5,587 matches
-
și fiind atras apoi de firma „Jigger Shop“ de pe vitrina unei cofetării. Cum numele Îi părea cunoscut, a intrat și s-a așezat pe un taburet Înalt. — O sundae de ciocolată, i-a spus el unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de ciocolată Înainte de a-l cuprinde un sentiment plăcut de detașare. După inspectarea grăbită a pernițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înalt. — O sundae de ciocolată, i-a spus el unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de ciocolată Înainte de a-l cuprinde un sentiment plăcut de detașare. După inspectarea grăbită a pernițelor, fanioanelor și fetelor Gibson Înșirate pe pereți, a ieșit din local și și-a continuat plimbarea, cu mâinile În buzunare, pe strada Nassau. Treptat, a Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doamnei Warren și a consumat chifle cu șuncă (pe Shaw Îl descoperise absolut din Întâmplare, În sesiunea de iarnă, scotocind prin bibliotecă). Celălalt boboc, și el cufundat În lectură, a topit Între timp trei pahare de lapte de malț cu ciocolată. Treptat, ochii lui Amory s-au ridicat spre volumul din mîna colegului său. A descifrat, literă cu literă, numele autorului și titlul, ce i se Înfățișau cu susul În jos. Marpessa, de Stephen Phillips. Titlul nu-i spunea nimic, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lor romantică s-a scurs Încet, cu mulți fluturi de noapte deasupra capului și parfum venind din grădinile de pe marginea drumului, dar fără cuvinte doar pe jumătate rostite, fără suspine... După aceea au mâncat În antreul bucătăriei niște tort cu ciocolată și au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec. — Bine, dacă insiști să fii ridicol. — O, nu pune așa problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a avut o viziune cețoasă, instabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care mi s-a sculat: Contesa asta vorbea numai cu mine, numai pentru mine, îmi spunea „Domnule” și buzele ei se mișcau cam cum strălucește globul ăla mare de la MaxiBar, pe care mi l-a făcut Mișu din ambalaje de ciocolată chinezească încă de când eu eram pe șantier și el la școală și-l păcăleam că o să-l duc în America să se faca DJ dacă-mi... mă rog, dacă se poartă cum trebuie. - Proiectul nostru... omenirea... bărbat... bărbat... domnule Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
miroase urât cu toate animalele alea pe vapor, își murdărește hainele, ajunge-n America ca ultimu țigan. - Lasă, mai ia un păhărel. - Iau, iau. Da el a zis că cică animalele sunt mai curate ca oamenii. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească se învârti ușor, și nu din cauza Marianei, care făcea varză călită în bucătăria MaxiBarului. Ei nu vindeau mâncare, dar trebuia să mănânce și ei ceva și li se mai făcea rău la elevii ăia, Mariana știa să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aveau o iapă acolo, la dresură, drumul era lung, și cică Sorinel al meu... da n-am putut să-l dăm în judecată pentru despăgubiri, că Sorinel n-avea acte, săracu. L-a omorât cu biciu. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească îl aprobă discret pe nea Ovidiu, care-și lăsă pălăria pe ceafă și se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună? Îi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și Zelea avea un aer sărbătoresc. Sau, în orice caz, ușor vesel. Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat, privindu-l ca pe o investiție: sticlele erau, cu siguranță, reciclabile. În capul mesei, domnul Popa se trăgea emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fermoarul la blugi. Îmbrăcă invers tricoul cu „I love New York”. Se uită în oglindă, se enervă, înjură, îmbrăcă tricoul bine. Se uită de jur-împrejur prin MaxiBar, se gândi puțin și se hotărî să ia cu el globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Era prima manifestare a dorinței lui de a pleca în America. O să-l păstreze, să nu uite niciodată de unde a pornit. Își luă bagajul - un rucsac cu câteva tricouri, icoanele și toate tăieturile din ziare - și intră tiptil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și spune doar au, ce doare! Anna îl examinează fără nici o bucurie. Doamna profesoară spune că Schwaiger e ca un copil, dar dacă‑i așa urgent, poate să se ducă, însă data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e un spiriduș neobosit. Fata în casă a adus și o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o poziție de conducere dacă i‑ai da Sophiei una peste gură, scurt și cu forță, de să‑i dea sângele. Nu, nu se poate, Sophie tocmai deschide un pachet de biscuiți din aceia care‑i plac lui, trași în ciocolată. Rainer se îndoapă‑n prostie. Cel mai puternic instinct al omului e să se elibereze de munca manuală. În acest scop, orice mijloc i se pare potrivit. Unii cred, în mod eronat, că li se cuvine de la natură o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
exprimă atât de minunat și direct ceea ce pur și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de înghețată în culori pastelate, pliculețele de ceai stoarse și cănile de ciocolată caldă, și‑o retrage însă brusc și speriat, atunci când observă că nimeni n‑are nevoie de privirea lui. În final, elevul îi spune elevei: probabil că nici cel mai versat istoric n‑o să afle vreodată cine pe cine a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai vreau totuși și o prăjitură de‑aia cu ciocolată. O să ți se facă rău (Sophie). Pe Sophie n‑a văzut‑o nimeni mâncând și totuși mănâncă, fiindcă se mai ține încă pe picioare, circulă și consumă calorii. Aniversări, unde toată lumea iubește pe toată lumea, iar micile certuri nu fac decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar face bine să nu‑și imagineze lucruri care nu sunt. Da, da, da’ acum vezi‑ți de‑ale tale (Sophie). Sunt întru totul de acord cu Sophie (Hans). Ajutor! (Anna). (Ce se aude: cârc, cârc). Luați și câte o ciocolată cu voi, spune Sophie cu o voce cristalină, în care se simt anumite nuanțe și subînțelesuri. Nu luăm nici o ciocolată, Sophie, pentru că ăsta‑i sadism, spune Rainer, specialist în domeniu. Pasiune, uscăciune și înverșunare. Uscăciune pentru că sadismul apare atunci când dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie). Sunt întru totul de acord cu Sophie (Hans). Ajutor! (Anna). (Ce se aude: cârc, cârc). Luați și câte o ciocolată cu voi, spune Sophie cu o voce cristalină, în care se simt anumite nuanțe și subînțelesuri. Nu luăm nici o ciocolată, Sophie, pentru că ăsta‑i sadism, spune Rainer, specialist în domeniu. Pasiune, uscăciune și înverșunare. Uscăciune pentru că sadismul apare atunci când dorința s‑a eliberat de tulburarea ei, după cum spune și Jean‑Paul Sartre. Hans, dimpotrivă, declară că el este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din când În când câte-un ochi spre televizorul lăsat pornit pe filme porno cu lesbiene, În fundal se revărsa o muzică cubaneză. Cât despre băuturi, avea pe masă Martell XO, Veuve Clicquot Grande Dame, iar ca desert trufe de ciocolată. În tot timpul ăsta penisul Îi rămânea flasc, de dimensiunile unui penis de bebeluș, dar lui Yazaki asta i se părea cea mai tare partidă de sex pe care și-ar putea-o imagina. Gan Își scutură capul, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mamele se gândesc că ar cam fi timpul ca odraslele lor să meargă la culcare. Frau Lange e acasă? Nu e îmbrăcată să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am adus nici flori, nici bomboane de ciocolată, și cu siguranță nu sunt un domn. Aici adevărat grăiești. — Asta era o glumă care nu costă nimic. Așa, ca să te binedispun îndeajuns încât să faci ce ți se spune. Aici e vorba de afaceri, afaceri urgente, și doamna va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
parte. Seara când m-am întors, Cocuța era la masa ei cu nelipsita sticlă de rom în față, iar mamaie împletea ceva stând pe marginea patului. Eu le-a salutat și m-am apropiat de mamaie căreia îi adusesem o ciocolată. I-am dat-o și am întrebat-o la ce lucrează, iar ea mea spus că la niște ,,cioareci,, I-am spus că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna și
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
bagajele. Când am plecat le-am spus totuși la revedere și am îmbrățișat-o pe mamaie pe care o iertasem pentru gafa ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi și i-am strecurat în buzunarul de la șorț o ciocolată, apoi am plecat din casă fără nici o părere de rău. În mașina care mă ducea spre noua mea gazdă, am respirat ușurată iar nenea Ilie, ne-a pus să ascultăm muzică de petrecere. Viața era frumoasă și așa a fost
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
comercial, originile acestei sărbători având tendința de a se pierde în favoarea zilelor de odihnă care încep cu Vinerea Mare și se încheie cu Lunea Paștelui. Deja cu o lună înainte de Paști, vitrinele magazinelor și rafturile supermarketurilor sunt decorate cu iepuri de ciocolată, ouă colorate și cozonaci, astfel încât nu doar copiii sunt cei care se bucură de venirea Paștelui, dar și adulții. Prima zi de Paște începe în multe localități cu căutarea ouălor de Paște, ascunse într-un mod miraculos de iepuraș cu
TRADIŢII EUROPENE – PAŞTELE ÎN ELVEŢIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364475_a_365804]
-
Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
puțin mai înalt (eu am 1,60), foarte spătos („plin de mușchi” cum zic eu), ras în cap, cu talie de halterofil, tălpi foarte mari (astea le-am remarcat imediat). Era mult mai tânăr decât mine...Avea o cutie de ciocolată, cu patru arome de ...alcool...frumos ambalată. “Dacă ați știi cât mi-am dorit să acceptați să ne vedem!” Mă uitam la el cu ochii tot mai mari. Nu era frumos, în ansmblu, dar avea ceva ...de-ți venea să
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]