai trăim. Că mai există poporul acesta minunat. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu are grijă de noi și nu ne lasă să pierim. Încercările pe care ni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu vor fi pe deplin iertate vorbele rele, judecățile aiurea pe care le împărțeam cu cinism și indiferență de bețiv. N-au cum fi uitate, oricât ar încerca mulți dintre cei care țin la mine și mă cunosc de mult amar de viață. Așa și trebuie. Așa îmi trebuie. Mă doare însă, cumplit mă doare altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vremurile erau tulburi, ci doar pentru că nu deslușeam, în toată acea pâclă, un semn de ordine. Un liman spre care să tind sau dinspre care să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor. Ceea ce intuiam el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și cinism: “Este absurd că ne-am născut, este absurd că vom muri, pe de altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai posibilitatea mea, dar și a altora.” În plus, “lipsa
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care mă gândesc eu acum că poate fi „gripat“: ce se Întâmplă dacă cineva Încearcă să traverseze aceste linii? Dacă se deplasează cumva perpendicular pe ele sau oblic, cum vreți? Asta ar Însemna că respectiva ființă reunește În ea și cinismul și rațiunea și plăcerea și... moartea (chiar dacă e paradoxal). V-aș ruga acum să vă gândiți puțin la Dyonisos, cel născut din coapsa lui Zeus, după ce și mama lui, muritoarea, nu mai știu cum o chema, Îl născuse o dată. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noastră. Fiindcă abia ieșiți dintr-un deceniu în care ne-am afirmat luptând uneori lipsiți de cele mai elementare arme împotriva spiritului primar și demagogic, care se lăfăia agresiv și pusese stăpânire pe multe poziții cheie, de unde pândea rânjind cu cinism manifestarea creatoare, am intrat în altul, în care pe lângă continuitatea pe care o aduceam cu literatura dintre cele două războaie ― și nu e cazul să citez aici reușitele reveniri ale unui Arghezi, Camil Petrescu, M. Sadoveanu (nu Mitrea Cocor și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dacă unul sau altul dintre noi se poate lipsi, o literatură suferă. Fiindcă lipsită de idealismul debutului, personalitatea literară crește asemeni copiilor la orfelinat, unde îngrijirea chiar fără cusur nu poate suplini căldura și dragostea maternă. Talentul e însoțit de cinism, moravurile se înăspresc, virtuțile au revers, poezia și farmecul tuturor începuturilor vor fi luate în derâdere. După Eugen Lovinescu, nimeni n-a iubit mai mult la noi profesiunea de scriitor și nimeni n-a luptat mai mult să-i păstreze
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Shonyu înapoi la tatăl său, avusese o presimțire nefastă cu privire la consecințele faptei de bunăvoință a lui Nobuo. Cu toate acestea, nu-l credea pe Shonyu în stare să-și ascundă adevăratele intenții și să comită o asemenea mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că nu-l știam pe Shonyu ca pe un vulpoi bătrân și viclean ce e,“ reflectă Ieyasu. Nu era nevoie să se gândească de două ori la importanța strategică a fortăreței din Inuyama. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordinele primite... Înainte de a intra pe puntea principală de comandă, se îmbărbătă pentru ultima oară, ca și cum ar fi fost pus în fața unei dileme morale în care era dificil să alegi. Câteva credite în plus oricum nu strică nimănui, aprecie cu cinism în timp ce procesiunea care-l aduse se opri iar el își făcu intrarea. Secundul Darius, tânăr, scund și cu o piele neagră ca abanosul, înaintă cu mâna la piept, în semn de salut, îndată ce Kaan, cu un zâmbet unsuros pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile”. Credeți că degeaba, îi pune el în capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de contribuabili, prin impozite și taxe. Și presa, este cea care asistă zi de zi, cum toate cele trei puteri în stat, pe care le plătim cu bani grei, dansează ca stripteuzele la bară, sub bagheta aceluiași președinte-jucător al cărui cinism nu e egalat nici măcar de cel mai rafinat criminal în serie. Un președinte, a cărui strategie pentru viitorul țării ăsteia nenorocite, care parcă numai din întâmplare este numită România, se rezumă la tactici de a trece peste momentul respectiv, până la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
plecat mânată de bătăile lui și scandalurile nesfârșite. Era cizmar și mai aducea câte un ban în casa... Acum au rămas pe drumuri... Și din când în când, își șterge cu dosul palmei ochii umflați și înroșiți în așteptare... Cât cinism!... Ce aștept?... Să fur din ghearele morții un cadavru și să-l redau lutului nesătul. Să-l fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în pârâul de lângă satul meu, de lumânarea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință. Ea fuge și strigă la mine supărată. E liniște în viață și în moarte... Sutele de gură-cască se adună ca la o paradă în jurul mortului, parcă pășind, unul după altul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atât de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atâta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
femeie, Matei, imagineazè-ți cè e goalè în fața ta, dezbrac-o cu nerușinare în minte și vei vedea cum dispar toatè taină și farmecul sexului ei! Prea fetișizèm femeile! Când pleci, Matei? mè întreabè Șerban redobândindu-și în glas notă de cinism pe care i-o cunosc, Sper că anul viitor, prin martie, sè primesc viza! Și de Revelion ce faci? Nu vii la noi? Nu! Mulțumesc! Voi fi cu Ioana, undeva la o cabanè! mè ridic, ca și cum mi-aș fi amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]