2,061 matches
-
ATRIBUTUL CIRCUMSTAN}IAL" Funcția de atribut circumstanțial este discutată de autorii Gramaticii Academiei la capitolele Atributul și Propoziția atributivă, ca o variantă (parte de propoziție și propoziție subordonată) a atributului izolat, alături de atributul (atributiva) descriptiv(ă): „Atributul izolat poate fi circumstanțial sau descriptiv.” (II, p. 139, p. 278).Noua ediția a gramaticii Academiei interpretează Atributul circumstanțial, ca și ediția precedenta, în clasa Atributului, la subcapitolul Atribute izolate și neizolate. (vol.II, pp. 611-613), identificându-se acum și diferite circumstanțe mai frecvente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Atributul și Propoziția atributivă, ca o variantă (parte de propoziție și propoziție subordonată) a atributului izolat, alături de atributul (atributiva) descriptiv(ă): „Atributul izolat poate fi circumstanțial sau descriptiv.” (II, p. 139, p. 278).Noua ediția a gramaticii Academiei interpretează Atributul circumstanțial, ca și ediția precedenta, în clasa Atributului, la subcapitolul Atribute izolate și neizolate. (vol.II, pp. 611-613), identificându-se acum și diferite circumstanțe mai frecvente în planul său semantic.Deosebirea dintre cele două variante de atribut, stabilită în mod exact
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Atribute izolate și neizolate. (vol.II, pp. 611-613), identificându-se acum și diferite circumstanțe mai frecvente în planul său semantic.Deosebirea dintre cele două variante de atribut, stabilită în mod exact și în plan semantic și în plan sintactic: „Atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinant care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat; el exprimă, deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat.” (subl. ns.) (G.A.,1963, vol.. II, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod exact și în plan semantic și în plan sintactic: „Atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinant care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat; el exprimă, deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat.” (subl. ns.) (G.A.,1963, vol.. II, p. 139), nu este așezată, însă, la baza stabilirii identității distinctive a atributului circumstanțial, parte de propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
legată și de ideea exprimată de predicat; el exprimă, deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat.” (subl. ns.) (G.A.,1963, vol.. II, p. 139), nu este așezată, însă, la baza stabilirii identității distinctive a atributului circumstanțial, parte de propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică a atributului), parte de propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare facultativă, atât a numelui (pronumelui) cât și a verbului, termenul-atribut poate lipsi, fără consecințe asupra autonomiei semantice sau structurale a enunțului: „Curta se așeză...” Enunțul sintactic își păstrează autonomia și în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asupra autonomiei semantice sau structurale a enunțului: „Curta se așeză...” Enunțul sintactic își păstrează autonomia și în absența regentului nominal, dar funcția termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie o trăsătură distinctivă, permanentă sau manifestându-se la un moment dat, a numelui-regent, care se constituie într-o circumstanță a desfășurării acțiunii verbului-predicat. Circumstanța
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie o trăsătură distinctivă, permanentă sau manifestându-se la un moment dat, a numelui-regent, care se constituie într-o circumstanță a desfășurării acțiunii verbului-predicat. Circumstanța poate fi: • cauzală: „Tovarășul meu, recrut în asemenea treburi și crezând că hatârul se măsoară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adăposti în larg pentru orice împrejurare.” (C. Hogaș, 251); • de finalitate: „Aici întâlniră un bătrân pe care îl rugară să-i îndrepteze la vreun han, unde să mâie noaptea.” (P. Ispirescu, 160) De multe ori, caracteristica numelui, exprimată prin atribut circumstanțial, descrie cadrul situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai multe caracteristici circumstanțiale; coexistă, cel mai frecvent, sensul de finalitate cu cel de condiție, circumstanța temporală cu cea cauzală: „O pătură groasă de întuneric greu îmi păru că se desprinde, că mi se ridica de pe suflet și de pe inima mea care, ușurată ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Limba? Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiților oameni - numai individul, același rămâind, o aude într-un fel.” (M. Eminescu, P.L., 25) d. complex: Petrache, rămas cum îl știai, nu se prea împiedică de principii... e. propozițional (atributiva circumstanțială): „Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!” (I.L.Caragiale, Teatru, 143) f. multiplu: „Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distanța de netrecut, distanța de prăpastie fără fund dintre falsa lor importanță și gheața din privirile mele.” (G. Bogza, 7) Marcarea identitățiitc "Marcarea identit\]ii" specifice a atributului circumstanțialtc "specifice a atributului circumstan]ial" Relația de dependență de la baza atributului circumstanțial prezintă două caracteristici definitorii prin coexistența lor: • este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial prezintă două caracteristici definitorii prin coexistența lor: • este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial de regentul său nominal prin pauză: „Mogorogea, nătâng și zgârcit, cum era, începe a striga la mine.” (I. Creangă, 70) Dintre cele două relații de dependență concentrate în dependența atributiv-circumstanțială, manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nominal prin pauză: „Mogorogea, nătâng și zgârcit, cum era, începe a striga la mine.” (I. Creangă, 70) Dintre cele două relații de dependență concentrate în dependența atributiv-circumstanțială, manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența nominală se manifestă în planul expresiei prin flexiune, orientată de principiul acordului; termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două relații de dependență concentrate în dependența atributiv-circumstanțială, manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența nominală se manifestă în planul expresiei prin flexiune, orientată de principiul acordului; termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie - pușcăria locală!” (I.L. Caragiale, III, 203), „Din Vasilescu și Marmoroșblanc, amețiți după cât se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai des! Ți-e drag să trăiești cu un om care se poartă cu tine ca un câine, și mă gonești pe mine, care te iubesc...” (I.L. Caragiale, Teatru, 410) Atributiva circumstanțială se introduce în frază prin: • pronume relative (mai ales, care): „Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine.” (I.L. Caragiale, I, 214) • adverbe relative: „Atunci, copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi fost, oricât de sărac (...) nu s-ar putea plânge că ar fi simțit între mine și el vreo distanță...” (G. Bogza, 7) Dependența de verb rămâne, în general, implicită în planul semantic al relației sintactice, prin dezvoltarea unei componente circumstanțiale a cărei prezență este definitorie pentru identitatea sintactică a atributului circumstanțial. Componenta circumstanțială poate fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi simțit între mine și el vreo distanță...” (G. Bogza, 7) Dependența de verb rămâne, în general, implicită în planul semantic al relației sintactice, prin dezvoltarea unei componente circumstanțiale a cărei prezență este definitorie pentru identitatea sintactică a atributului circumstanțial. Componenta circumstanțială poate fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată așezați sub o stea, au știut să rămână acolo, în timpul atâtor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simțit între mine și el vreo distanță...” (G. Bogza, 7) Dependența de verb rămâne, în general, implicită în planul semantic al relației sintactice, prin dezvoltarea unei componente circumstanțiale a cărei prezență este definitorie pentru identitatea sintactică a atributului circumstanțial. Componenta circumstanțială poate fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată așezați sub o stea, au știut să rămână acolo, în timpul atâtor furtuni, nesperiați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al relației sintactice, prin dezvoltarea unei componente circumstanțiale a cărei prezență este definitorie pentru identitatea sintactică a atributului circumstanțial. Componenta circumstanțială poate fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată așezați sub o stea, au știut să rămână acolo, în timpul atâtor furtuni, nesperiați de urletul lupilor, neademeniți de cântecul sirenelor, cum a rămas Philippide sub zodia poeziei.” (G.Bogza, 303), „Oricum, peretele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) Verbul regent sau interjecția funcționează ca predicat: „Iat-o cât e de luminoasă.” (I.L. Caragiale, IV, 232) Formele verbal-nominale pot realiza funcții sintactice diferite: • atribut: „Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț.” (M. Eminescu, I, 70) • circumstanțial: „El se îngrozea văzându-se ajuns a rătăci (...) prin locașele sălbatice ale fiarelor.” (Al. Odobescu, 263), „A reușit să parvină arătându-se totdeauna foarte docil.” • un alt complement predicativ: „Am văzut-o intrând furioasă.” Numele (pronumele)-regent poate fi: • subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]