1,729 matches
-
de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri de ceea ce W. nu ar fi îndrăznit să-i mărturisească nici soției lui. De la înființarea firmei „HBA Holding“, W. și cu mine am trăit o istorie foarte tumultuoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu șofatul, nu zic nu, o fi și ea un talent pe care cu siguranță îl ai, însă eu o văd mai degrabă ca pe o soluție de conjunctură, o ocupație pasageră. — Știu că vreți să mă încurajați, zice Sena ciocănind capacul delcoului cu mînerul șurubelniței, dar cu toate astea, va fi greu să-mi găsesc locul. — Mai mult decît atît, aș vrea să-ți dau încredere în forțele proprii, adaugă domnul Președinte. — De-ar fi totul atît de simplu ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-o manieră care m-a făcut să pufnesc în rîs. Parcă nu doreau să-i stăvilească, ci din contră, îi invitau să înainteze. — Situația nici nu putea fi mai limpede, spune Gulie, începînd să ciocănească cu degetele în masă, un ghiveci mai mare decît ăsta n-o să ne mai fie dat să vedem nici dacă ne mai naștem o dată. Îngenuncheri în grup în mijlocul caldarîmului, rugăciunea Tatăl nostru recitată amenințător de sute de glasuri la unison, urmată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prima dată cînd trebuia să faci o ghidușie pe cont propriu, n-ai fost în stare de nimic, asta e diferența dintre noi doi Potaie, ți-a spus-o verde în față Picioruș, imaginația, intriga, și a-nceput să-și ciocănească cu degetul arătător ghipsul în care-i era imobilizată glezna. Asta i-a permis să-și continue călătoria neîntreruptă, în timp ce tu ai fost nevoit să sari din tren, elicea elicopterului era aproape la turația de decolare cînd din complezență ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece acasă, cînd fie Tușica cu Milițică, fie Angelina cu Părințelul rămîneau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
masă, iar dumneavoastră nu numai că vă bate vîntul prin buzunare, dar sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu și dinții albi, ciocănindu-și unul din canini cu unghia. Arată-mi tu un parior înrăit care n a jucat niciodată pe datorie. Pur și simplu n aveam chef să ajung acasă prea devreme, se plesnește cu palma peste frunte, asta-i singura explicație
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor, că în zece minute apare autobuzul, adăugă trăgîndu-și în sus mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze că strategia lor nu fusese tocmai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă salute. Erau câțiva ani de când făcusem prima dată cunoștință cu el, pe vremea când fusese directorul Închisorii Brauweiler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul dintre gardieni luă poziție regulamentară și Îi spuse ofițerului cine sunt. — Așteptați aici, zise Hauptsturmführerul și se duse la ușa lucioasă din mahon aflată În celălalt capăt al Încăperii, unde ciocăni și așteptă. Auzind un răspuns, vârî capul pe după ușă și spuse ceva, apoi se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el are din nou o aventură. Se trezește că e prea rănită ca să mai plângă. Iese în oraș și se plimbă în umbrele aruncate de felinarele orașului. Într-o noapte, se oprește la ușa lui Zhang Min, regizorul piesei Nora. Ciocăne. El e acasă și e mirat de vizita ei. Ea întreabă dacă poate să intre. El îi dechide ușa, îi oferă un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei sunt măturați de pe cer. Luna se ivește din nou. Ramurile lovesc în geam, de parcă în el ar ciocăni spiritele. Aflu abia mai târziu de la Kang Sheng ce s-a întâmplat în noaptea cu furtuna. 30 aprilie 1967. Chiar înainte ca norii să părăsească văzduhul, Mao i-a invitat la el în cabinet, la un păhărel, pe „băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arată găsitorul ăsta. —Cu mare plăcere. Ar fi... o mare plăcere. Poate trec pe la tine într-o zi...? — Acum, spuse Mark. Știi unde stau? Ce vorbesc eu aici? Probabil că Adăpostul pentru cocori vrea să elibereze și casa mea. Daniel ciocăni, iar ușa din prefabricate fu deschisă de către cineva pe lângă care ar fi putut trece pe stradă fără să-l recunoască. Părul lui Mark era lung și încurcat, cum nu fusese niciodată. Pusese pe el vreo zece kilograme în ultimele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sănătos. Ceea ce dorea el să afle de fapt avea de-a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac duș, iar mama la șase, ca să ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
însă pe mine mă cunoștea: într-adevăr, nu exista nici un motiv să tușească. Și n-aveam de gând să-i spun mamei că întârziase de două ori, când venise la mine. Toni s-a așezat pe marginea patului și a ciocănit cu degetele ca niște dopuri în ghipsul meu: „Hello, is anyone in there?” Eu am găsit că avea haz. Subsuorile lui răspândeau un miros. Asta venea de la faptul că se spăla totdeauna pe fugă. Am plecat cu mașina spre locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o parte. „Domnule inginer, vă doresc drum bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stric totul. Trebuia ea să accepte o viață inferioară? Să se mulțumească cu ce avea? Nu mai aveam răspunsurile la aceste întrebări, dar nu aveam de gând să mă mai grăbesc să condamn și să disprețuiesc alegerile diferite. —Alo? Ed ciocănea în capul meu cu blândețe. —E cineva acolo? Eu m-am adunat. —Scuze! Am multe lucruri pe cap. De ce ai trecut pe aici? —Simplu. Mi-era dor de tine, zise el dând din umeri. Și după ce m-am calmat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
miezul nopții. Grăbi pasul spre casă, socoti că fusese trezit în urmă cu aproape douăzeci de ceasuri. De când a căzut bolnavă Stanca, era prima oară când simțea că îl doboară oboseala și somnul. „Mâine începe altă alergătură”, își spuse el, ciocănind într-un anume fel în poarta grea din lemn de stejar. În zori plecă singur călare până la Mogoșoaia. Acolo îl aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai rămas ceva de furat în urma turcilor. — Ei da, neică Dinule, reluă spătarul după un timp, mi-ar fi părut rău după clanțe. Acum, dacă domnia sa, marele ban, ne spune că-s la locul lor, m am liniștit. Clanțele erau ciocănite la Brașov și filigranul de deasupra e de argint făcut la porunca lui Constantin Voievod după desenele mele, fiecare odaie cu altă floare și altă lucrătură, nu erau patru la fel... Fu rândul lui Constantin Știrbei, cel care în urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el, nici maica doamna Ilinca nu se plângea de căldură la Ierusalim. Eh, alte vremuri, oftă el și apăsă ca să intre înăuntru pe clanța neagră de fier ciocănit cu o lucrătură rară. Atent, cântări din ochi ușa grea din stejar. Doamne, ce sculptură pe ușă, se miră el în gând, aduce cu cea de la Snagov, de la mânăstire. Tot așa flori și frunze, care când se împleteau, când se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au zâmbit deschis și înțelegător unul altuia. Ramura de măslin s-a prezentat sub forma unui comisionar elegant și prețios care a ciocănit într-o dimineață la ușa lui Marius, oferind un plic oficial cu antetul familiei Dracea. În fraze directe, fără nimic artificial sau căutat, Smaranda îl poftea la Sinaia pentru a vizita crescătoria de cai aflată pe domeniul familiei. Invitația rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe chipul marcat de oboseală nu se citește nimic. Domnilor, vă rog urmați-mă. Domnul colonel vă așteaptă. Fără să le mai aștepte răspunsul, se întoarce iute pe călcâie și se îndreaptă spre o ușă păzită de un soldat. Aghiotantul ciocănește scurt, apasă pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]