4,347 matches
-
al crestei iliace și se formează un lambou cutanat dreptunghiular, descoperindu-se fața externă a osului. După ce s-a circumscris cu bisturiul întinderea lamboului osteoperiostic, iar periostul a fost incizat, se desprinde cu o daltă dreaptă, ținută oblic, și cu ciocanul, prin lovituri ușoare, toată rondela osteoperiostică, care cuprinde periostul și straturile superficiale ale osului pe o grosime de 3-4 mm; pielea este apoi răsturnată la loc pe plagă și acoperită cu o compresă. Dacă prelevarea lamboului, lasă o depresiunea mare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ținuse de cuvînt: împrumutase vesta portocalie a vărului ei (ăsta era unul dintre acei inși cu genunchieră de cauciuc care scot căpăcelele de fier de pe străzi și miros acolo, apoi le pun la loc și le trag o lovitură de ciocan) și era tare mândră de felul cum arăta în ea. Ea a propus să facem jocul de data asta noaptea, ca să fie mai interesant. Fix la ora zece trebuia să ne întîlnim în dreptul casei gemenelor, care era chiar pe colțul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai dădu la serviciu randamentul obișnuit, în fața planșetei, privind paharul de plastic plin cu creioane de toate țăriile, jucîndu-se cu compasurile Richter și trusa de rotringuri, urmărind absent miile de linii, pe hârtie "ciocan", ale proiectului la care lucra, arhitectul se simți obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ar dracu-n Ivona și-n tot neamu ei... De când a plecat de la Gelu, parcă n-a mai umblat la țoașcă... Da un să fie ? Un-să fie ? Că parc-a intrat în pământ... îi bate sângele-n tâmple ca niște ciocane și vede roșu înaintea ochilor, vede negru, Doamne ferește, să nu rămâie aici, moartă pe loc, damblagită... Doozeci i-a găsit aia de la circă după ce s-a prăpădit bietu Ilie, d-atunci umblă cu hiposerpilu la ea, și cu carbaxinu. Dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bate inima tare, parc-o furnică-n coșu pieptului, ș-are acolo un gol ca un nod, acuma-i acuma : dacă găsește sau nu portofelu... Dooj-de lei avea în el, plus măruntele. I se zbate sângele-n cap ca niște ciocane. Doamne ferește de ceasu rău, să nu rămâie aici damblagită ! Bietu omu ei, mereu îi zice : Să trăiești, îi zice, să trăiești să mă îngrijești pe mine... Că io-s mai mare cu opt ani și io o să mor înainte. — Haidi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poți să rezolvi nimic, că toți o să ne ducem, pe rând, și n-o să mai rămâie niciunu dintre noi p-aciia... E bun carbaxinu, uite acu ce liniștită e, numa inima ce-i bate tare în piept... îi bate ca un ciocan. Și uite și treptele. Goale treptele. Nicăieri portofelu. Ea nu-și crede ochilor, dooj-de lei, plus măruntele, plus portofelu. Parcă vede negru-naintea ochilor, întinde mâna și se sprijină de zid, să nu-i pleznească în cap ceva, Doamne sfinte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va rămâne musafirul. Profesorul respiră grăbit, mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și dacă mai întârzii vrodată, zice, să știi că nu te mai las să pleci d-acasă ! Că uite ce-mi bate inima ! Haidi, haidi, lighioană bătrână, i-am zis io. Da chiar așa era : îi bătea inima ca niște ciocane. Așa s-a făcut de fricos de când a îmbătrânit ! Haidi, haidi, lighioană bătrână, i-am zis, acu ți-e frică să nu mor, și toată viața ce rău de clanță ai fost ! Lasă, face, că e alții mai răi, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-avea camera lui, un’ să-nvețe. Și p-ormă seara-ncepea să vie prietini d-ai lui, colegi de școală, ei știe de pe unde venea toți, grămadă. S-aduna liotă sus și punea muzică d-a lor, numai niște ciocane - să dai să n-o mai auzi ! Dacă nici mă-sa-mare nu putea s-o sufere, și tot urca la ei s-o puie mai încet, c-aude ăia de jos și-și aprinde paie-n cap ! Și mai o oprea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sorin rîzÎnd. Tot acest turneu prin ateliere are o motivație administrativă, trebuie schimbată yala casei, pentru că hoții au Încercat iar să intre noaptea trecută... n-au intrat, dar au stricat ușa. Discuția se prelungește În atelierul lui Marcel, plin de ciocane și de piese grele și lucioase și de lut, apoi afară, În fața casei. Așa că singurul care strică aerul ăsta liniștit, de mijloc de săptămînă, ești tu - fie călărești leii de piatră care străjuiesc intrarea la teatrul de vară, fie țopăi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii Îl aruncă Într-o beznă albă (de parcă În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mutase la Bruxelles, alături de o soră măritată cu un arhitect belgian. Emma își petrecuse copilăria la Dublin. Într-o casă georgiană, lângă Merrion Square, cu un ventilator mare, semicircular, și cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o lăsase neîmplinită. Se pomenise din nou în bucătărie, deschizând un sertar și scoțând un ciocan. Se uitase la ciocan, legănându-l și cântărindu-l în mâini; apoi urcase scările în goană și intrase în camera Stellei. Cu câtva timp în urmă, Stella mutase în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o lăsase neîmplinită. Se pomenise din nou în bucătărie, deschizând un sertar și scoțând un ciocan. Se uitase la ciocan, legănându-l și cântărindu-l în mâini; apoi urcase scările în goană și intrase în camera Stellei. Cu câtva timp în urmă, Stella mutase în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Ju Osmore, împreună cu un misterios prieten. (Tom nu se arătase încă la Băi, întrucât nu-l putuse convinge pe Emma să-l însoțească.) În timp ce traversa Podul Roman, George își dăduse seama, în năuceala lui, de o ciudățenie. Își vârâse ciocanul în buzunarul pardesiului și acum îi lovea la fiecare pas genunchiul. Îl scoase și parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte a orașului. Câteva dintre grădinile din fața caselor aveau boschete de arbuști pereni, ale căror ramuri se bolteau până în stradă. George aruncă ciocanul peste un gard scund, printre ramurile unui brebenel. Ar fi dorit ca drumul să nu se mai termine. Cunoștea casa din Hare Lane, pentru că, de mult, în primele faze ale relațiilor lui cu Rozanov, fusese invitat la ceai acolo, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert, excluzându-l pe George? O s-o monteze John Robert pe Alex împotriva lui? Oare despre ce discutau acum acele două ființe îngrozitoare? De bună seamă că discutau despre el. Când se îndreptă spre Podul Roman, își aduse aminte de ciocan. O bătrânică, domnișoara Dunbury, pensionară a fabricii de mănuși, unde prestase toată viața o muncă de înaltă calitate, și care locuia la numărul 3 din Blanch Cottages, văzu cu uimire un bărbat care se opri și culese un instrument contondent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane? — Da. Dar totul e infernal, atât de negru, ca un vis odios, și trebuie să fac iarăși totul de la început. — Să faci ce? Lucrul acela îngrozitor pe care l-ai săvârșit? — Nimic, nimic, mi-am văzut dublul cu un ciocan în mână. Cum poate o persoană străină să-ți fure conștiința, cum e posibil? Binele și răul pot schimba locurile între ele? Bun, acum trebuie să plec. — N-ai să pleci, așază-te aici. Părintele Bernard își propti palma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fraternitate. Deziderat al republicanilor francezi de odinioară și de astăzi, un scop mereu de atins. Mă gândesc că de cealaltă parte a Europei și în alte țări de influență comunistă, a fost sau încă mai este steaua roșie, secera și ciocanul, adică ateismul și lupta de clasă, alte deziderate, alte ideologii, asemănătoare dar și antagonice cu cele ale revoluției franceze. Oricum, ideologiile au condus, manipulat, servit sau masacrat mase enorme de oameni. Oare pentru binele oamenilor nu-i mai bună învățătura
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și legislative contemporane. Sportul transformă diferitele părți ale corpului, fie sub formă anatomică, prin precizări ale transformării motricității, prin relații corporale și psihice: -cu solul spațiului sportiv: apă, aer, foc, pământ real, artificial, -ori cu aparatele: minge, plasă, rachetă, disc, ciocan, bandă elastică, inele, -cu insistență asupra relației echipamentul, -cu o relație specială față de regulamente, -cu o relație specială față de antrenori, -cu o relație specială față de arbitri, -față de coechipieri, ori adversari: mască de protecție la scrimă, mască de protecție la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de poezie, Editura Pim Iași-2011 Dacă aș putea străbate timpul-Dorina Neculce Volum de proză scurtă, Editura Pim Iași-2011 Mărul mesianic-Elena Olariu Volum de poezie, Editura PIM Iași-2011 Pășind prin...Răducăneni-Elena Olariu Volum de proză, Editura PIM Iași-2011 Prințul Andrico Adelina Ciocan Carte de povești, Editura PIM Iași 2011 Roua din suflet-Marioara Vișan Volum de poezie, Editura PIM Iași-2011 Răscrucea Destinului -Vasilica Ilie Volum de proză, Editura PIM Iași-2011 Poezii și poeme din Bucovina - Ioan Grămadă Volum de poezie, Editura PIM Iași-2011
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Biscornet îi plăcea fierăria domnului Jean, unde tatăl său lucra zilnic, din zori până în noapte. Acolo, încă de pe când copilul avea cinci-șase ani, el se minuna de scânteile care țâșneau ca niște steluțe sau în jeturi în urma bătăilor de ciocan pe nicovală. Cel mai mult, însă, îl impresiona prefacerea bucăților de fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea un vrăjitor, care preface în chip miraculos bucățile de metal inert, lipsite de expresivitate, în obiecte strălucitoare, aproape însuflețite. Dorința de a progresa în meseria lui era perfect justificată în gândirea tânărului. Dar, pentru a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]