2,405 matches
-
Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai ia ochii de la silueta care se îndepărta. Costumul îi era prea mic, mergea caraghios și se ciocnea de japonezii care-și cărau valizele. „Nu ești în stare să apreciezi un om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un sentiment de singurătate amestecată cu regret. Suferea. — Stai! Fugi după el printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stare să apreciezi un om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un sentiment de singurătate amestecată cu regret. Suferea. — Stai! Fugi după el printre oameni, până la intrarea pe peron. Stai, Gaston, stai! Oameni se ciocneau de ea cu geamantanele lor, dar ea nu-i băga în seamă. Nu-i păsa nici măcar că se întorc după ea și o privesc ciudat. — Gaston! Dar când l-a ajuns și i-a citit uimirea pe față văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi mai fericit decît mine la ideea organizării unei petreceri. Invităm prieteni care au fost la nuntă, vecini pe care am ajuns să-i cunoaștem surprinzător de repede și oameni care sînt, cum zice Dan, prieteni-În-devenire: cuplul cu care ne ciocnim la lăsarea serii, În vreme ce Își plimbă cîinele (abia de-am schimbat odată un zîmbet și ne-am salut scurt, dar sîntem amîndoi de acord că par genul nostru de persoane); fata de la magazinul de lenjerie, care mereu iese să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pot reține un ușor zîmbet care-mi flutură pe chip. Mai tîrziu, chiar cînd plecăm spre restaurant, mă duc la toaletă ca să mă asigur că nu-mi lucește fața și să mă mai dau cu ruj. Deschid ușa și mă ciocnesc de Lisa. — Te distrezi? Dau din cap plină de entuziasm, căci petrecusem o jumătate de oră sporovăind cu Jonathan și Caro și Încercînd să-l ignor complet pe Charlie Dutton. M-a epuizat efortul de a ignora complet doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Jake din după-amiaza asta, după care o privim cum izbucnește În plîns cînd realizează că și nepoții ei sînt aici, adormiți În camera de hotel. — Despre asta e vorba, spune Linda cu simplitate, surîzÎnd printre lacrimi și ridicînd paharul ca să ciocnească cu fiecare dintre cei prezenți. Despre familie. Ridicăm și noi paharele, Înainte de a-i ura la mulți ani și de a sorbi Îndelung din ele. — Pentru Familie, toastăm noi din nou, ridicînd iarăși paharele, iar eu zîmbesc, căci știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi multe. Poate că demonul polemicii nu m-a părăsit nici în situația în care mă aflu. Poate că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-i că au reapărut, ieșind din pădure. Înaintau făloși, stând însă invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stradă, priviră tomberoanele ce dădeau pe dinafară, care așteptau de zile Întregi vizita gunoierilor. Apoi se opriră asupra acelei Tipo parcată chiar sub fereastra ei. Acea Tipo, atât de cunoscută, În care urcase de mii de ori, pe care o ciocnise de un tramvai, Într-o zi ploioasă, cu care ani de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În care avusese chiar cele mai paroxistice orgasme, când ea și Antonio aveau chef s-o facă urlând, fără a trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar În clipa aceea Valentina o ura, căci acum avea certitudinea că nu se vor mai Întoarce vreodată În Carlo Alberto și nu avea să-l mai vadă vreodată pe tata, de aceea Își Întoarse capul brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o clipă rămase cu buzele lipite de ea, dar fu apoi smulsă și legănată de zgâlțâielile metroului care ieșea la suprafață pentru a traversa Tibrul ce se zărea prin ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu fugi? Întreabă o voce, care părea să vină din fundul unei pubele de alături. Cine ești și ce-ți pasă ție
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita. Ea este caracterizată prin prospețime și înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roșii și se ciocnesc cu veselie Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Amintirea clipelor petrecute la bunici reprezintă pentru mine tot o sărbătoare. Când rostesc cuvântul ,,bunici”, inima îmi este copleșită de iubire. Pentru mine sunt ființe scumpe și dragi care mi-au fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
hainele pregătite de cu seară și m-am îmbrăcat repede, cu mare grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot. Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea aveam în nări mirosul ăla nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spun că eu încă n-am băut vin niciodată și nici nu cred că am voie, dar bunicul își ridicase deja paharul, în așteptare, mi-am luat, deci, și eu paharul în mână, și atunci bunicul mi-a spus servus, ciocnindu-și paharul de-al meu, dar eu n-am zis nimic pentru că nu știam ce trebuie să zic, și atunci bunicul mi-a făcut observație că nu-i bine, trebuie să-i zic și eu servus, și iarăși a ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ciocnindu-și paharul de-al meu, dar eu n-am zis nimic pentru că nu știam ce trebuie să zic, și atunci bunicul mi-a făcut observație că nu-i bine, trebuie să-i zic și eu servus, și iarăși a ciocnit cu mine, și m-a salutat, și atunci l-am salutat și eu, până la fund, mi-a zis bunicul, dând pe gât tot vinul din pahar, am dus și eu paharul la gură și am început să beau, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici n-a așteptat ca discul să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care erau aranjate pahare de cristal și o sticlă pătrățoasă, a pus tava pe masă, s-a așezat, apoi a turnat în paharul lui și-n al mamei, spunând că e o vișinată de casă foarte bună și, fără să ciocnească, și-a dat paharul pe gât, de-abia după aceea zicând noroc, și atunci și-a băut și mama vișinata, iar ambasadorul i-a umplut din nou paharul, la fel și pe-al lui, dându-l imediat pe gât, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschis ușa și am început să alerg în direcția din care venea râsul mamei, trecând prin camere, traversând holuri, apoi din nou camere, și fiecare cameră era ticsită de obiecte, și pretutindeni se auzea râsul mamei care făcea să se ciocnească între ele vazele de cristal și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adresă Annei. Și-o Închipui În cafeneaua ei, Înconjurată de clienții obișnuiți și de suporteri, În fața ecranului mare pe care-l Închiriase pentru această ocazie. La Împușcătura care va marca semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]