1,431 matches
-
acesta protestă și se văietă de plictiseală, apoi ceru prin ușă un scaun. Se așeză cu greu, avea artroză. A fi medic nu te scutește de boli, cum s-ar cuveni într-o lume dreaptă. Vorbiră, cu ton coborât, despre ciudățeniile acestei povești. Credeți că-i vreo legătură între domnul Dan Crețu, pe care tocmai l-am angajat - spuse cu o urmă de îngrijorare Procopiu - are școală bună, cred că din străinătate, și junele acesta? — Pesemne. Coincidențele sunt rare în meseria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui. 5 Am visat că mi se desprinsese sufletul de trup. Atâta liniște, atâta singurătate - cu vorbele astea m-am trezit. E încă beznă și aud un cocoș care sparge noaptea. Cum s-a închegat în mine tristețea, de unde aceste ciudățenii, din ce suntem făcuți? Cine ne conduce? Nu-ți trebuie mare efort de imaginație ca să vezi că asemenea gânduri par venite cu forța, mai mult din afara ta decât dinlăuntru, ca și cum ți le ar injecta cineva, cu un ac nevăzut. Poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros jurnalul și notele de drum care cuprind cât mai multe ciudățenii inedite. Numai valoarea poate consacra o operă. Nu dosarul, nici hotarul Criticii de artă pot bulversa ierarhiile, nu operele. Scrisul responsabil înseamnă ocnă. Dostoievski a făcut chirurgie pe suflet deschis. Cultura generează echilibru. Orice carte valoroasă este o formă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fiecare dată. Era neclintită în acest obicei al ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare, alarmantă 158 Rareș Tiron și bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că erau de genul feminin, atât de mare era liniștea. Când a deschis gura, Olimbiada m-a dat pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam, dintr-o clipă în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cât cunosc mai multe pisici de mare, cu atât mai puțin îi iubesc pe oameni"... Când merg la bancă, pentru a-mi arunca ochii prin cont, funcționarii mă privesc n-am niciun dubiu în privința asta ca pe cea mai mare ciudățenie a insulei, pentru că sigur nu există cineva pe-aici cu un cont atât de liliput. După cura aceasta de zâmbete devin mai prietenă cu șevaletul rusesc, despre care ți-am povestit, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă ocolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să nu mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu, crichet nu. Crichet nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii. Ridică din umeri. Nici macar eu, care sunt singurul supraviețuitor al acelei nefericite călătorii, nu pot explica de ce, dar de un lucru trebuie să fiți siguri, si anume ca nu mint deloc. — Dar nimeni n-a vrut să spună că minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la baie și observ, unul lîngă altul, două suporturi pentru hîrtie igienică. Pe unul era un sul aproape plin, pe celălalt unul mai gol. O hîrtie igienică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect conștient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse. În comparație cu panica palpabilă pe care o simțeam, era totuși o mică problemă secundară, o ciudățenie minoră, aflată la granița lucrurilor. Ce conta cel mai mult pentru mine - de-un milion de ori mai mult decât orice altceva - era aerul, respirația, procesul acum ușor de umplere și golire a plămânilor. Acel adevăr minunat, divin precum corurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale nu e pierdută cu adevărat. Oricare ar fi ciudățeniile cazului tău, suferi de o afecțiune psihologică pură. E un fel de suprimare a memoriei. Nu e vorba de traume adevărate. Totul se află încă în capul tău, undeva, și, într-un fel sau altul, amintirile vor începe să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dădea spre port. Dedicasem ziua plimbărilor. Naxos e numită „insula verde“ chiar dacă nu e foarte de verde în clipa aceasta. Dar mai e până la venirea verii, iar ideea că lucrurile rămân verzi cât e anul de lung este probabil o ciudățenie a englezilor. În orice caz, totul e relativ. Unele dintre celelalte insule grecești sunt mult mai lipsite de verdeață, toate numai stânci și nisip. Potrivit ghidului turistic, grecii antici au defrișat majoritatea copacilor ce creșteau inițial în insule și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie optică apărută pe fondul consumului exagerat de alcool. În urma acestui accident n-a rămas de fapt nimic, a fost ca o năzărire neplăcută, de care nimeni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pe linie organizatorică, formula trăda cele mai precise ierarhii. O dată totuși am încercat-o și eu cu Jugan, pe care l-am întîmpinat cu acel pompos „să trăiți”. Forfetarul m-a privit înspăimîntat. Faptul cel mai curios era că, unora, ciudățeniile mele le inspira teamă: „Bă, vedeți că ăsta are spate!” Cei jupuiți de piele ca mine au reacții ciudate, cu consecințe imprevizibile. Mi-am adus aminte de bătrînul Goilav și mi s-a părut că înțeleg felul lui de a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întemeindu-se doar pe bunul simț. - Statut social: marginal, cu mari ambiții - se visa director de editură. - Convingeri religioase: necunoscute, Îl bănuiam c-ar fi un intimist. - Orientare sexuală: foarte performantă. Totuși, discret. - Calități extreme: foarte Înalt, curajos, uneori violent. - Ciudățenii: nimeni nu-l văzuse vreodată mâncând. FLORIN MĂDUȚA - 33 de ani la data nașterii Celebrului animal și deja plafonat. Sau doar resemnat? Oricum, cu mustrările de conștiință cuvenite (aferente?). A scris cândva multă poezie și ceva proză. Nici unul nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
moment dat. - Statut social: eternă bursieră internațională, pregătea un doctorat la Academia de film din Berlin. - Convingeri religioase: budistă - credea că mântuirea creștinilor exclude intimitatea. - Orientare sexuală: lesbiană, o legătură stabilă cu o maseuză. - Calități extreme: curaj și imaginație, generozitate. - Ciudățenii: culoarea pielii. SORIN NEAMȚU - 26 de ani la data nașterii Celebrului animal. Pictor. Tensionat Între experimentalism și tradiționalism. Nici o expoziție personală. Literatura nu-i spunea mare lucru. - Membru ulterior Întemeierii, flatat de cererea fondatorilor de a se ocupa de imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dar s-a supus. - Statut social: profita cu multă jenă de o rentă viageră mai mult decât decentă. Celebrul animal l-a ajutat În privința asta. - Convingeri religioase: creștin ortodox practicant. - Orientare sexuală: statornică, fără fantezii și infidelități. - Calități extreme: discreția. - Ciudățenii: nu-i reușea nimic din prima. ADRIAN VIORESCU - 29 de ani la data nașterii Celebrului animal. Instalat cât de cât În cultură ca traducător. Cu lecturi mereu la zi, cinefil. - Membru fondator. Se laudă, la rândul lui, că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mine mă întreabă ; nu, din fericire. Privește pasagera din fața mea, așteaptă răspuns. Doamna nu-și dă seama că a fost interpelată. Rămâne în aceeași poziție, absentă, concentrată, ca și cum nu l-ar vedea. Tăcerea se prelungește. Femeia tresare brusc, simțind cumva ciudățenia amuțirii. — A, da... desigur. Își îndreaptă umerii, vinovată. Îl privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce producea natura „fie din fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate. De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut, Îi vedeam bine pe cei trei, dar din gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru Îmi spusese că aveam să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
respirat, s-a mișcat, pe care și-a Însușit-o prin fiece fibră a trupului său Încă de la vîrsta de cincisprezece ani, și pentru că nu mai există pe pămînt o altă ființă care să Înțeleagă lumea, cu bucuriile, durerile și ciudățeniile singurătății sale de neîmpărtășit, așa cum o Înțelege omul acesta. Lumea În care ar trăi un astfel de om este lumea de peste doi metri, cea mai ciudată și mai singuratică lume care poate exista. Căci marile distanțe ale acestei lumi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]