3,709 matches
-
care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de armă și intrase în ea cu brațele întinse înainte, când mă răsucii pe loc și mă aplecai în afară, prin fereastra deschisă. Întunericul se făcuse mai adânc. Era o beznă de iad. Simțeam totuși cum alunecă oamenii, nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urechii, chiar în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la braț, într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văzut adesea răsfoindu-le. În starea sa halucinatorie, fratele său William și sora sa Alice s-au transformat, evident, În fratele și sora Împăratului, iar el dictează scrisori către ei din această ipostază imperială - acum despre evoluția campaniilor sale („Vedem ciocul suficient Îndreptat cu această intenție vindicativă, În zilele acestea de frig cenușiu, elvețian, asupra campaniilor zgribulite și precipitate ale primelor semne ale Înfrângerii“), acum cu instrucțiuni privind decorarea palatelor imperiale („Iubiții și preastimații mei frate și soră, vă atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țintei, am grijă să se potrivească crestătura înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a lovit, condusă de destin, un tubușor de lut care i-a adus țintașului ca premiu barza Adebar. Aceasta purta în cioc un coșuleț în care își aveau culcușul doi gemeni. Asta se întâmpla înainte ca pilula să inaugureze era anticoncepționalelor. Cine s-a speriat mai tare? Nici măcar trandafirul pe care l-am nimerit imediat după asta nu a reușit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Decorat cu faianță, gresie, plante ornamentale, mici fântâni sau palmieri, după zonă, la casele de țară este situat Între edificii și ține uneori rolul ogrăzii. Pava sau pavita. Vas special din metal smălțuit, cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea apei. Pavesa. Supă de carne cu (uneori) usturoi, crutoane și ouă. Payró, Roberto J. Jurnalist și scriitor (1867-1928), reformist argentinian, care a evocat În opera sa obiceiurile lumii latino-americane, populată de gauchos și pícaros. Principala sa scriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cinci sute de kilograme. Capul măsoară șase metri În lungime, având o coroană de opt brațe. Fiecare din ele are cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză, o frunză cafenie. — Calmarul gigant are două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite, clămpănind dintr-o masă de mușchi ce pâlpâia În verde. — Oh, Doamne... Calmarul se mișca Înainte. Lumina ce pătrundea prin hublouri le permitea să se vadă Între ei. „Începe. Și de data asta nu mai putem rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se înfoia, alungând-o. Nici pe mine, prietena ei, nu mă lăsa să mă apropii prea mult. Uneori o vedeam cum întoarce ouăle cu ciocul. Am gândit că le așeza să aibă toate aceeași căldură pe toate părțile. Și avea mare grijă să le acopere bine pe toate. Era foarte atentă. Nu a spart nici un ou. Într-o zi senină și caldă, s a auzit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar puii veneau fuguța și o trăgeau de câte un capăt încercând să o înghită. Dar, pentru că nu reușeau de la bun început, alergau în jurul ei până ce mama lor o făcea bucățele cu ciocul. Când puii crescuseră ca la o săptămânădouă, pe la mijlocul zilei, toate păsările din curte au dat semne de spaimă. Au fugit și s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de paie. Aici stăteau ciuciulite, cu capul răsucit să poată privi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ori nu o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui pe care i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A doua zi, a venit iar. Cloșca mea frumoasă s-a luptat din nou cu ea, apărându-și puii. Gaia, puternică, a lovit-o rău în cap cu ciocul ei ascuțit și a prins-o cu ghearele. S-a înălțat în văzduh lovind-o mereu cu ciocul și dusă a fost... Puii au rămas singuri. Piu, piu, piu! strigau ei răsucindu-și gâturile ca să privească cerul. Dar nu au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Cloșca mea frumoasă s-a luptat din nou cu ea, apărându-și puii. Gaia, puternică, a lovit-o rău în cap cu ciocul ei ascuțit și a prins-o cu ghearele. S-a înălțat în văzduh lovind-o mereu cu ciocul și dusă a fost... Puii au rămas singuri. Piu, piu, piu! strigau ei răsucindu-și gâturile ca să privească cerul. Dar nu au mai văzut-o pe mama lor. Piu, piu, piu! plângeau ei cu dor de ea. S-au strâns
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la seppuku, cu gemete guturale, zale și ochii Închiși oblic de plăcere, de frig, din moși strămoși. În final Învinge binele și-al optulea samurai o duce pe prințesă, cu care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați fioroși cu, n-o să credeți, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În paginile roase de timp ale ziarului, domnul Paul Everac scrie cu o păsărică. În editorialul „O pasăre la Dumnezeu” apare Dumnezeu, care intră-n dialog cu păsărica. Ea este În realitate o metaforă care Întruchipează România, cu pene și cioc. Metafora Îi spune la un moment dat lui Dumnezeu: „Doamne, cît aș vrea să semăn și eu cu alte păsărele, să mă adun cu ele, să ciripim Împreună”. SÎnt pasăre din pasărea neamului meu. Măiestria poetică Întrece atît imaginația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scenariul lui Stile, scris mai puțin Împreună cu dramaturgul englez, cît mai ales cu Jonathan Penner, care-i producător și interpretează și rolul cuiva. Greu de spus al cui. Bănuiesc, pe cel al tatălui. Sau al fiului danez. Oricum, tatăl are cioc. E trist, și nu moare otrăvit cu cucută ci cu adrenalină, fiindcă era bolnav de inimă. Și fiindcă ar fi fost indecent să se toarne cucută-n urechea unui om american din zilele noastre. În zilele noastre de la-nceputul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]