2,486 matches
-
exces de zel, neștiință - relațiilor dintre organisme și dintre acestea și mediu. Și e valabilă și În - culmea! - oraș; acela aparent artificial, dar de fapt doar un spațiu scos temporar de sub controlul Naturii. Dar Natura nu doarme. Ne terorizează câinii, ciorile și țânțarii, de fapt reminiscențe ale spațiului Înainte natural, de care Însă nu putem scăpa, deși dorim să fim singuri În oraș. Ei sunt de fapt „uneltele/armele“ prin care Natura recuperează spațiul izolat de noi ca oraș. Cât o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai fi sticle goale, ci mai știu eu ce dihănii. Care vă vor concura și la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
produce. Tu te poți bucura, că-ți aducem la Îndemână păsăret care să compenseze vrăbiile rărite de pe balcon, dar așa favorizăm o specie. Nu și pe alta, al cărei rol nu-l cunoaștem dar, Întâmplător n’o agreem. Știu eu? Cioara ori cucuveaua. Consecința? - O știu. De n’aș fi eu, pisica, ca să repar noua ta gogomănie, ai provoca un dezechilibru, nu În minus, dar În plus. Pentru a greși, ambele căi Îți sunt deschise, iar păstrarea căii de mijloc, aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
țăran ori scormonitor prin cărți. Și fii atent: de tine se apropie și alții, ceva mai „grei de cap“, care abia acum se trezesc. Sunt animalele antropofile. Chiar dacă te doare, Între ele se numără nu numai simpatica veveriță, dar și cioara... Fiecare cu oferta lui... „Meridian“, 6 aprilie 2001, ora 12,45 26. Sweet sweet home Știu, Cristi, că mă lauzi pentru biocâmpul meu negentropic. Dar nu știi că ăsta e motivul pentru care nu-mi plac intervențiile voastre În Natură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a Naturii. Aveți ceva Împotriva altora, precum veverița care traversează bulevardul Carol, ori a aceleia de la Radio? Sunteți În stare să provocați un accident ocolind-o... Ceea ce nu Întotdeauna se Întâmplă cu un câine. Aceea e nostimă... Aveți ceva Împotriva ciorii? Nu puteți pune pe ea laba... Nici pe vrabia care vă trezește cu chirăitul ei taman duminica când ați mai lenevi oleacă... Sunt, lângă multe altele, unelte prin care Natura Își recuperează spațiul furat care se cheamă oraș. De unde atâta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Via câine și, desigur, pisică. Iar el, câinele, face ceva ce vouă vă repugnă: depoluează, descotorosindu-vă de gunoaiele aruncate dezinvolt oriunde. Și, pentru că orice acțiune cere energie, fiți siguri că dacă nu va găsi de mâncare, nedoritul - câine ori cioară - va părăsi de bună voie orașul. Trebuie doar să vă civilizați, lăsând fără „obiectul muncii“ pe acest gunoier, necalificat dar eficient. Natura apreciază doar eficiența, nu diplome și nici pretenții. Cât despre berea cu care mi-e datoare fabrica pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a dreptul insidioși. De ce nu m’ai crede că deturnarea atenției de la semeni spre alții - la modă, că nu degeaba se străfoacă Brigitte Bardot -, neglijarea semenului aflat În nevoie și atenția exagerată acordată unui parazit - câinele vagabond, de ce nu și ciorii ori șobolanului - nu e o altă cale de control - discret - al Naturii? Păi așa mărim numărul câinilor dar Îl reducem pe al nostru. Folosind pentru asta aceeași cantitate de energie, vreau să spun de resurse. Iartă-mi pisicismul prin care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
va absolvi de păcat. Dar nu cred să aveți timp, În 5 minute, să vă mărturisiți toate păcatele de peste an, cu atât mai mult cu cât păcătuiți chiar și fără să știți: când tăiați un arbore, ucideți - știu eu? - o cioară, așezați o temelie ori „faceți plinul“... Dar zeul vostru e și atotputernic; n’are decât să dreagă el distrugerile voastre, nu-i așa? Aveți și o scuză: El vă iubește atât de mult Încât v’a dat În stăpânire tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și de câte ori ascult concertul. Să fac o vrăjitorie și să redevin dracu’, constatând așa că m’am pus să-ți promit un subiect al naibii - deci tot eu - de dificil. Mai bine l’aș cita pe Topârceanu: „Și banală ca o cioară“. 2. Banalitate Mă uit la voi și mă crucesc - ptiu! m’a luat gura pe dinainte - ce existență banală aveți: vă nașteți, creșteți, vă reproduceți și apoi veniți la mine. Timp În care vă hrăniți, vizitați locul unde și Împăratul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce suferă de „insomnie“ e și viitorul meu colocatar; nevoit astfel să vină iarăși la microfon. Ați devenit curioși? „Arpegii duminicale“, 22 martie 2001, ora 18,02 3. Curiozitate Mă consider un drac simpatic, chiar ceva mai alb. Deh! Și cioara gândește astfel despre puii ei; sau, mă rog, așa credeți voi, antropomorfizând. E posibil să am și coarne - fie ele cu ghilimele, - dar sigur sunt curios. Iar Radioul, CD-ul etc. n’au fost martori la alcătuirea Mioriței. Și nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu trei păcate. „Meridian“, 6 septembrie 2002, ora 12,49 8. Per pedes, apostolorum Mai bine Înainte decât după război să-mi manifest vitejia. Cum? Analizând, cu o săptămână Înainte, ziua mersului pe jos; riscând oprobiul unor ecologiști vopsiți precum cioara care se vrea papagal, dar totuși entuziaști și care-și freacă palmele de bucurie c’au obținut barem atât. Dacă ar calcula la rece, ar afla Însă că... Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Iar când n’ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
participat: Ernest Undăreanu, Costache Malaxa, Ilie Radu, Chefneux. Era cald, ca vara. Au vânat „la pază”, vânătorii plecând pe dig și ocupându-și locurile în pădurea de sălcii și în stuful din baltă. Au vânat rațe, bâtlani (cormorani), gâște, lișițe, ciori. Masa de prânz au luat-o la conacul moșiei. Carol al II-lea a vizitat crescătoria de ponei și herghelia. La ora 16, au început a doua repriză de vânătoare. Seara, s-au întors frânți de oboseală, la București. Sâmbătă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea din ce în ce mai simțită. Buruienile comestibile fuseseră adunate până la ultimul fir: urzici, lobodă, știr, pătlagină, măcriș, bob sălbatic, ceapa ciorii, absolut totul fusese adunat de peste tot. Se fierbeau plantele, apoi, dacă se mai găsea un fir de mălai, se amesteca cu fiertura respectivă și se mânca. Dacă nu, puneau salină peste terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
proces rapid de evaporare a apei de la suprafața solului și astfel a început moartea fructelor pe ramuri: se îngălbeneau, se uscau și cădeau. În vara aceea, livada bunicilor a avortat din cauza secetei. Nu erau nici vrăbii, nici guguștiuci și nici măcar ciori. Plecaseră să-și caute hrană în locuri ceva mai ospitaliere. Se intra într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
succesive de elemente ale construcției și modelării personalității în spiritul umanismului renascentist, al unui om total eliberat de orice constrângeri care i-ar limita dezvoltarea multiplă și armonioasă. Da. E adevărat. La început, sătenii din comunele învecinate: Niculești-Jianu, Zăvoaia, Tătaru, Cioara, Simu ne considerau niște leproși, hoți, bandiți, criminali, dușmani periculoși ai regimului. Au fost dopați permanent și insistent lămuriți să ne evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a zăpezilor care mulaseră chirpicii, rândul de sus se dărâmase aproape tot în interiorul hornului și era cât pe ce să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tinerețe, dar după ce bag golul ăsta la cel mai înalt păianjen, vă spun tot ce-am făcut... Odată jucam în nocturnă un meci de zile mari, cu o adversară puternică de care n-am mai auzit de-atunci. Se numea Cioara Doicești și avea niște fotbaliști tot unul și unul, zburdau ăia pe gazon precum caii sălbatici în preriile americane. Erau buni, foarte buni... Eu le-am dat primul gol! Ce gol! Ca la mondiale, la păianjen ca și ăsta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care vi-l coc acum, aveți numai răbdare să se moaie soarele ăsta turbat. Când am dat golul, s-au aprins luminile pe stadion. V-am spus doar, jucam în nocturnă să vedem și noi stelele și luna. Cei de la Cioara Doicești s-au demoralizat încât imediat au mai primit un gol. Și încă unul, și încă unul... nu ne-am oprit până n-am văzut pe tabela de marcaj 21 0. Tribunele ovaționau, aproape o sută de oameni în delir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia pe vremea lui Dobrin (dădea golurile numai cu mâna) a scos atunci teancul de cartonașe galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Din minutul o sută cinci mi-am aprins o țigară să mă relaxez. Arbitrul de centru, unchiul meu, își aprinsese și el țigara de nervos ce era că meciul parcă nu mai vroia să se încheie odată. Când fotbaliștii de la Cioara Doicești au părăsit terenul, bătuți măr, spectatorii îi huiduiau înjurându-i frumos, fără excese, de mamă și tată. Unul a luat o piatră și a aruncat-o antrenorului advers în cap. Măi, boule, așa îți antrenezi tu echipa! își argumenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Wien, 1786), descriindu-i pe Ostjuden din Viena, și nu din vreun târg moldovenesc uitat de lume : „Înfășurați În negru din cap până-n picioare, cu bărbi și cu tot părul Învârtit În noduri, [evreii polonezi] seamănă cu niște sperietori de ciori : o satiră vie a Poporului Ales”. Pentru locuitorii din Viena Luminilor, acest costum exotic era văzut „ca de teatru”, cum se exprimă Larry Wolff <endnote id="(387, p. 159)"/>. Similar erau percepuți și la Paris evreii din estul continentului, cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în pragul falimentului. Și, dintr-o dată, pare a bate un vânt nou, dar rece, de origine siberiană. Rusia este pe cale să abandoneze Transnistria în favoarea subordonării întregii Moldove. Acesta este, de fapt, sensul "planului secret": se dă vrabia din mână pe cioara de pe gard, numai că Rusia s-a asigurat că cioara este prinsă în laț. Două sunt, după părerea mea, cauzele acestei schimbări de macaz : 1. În Basarabia, curentul proromânesc, proeuropean și anticomunist devine tot mai puternic, iar Voronin și ai
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
vânt nou, dar rece, de origine siberiană. Rusia este pe cale să abandoneze Transnistria în favoarea subordonării întregii Moldove. Acesta este, de fapt, sensul "planului secret": se dă vrabia din mână pe cioara de pe gard, numai că Rusia s-a asigurat că cioara este prinsă în laț. Două sunt, după părerea mea, cauzele acestei schimbări de macaz : 1. În Basarabia, curentul proromânesc, proeuropean și anticomunist devine tot mai puternic, iar Voronin și ai lui nu mai sunt siguri că vor câștiga alegerile viitoare
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]