1,405 matches
-
o trecea frontiera. Pașaportul era intact, fără nici o viză de interdicție. Când o întrebase blondul dacă știe limba maghiară o privise direct în ochi fără a schița vreun alt gest. I se păru că era un om ciudat, cu o ciudățenie aparte în priviri, un om foarte trist, încercat de viață. Când primi pașaportul fără de care nu putea trece frontiera, Carlina îl sărută involuntar. Apreciindu-i gestul, Carlina zise: - Îți mulțumesc din suflet pentru ce ai făcut! - Doar atât poți spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
chiar dacă voi muri înainte de a împlini nouăsprezece ani.” Pe de altă parte visa că într-o zi roata norocului va fi de partea lui și se va întoarce victorios în țară, devenind un om important de afaceri. Apoi, cu o ciudățenie aparte, învârti o cheie în broasca ușii care se încuie cu zgomot. Se întâlni cu prietenii pe care-i cunoștea de mulți ani, pe unii dintre ei din copilărie, iar pe alții din școala în care învățase. Alin îi salută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nici nu știi mamă, cât de mult mi-am dorit să te revăd! - Și eu mi-am dorit același lucru. Dar nu speram așa curând. - Ce mult a trecut de când nu ne-am mai văzut! - Ce să facem? Astea sunt ciudățeniile vieții, ale destinului. - Da!, articulă ea cu sfială, tremurându-i picioarele de emoție iar respirația i se blocă timp de o secundă. Mâna lui o cuprinse deodată pe a ei, rece, iar ochii lui tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mâna cu tandrețe, „diamantul” îi făcu semn să se așeze la masa ei. - Dacă cineva mi-ar fi ghicit că te voi revedea, nu aș fi crezut! - A trecut mult timp de când nu ne-am văzut. Destinul e plin de ciudățenii, zise Carlina. - Sunt foarte surprins! Ești neschimbată. - Cum?! - Am vrut să îți spun că arăți bine și ești tot atât de frumoasă, așa cum ai fost mereu. Știam că ești dincolo, peste graniță. Când ne-am despărțit, acolo ai plecat. - Da. Așa este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai mari contemporani” (Radu Ionescu, 1996). Deși pare surprins că într-un bildungsroman, artistul nu se încadrează într-o fluenta și clasică formare ca artist, ci mai degrabă, daca nu i am cunoaște existența-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
adoarme instantaneu. Cu tot cu curățatul prealabil și cu cititul în lumânare, fiecare are nevoie de măcar o oră, deci rândul meu vine undeva după ora două-trei dimineața. Am asistat la cermonialul pre saună la toată lumea, și am aflat tot felul de ciudățenii despre fiecare, deși Alfonso nu a mai menționat nici unei alte fete despre o ceartă iminentă. De fapt, am intrat atât de mult în pielea fiecăruia, că sunt complet plictisită și nu vreau decât să plece cu toții din camera mea ca să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în ultimul rând, mers la oraș să facem cumpărături pentru următoarea ceremonie cu ayahuasca. Decidem să terminăm cu cumpărăturile mai întâi pentru a putea sta la plajă tot restul zilei. Alfonso ne dictează o listă lungă cu tot felul de ciudățenii: fiecare câte un flaconaș de Agua Florida (colonia pe care o folosisem în ceremonia precedentă), doar eu o sticlă de jumătate de litru (?!); desuuri noi, albe; câte 7 trandafiri roșii și câte 7 trandafiri albi de fiecare; mere roșii; struguri
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că ea trebuie să plece. O conduc către poarta mare de la intrare, îmi arată mecanismul de închidere, apoi pleacă și rămân singură cu restul animalelor din fermă atât de rapid încât nici nu am timp să-mi dau seama de ciudățenia situației. Nu des în viața mea am fost într-o astfel de fermă și mai ales singură cuc, așa că decid măcar să mă bucur de raritatea ocaziei. Mă instalez, după care scot una din hălcile de carne și o pun la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așez la masă, de data asta doar cu un pahar cu vin. Toată lumea este sătulă și fericită, Chita cu Pancho se retrag pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai bine de noi, că rămînem toată viața copii. Atunci de ce vor copiii să devină oameni mari ?, întreabă piticuțul. De proști, răspunde ea. Ba prost e gustul cineaștilor care se folosesc de pitici în felul ăsta : mai întîi le exploatează ciudățenia (pentru că, nu-i așa ?, orice film în care apar devine instantaneu mai oniric, mai artistic) și apoi îi complimentează făcîndu-i copii. Mălăele și Lustig sînt niște sentimentaliști din ăia nereabilitabili : în esență, îi iau de sus și pe pitici, și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aveți bere? Unde ați găsit-o?" "În Pantelimon". "Îmi faceți rost și mie!" "Am înțeles!" L-a lăsat pe omul care avea legături în comună și i-a făcut rost să plece acasă cu niște bere, că avea musafiri. Vedeți ciudățenia? Noi, închiși în unitate, aveam bere; el, în oraș, n-avea. Problemele de afară ajungeau și la noi. Numai că noi mai aveam și probleme specifice. M. M.: Da, că neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
țării. În urma disputelor interne și a conflictelor armate cu forțele portugheze, s-a auto-exilat în 1820 în Paraguay, unde a și decedat în 1850, la vârsta de 86 de ani. Rămășițele sale pământești aveau să fie aduse la Montevideo, rămânând, ciudățenie istorică, timp de 14 luni în vamă! A fost înmormântat în 1856 în cimitirul din Montevideo și, ulterior, la împlinirea a 100 de ani de la deces, urna a fost depusă definitiv în mausoleul construit special în Plaza de la Independencia, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu - și prefer să nu-mi imaginez - ce s-a Întâmplat cu el În timpul invaziei naziste În Franța. În ciuda câtorva dintre ciudățeniile lui, Lenski era cu adevărat o ființă omenească foarte pură, foarte cumsecade, cu principii personale la fel de rigide ca gramatica lui și ale cărui Înviorătoare diktantî mi le amintesc cu plăcere: kolokololiteișciki perekolotili vîkarabkavîșișa vîhuholei, „turnătorii de clopote de biserici i-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care aproape că le puteam „reciti” pe chipurile lor. * În una din cărțile lui Paul Goma, pe care, la începutul anilor ’70, autorul mi-a dat-o s-o citesc în manuscris există un personaj interesant, particularizat printr-o „mică” ciudățenie. Constând în faptul că el, acel bărbat deja matur pare-mi-se, avea fobia statului pe spate. Într-o atare postură (nebărbătească) se simțea vulnerabil, dezarmat, dinainte învins. Ca prins în cursă. Sau în cleștele unui adversar net superior. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era. Amabilitatea ei nu era decât teamă și interes. Tot în acel an au venit și doi ingineri agronomi, soț și soție, care au ocupat apartamentul în care locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe ușa biroului a intrat o ciudățenie blondă și pițigăiată. Când am văzut-o, am izbucnit toți în râs. Eram într-o scurtă ședință cu salariații din primărie. Ne-a spus că este noua ingineră agronomă. S-a instalat tot în bloc, într-un apartament cu două
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arte plastice, performanțe aritmetice) ale unor persoane cu un QI sub nivelul considerat normal. Sunt destule cazuri în care capodopera aparține unui om cu mult inferior nivelului producției sale. Mai ales în pictură, dar și în muzică, ne surprind aceste ciudățenii. * Vara se târâie, lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o alee mică a unui campus. Vii dintr-o Europă obsedată încă de tema și teama „străinului” și descoperi că acolo, peste ocean, nimeni nu e în gardă fiindcă ești altfel. Român fiind, mai descoperi ceva: acolo nu ești „român” (ciudățenia est-europeană pentru mulți vest-europeni), ci european. Vă mărturisesc că scriu cu teamă. Teama de a nu trebui să folosesc timpul trecut în privința acestui sentiment al încrederii și seninătății că nimeni nu este cu adevărat străin, despre sinceritatea lui friendly, datorată
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mers să cerșească la părinții capucini din strada Barana. Călugărițele, foarte bune și pioase, se întristau auzind acele pălăvrăgeli și i-au spus-o și lui. Câteodată, era surprins dormind prin fânăriile fermelor sale. E lesne de înțeles cum aceste ciudățenii făceau rotocolul prin lume: «Ce sfânt e domnul conte! Dar ce ciudat!». În camera sa de dormit și-a construit un fel de pat de lemn, pe care să doarmă în timpul nopții. Iar doica sa Eugenia a descoperit ciliciul pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de antrenoare. Sau din părinți de performanță, redutabili în finalele pe aparate. Aparat represiv, aparat de respirat enormități, aparat de tocat conștiințe sau de măsurat integritatea himenului fiicelor de performanță. Acum toți își exprimă atașamentul la cauza flick-flack-urilor și la ciudățeniile doamnei Bitang. Însă din rîndul lor se recrutează aceia care, peste cîțiva ani, vor da buzna pe ușa redacțiilor fluturînd date de naștere falsificate sau radiografii de coloane vertebrale nenorocite de sistemul pe care acum îl laudă. Cînd treaba e
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
înscrisuri au fost traduse de M. Eminescu și publicate în diferite articole, restul, după spusa unora, nu au valoare pentru cultura română chiar dacă multe din informațiile pe care le voi da în continuare sînt tot din această sursă! Ca o ciudățenie, dar tot a istoriografiei române, numele întemeietorilor regatului valah de la sudul și nordul Dunării, transformat apoi în regatul vlaho-bulgar, este scris de români sub forma Asan iar bulgarii îl scriu Asen, întocmai cum apare și pe tăblițele de plumb, ceea ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
2002), T. propune un personaj unic. Deși vârstele și preocupările diferă de la caz la caz, trăsăturile esențiale ale acestuia rămân neschimbate. De cele mai multe ori el este naratorul unor istorii absurde, se prezintă cititorului ca un ins ridicol, perfect conștient de ciudățeniile lui, pe care le pune însă pe seama unui destin tragic. Este semidoctul prin excelență, care nu își acceptă condiția și, drept urmare, încearcă să iasă din desele situații nefavorabile făcând apel la bruma de cultură și la memoria sa aproximativă: versuri
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
bandelor electorale, petiția reacționară de la Iași și propaganda virulentă a liberalilor contribuiau ca, încă din anul con stituirii sale, ministerul conservator să fie atacat de o mare nepopularitate. Aceasta era situația și atmosfera politică când am venit în București. Dar, ciudățenie a lucrurilor și putere a fatalității, peste 55 de ani, partidul liberal votează o compoziție a Senatului și o lege electorală comunală în care unele din principiile de căpetenie ale „Petițiunii de la Iași“ sunt adoptate.41 literatura Părintele literaturii române
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Celălalt doctor de ocazie era „moș Pascu”, soțul „Moșicăi”. Cînd, recent, fiind muribund, ștefănucă s-a dus să-l vadă, aceasta l-a împiedicat să comunice cu el, probabil ca nu cumva să-i afle vreun secret. Și ca numărul ciudățeniilor să fie mai mare, deși are în pivniță butoaiele pline, „Moșica” i-a cerut o cană cu vin să aibă preotul cu ce-i împărtăși bărbatul. *N-am mai recurs de cîtăva vreme la caietul în care țin aceste însemnări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori, pocnetul celor ce merg pe trotuar. Gîndul îmi fuge în sute de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt adevăratele motive ale gestului lor? Au scris din ranchiună? Nu văd în manifestarea lor „o expresie a luptei pentru putere”, cum ar putea fi interpretată, căci toți semnatarii sînt trecuți de șaizeci de ani, iar Pîrvulescu e nonagenar. Apoi, ciudățenia e că, minus doi (Bîrlădeanu și Brucan), ei n-au alură de „liberali”. Cine i-o fi lipit într un atare grup pare să fi avut în vedere că „morții” aceștia atîrnă totuși greu: plumb, nu altceva! Un Mănescu, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]