2,545 matches
-
2); om (2); pedeapsă (2); probleme (2); rară (2); răutate (2); slăbit (2); speranță (2); stare (2); strașnică (2); teamă (2); trecătoare (2); -; aer; afecțiune; alb; amărăciune; amețeală; analize; aparență; băgare; bătrînă; beteag; bube; bucurie; cap; catastrofă; chin; chinuitor; chinuri; ciumă; clinică; cola; copil; coșmar; crîncenă; cumplită; despărțire; devreme; diagnostic; diagnoză; disconfort; doamne ferește; doare; dulce; dură; farmacie; galben; ghinion; ceva grav; greață; greu; gri; groaznic; grozavă; holeră; incapacitate; infect; inimă; insuportabilă; invaliditate; îmbolnăvire; îngrijorare; însănătoșire; fără leac; lecție; lene acută
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se relevă ca denunțare a sinelui, o denunțare fără rest, capătă valoare de adevăr. Cioran s-a despărțit de Valéry, o spune de câteva ori, tocmai pentru că a înțeles pericolul refugiului glorios în artificiu. „Să fugim de strălucire ca de ciumă” (II, 42), citim într-un loc. „Mă interesează adevărul, nu expresia pentru sine”, fuseseră cuvintele care pregăteau acest îndemn. Lui Valéry, de la care a învățat stilul, Cioran îi reproșează tocmai piruetele și trucurile. „Strălucirea nu face doi bani și mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ia forma refuzului oricărei comunicări: „Am fost fericit la Dieppe: nu m-a deranjat nimeni. Aici, comedia se reia de la capăt, nu numai din cauza compatrioților Ă a căror „invazie” o suportă tot mai greu și de care fuge „ca de ciumă” Ă, ci din cauza tuturor celor pe care „i-am cunoscut de-a lungul anilor. Orice musafir e un dușman. Conversația mă plictisește, deși prefer să vorbesc decât să ascult” (7 septembrie 1971 Ă 171). Dieppe? Un loc în care Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care n-au nici o convingere și care se pricep, în schimb, să spună povești și bancuri” (9 aug. 1973 Ă 213). Se caută și se regăsește în ceilalți pe sine. Așadar, disprețul față de români: „eu fug de compatrioți ca de ciumă. Am văzut prea mulți și-mi ajunge” (20 septembrie 1970 Ă 585). Totuși, de reținut reversul, adică admirația pentru câteva din valorile lor, dacă nu cumva chiar pentru carențele în care descoperă un sens altfel inaccesibil. Îi spune lui Wolf
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevărul e „un lucru cumplit” (III, 70) sau „este insuportabil” (III, 146). „Orice adevăr e o povară. Un nou adevăr, o povară în plus” (I, 337). „Omul nu e făcut să-l suporte; de aceea fuge de el ca de ciumă” (ibidem). Prin urmare, în loc să fie Ființa, adevărul este o contra-Ființă: „Ce este adevărul? E ceea ce nu ne ajută să trăim. Este exact contrariul unui sprijin. Prin urmare, adevărul nu servește la nimic, sau doar ca să ne pună într-un echilibru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inventasem câteva personaje și în acest scenariu Ziditorul un Vodă care nu înțelegea arderea lui Manole și își cultiva vanitatea și orgoliul. Voiam să-l joace George Constantin... În scenariul meu, povestea lui Manole se petrece într-un timp al ciumei ce a cuprins țara și al invaziei barbare din afară, timp al morții, al disperării... iar Vodă, gras și slinos, nu mai are răbdare cu Manole, care se gândește la lumină și frumusețe, la înalțarea bisericii... Mai era și un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cînd e lună nouă, că fac viermi la rădăcină și se usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori cu alte bale spurcate, ca ciuma*, sfînta și altele, și rămîi pocit ori cazi la boală. Rătăcire Dacă cineva rătăcește noaptea drumul în sat, aproape de sat ori pe hotarul cunoscut, se susține că a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele cu coadă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
chiscui (a) - a piui chisoi - pisălog de lemn chișcar - țipar chită - mănunchi de fire întoarse chitie - tichie, căiță cioacă - stăncuță cioareci - ițari ciocan - cocean ciocoti (a) - a ciripi cir - terci, zeamă ciucălău - cocean ciuchi - șuviță de păr, buclă ciucură - plin ciumă - persoană urîtă și rea ciupăi (a) - a îmbăia copilul ciutură - găleată de scos apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
puterea laică, și apoi multiciplitatea interpretărilor sau rezistența la această normă venită din partea subiecților sociali. O altă miză importantă oferită o constituie posibilitatea de a reface raporturile care se leagă între individ, grup social și putere. * În ciuda numeroaselor războaie, a ciumei, a foametei, a birului, probleme curente ale românilor din secolul al XVIII-lea, dragostea a ocupat mult timp din viața oamenilor de altădată, iar procesele de divorț, seducție, răpire sau viol o arată foarte bine. țăranii și boierii și-au
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
încuraja pe împricinați să apeleze la ambele instanțe, atunci când nu sunt mulțumiți de sentința primită. Mitropolitul În secolul al XVIII-lea Mitropolia se confundă de fapt cu persoana mitropolitului. Vlădica împarte dreptatea, oficiază diferitele slujbe legate de alungarea lăcustelor, a ciumei sau de invocarea ploii, se ocupă de administrarea averii Mitropoliei, de organizarea și buna funcționare a Bisericii, participă la ședințele și judecățile Divanului, tipărește cărți, se implică activ în viața politică etc. Totodată, el are în grijă problemele credincioșilor săi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în anii următori o demonstrează cu priso sință. Pedepsele, par suportabile pentru oamenii secolului al XVIII lea. De altfel, unele nici nu sunt duse până la capăt, pentru că executorii pot fi mituiți. Frica de pedeapsă nu este prezentă în mințile oamenilor. Ciuma, războiul, birul sau foametea sunt probleme mult mai grave și de care se tem cu adevărat. Respectarea unei măsuri și punerea ei în aplicare cer numeroase intervenții din partea puterii. Slujbașii „ce s-au obicinuit rău a li se porunci pentru
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
soțul are obligația de a acționa imediat. În târ zie rea de nun țării acestei situații atrage alte probleme: neîncrederea în ve ri di ci ta tea acuzații lor aduse și im posibilitatea de a con fis ca zestrea. Stan ciumo can din satul Vâr jul, județul Dâm bo vi ța, își trimite soția înapoi imediat după „împreunarea lor cea dintâi“, când constată că „i-ar fi făcut această rușine și nu i-ar fi purtat cinstea fe cio rii“. In
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
veci și mai sus-numitul comis. Nu trebuie ge ne ra li za tă această ipos ta ză: alunga rea văduvei din patrimoniu este la fel de curentă, iar restituirea zestrei se transformă într-o urmărire judiciară de ani și ani de zile. Ciuma din 1770 îi aduce diaconesei Stanca din Câmpulung nu numai moartea celor doi copii, ci și moartea soțului. Nemaiavând nici o legătură cu familia diaconului Pătrașco, socrul, protopopa Radu „au scos-o pe noră-sa din casă“. Trei ani a „umblat
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Marc Ferro, L'histoire sous surveillance, Paris, 1985) la observații extrem de interesante. De la Claude Bernard la "revoluția" braudeliană un spor continuu de interes pentru latura concretă a lumii, pentru experiment și cuantificare e lesne de recunoscut. În noua istorie, marea ciumă din secolul XIV e mai importantă decât războiul de o sută de ani, iar unificarea microbiană a lumii e un "eveniment" ce depășește în consecințe pe oricare altul. Un alt fel de istorie? Mai bine zis, multiple feluri de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asta trebuie să dea seama, mai devreme sau mai tarziu, Puterii Luminoase, ca să o numim așa, însă, până atunci, e clar că universul este sub controlul ei absolut, putere de viață și de moarte, pe care și-l exercita prin ciumă sau revoluție, boala sau tortură, înșelătorie sau milă prefăcuta, mistificare sau inchiziție"13. Pentru Dan Oltean 14, Cioran este "absolutul care evoluează". Ar fi o eroare să-l considerăm pe Cioran doar un sceptic sau doar un negativist spune Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici nu clipise. El trebuie să fi fost, dar, la urma urmei, nu mai contează. Oricum, un mistreț adevărat se uita la mine: cunoscuse sălbăticia, făcea parte dintr-o specie care în mod obișnuit se ferea de om ca de ciumă și, cu toate că nu mă văzuse niciodată, nu mă vizitase niciodată, stătea acolo. Cocoțat intr-un stejar, un corb de pe Muntele Negru asistă la întâlnirea animalului sălbatic cu ființa care, de obicei, îl hăituiește cu câinii, trage în el cu arme
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva, ce crimă cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele lumii. Are o răbdare de măgar, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva, ce crimă cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele lumii. Are o răbdare de măgar, nu se plânge când e lovit, îi lasă oricărui nenorocit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut cu o gitană din Provența, acceptat în casa sa după câțiva ani și în cele din urmă înfiat, deși de-a dreptul ostil preocupărilor intelectuale și poeticești ale tatălui, va fi secerat de aceeași ciumă care i-o răpise cu ani în urmă, pe Laura, blonda de la Avignon; îi va muri și nepoțelul Francesco, după care va primi lovitura de grație: va fi părăsit pe neașteptate de tânărul Giovanni Malpaghini, copistul liricii în "volgare" a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a admirat, discret, tăcut și eficient ani în șir, ci oportunistul care l-a părăsit pentru a face o carieră universitară. Ca să nu mai vorbim de Giovannino, fiul gitanei, fugit din casa paternă în urma unei aprige dispute și mort de ciumă la Milano, fără ca tatăl să-i fi spus vreodată cât de mult ține la el. Una peste alta o viață copleșită de durere și căință, pe care nici măcar scrisul nu le mai poate consola. Dimpotrivă, revizitarea poeziilor dedicate Laurei îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
muntele spre un port din Italia de unde vor fi îmbarcate pe nava "Sette Fratelli" cu destinația Israel, Nejma traversează deșertul alături de iubitul și ocrotitorul ei Saadi, ținând la piept pruncul frumoasei și enigmaticei Roumiya ce va muri în timpul epidemiei de ciumă izbucnite în tabăra de la Nour Chams. Și muntele, și marea și deșertul sunt atât spații ale captivității, cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare, amândouă vor evada, au puterea de a nu capitula, asemănându-se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
citească. Prosperitatea și libertatea Florenței avea un punct nevralgic: lipsa unei armate adecvate. Câ lipsa unei armate adecvate. Cacă l interscantinav lend aportul mercenarilor se dovedea ineficient, se apela la statele vecine. Crizele financiare din 1339 și anii următori, ciuma din 1348, au destabilizat viața politică și economică, ascuțind contradicțiile dintre popolo grasso (clasa superioară) și popolo minuto (clasa inferioară). Câteva familii bogate din Florența își disputau întâietatea: Ricci, Albizi, Alberti, Medici. Aceștia din urma devin practic stăpâni din anul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Editura Polirom, Iași, 2002; Polis și Paideia. Șapte studii despre educație, cultură și politici educative, Editura Polirom, Iași, 2005. Volume de eseuri: Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988; Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Editura Polirom, Iași, 1995; O prostie a lui Platon. Intelectualii și politica, Editura Polirom, Iași, 1997; Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Editura Cronica, Iași, 1999; Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Editura Ars Longa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răspunde încă o dată marotei contemporane, poate franceze cu deosebire, a (auto)biografiilor erudit romanțate, de preferință, reunind toate ingredientele aventuri, revoltă, entuziasm, melancolie, poezie necesare unei reușite narative capabilă să cîștige un mare premiu literar. E cazul volumului Peste&Cholera (Ciumă și holeră, 2012), de Patrick Deville, care le-a sedus pe toate juratele Premiului Femina. Formidabila epopee este construită în jurul unui om de excepție, de care nimeni nu pare să mai știe nimic astăzi, deși numele său ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alături de cel al lui Louis Pasteur pe frontoanele marilor spitale și institute de cercetare medicale. E vorba de Alexandre Yersin, inventatorul impulsiv și curios, exploratorul plecat dintr-un laborator spre capătul lumii, ca să descopere și să izoleze redutabilul bacil al ciumei, care de atunci îi poartă numele Yersinia pestis. Așa cum se întîmplă de obicei, afinitățile scriitorului cu perso nalitatea celui ales sunt numeroase. Neobosit călător el însuși, spirit cosmopolit și nestatornic, Patrick Deville a studiat literatura compa rată și filosofia înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]