1,639 matches
-
la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar când noaptea cerne șoapta ca un scrum, Pe lacrimile umbrelor întinse, Prin liniști rătăcite fără drum, Îmi poartă pașii stelele învinse. Am să las gândul să-mi treacă peste chip, Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată, Ca în clepsidră firul de nisip, Am să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Semnalul acustic Încetase și se stinsese și săgeata care indica direcția trenului. Bariera cea mare de la calea ferată pentru trenurile expres se ridicase și ea. Valul de oameni a Început să se scurgă prin trecerea Îngustă ca nisipul dintr-o clepsidră, iar mașinile au pornit și ele Încet pe drumul lor, ferind mulțimea de oameni. Dar, pe cînd nici prima mașină nu apucase să traverseze bine, semnalul acustic al barierei a Început din nou. Eu am fost ultimul care a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că ți-a mers foarte bine în ultima vreme. Ai câștigat de pe urma campionilor tăi. Manteus arătă spre ceas: — Chiar ieri l-am cumpărat. Nu-i așa că-i minunat? — Știu că trebuie să fi costat mulți sesterți. Eu încă mai folosesc clepsidra. Să spunem că faptul că i l-am vândut pe Skorpius lui Vitellius mi-a adus nu doar bani, ci și alte avantaje. La Augusta nu exista o școală de gladiatori, dar, cu ocazia recentelor jocuri oferite de Vitellius, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el. — Povestește-mi despre durere, Valerius. Proculus aprinse o lampă și o puse pe podea. Lângă ea așeză o clepsidră. Se uită o clipă la nisipul care curgea, apoi se întinse. — Mă refer la durerea fizică. — Ce vrei să-ți spun? N-aș fi ales arta medicinei dacă n-aș fi vrut să înlătur durerea celor care vin la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele povestite de Pacula. Fără răutate, fără intenția de a o jigni, ci doar din nevoia rece în mine, pe care mi-o aflu scriind, de a descoperi, în acel timp de care mă îndepărtez acum, când s-a răsturnat clepsidra, câtă minciună, câtă iluzie și cât adevăr am trăit. N-o întreb. Nu am aceleași drepturi, știu, asupra ei, cea din fața mea, bolnavă, scârbită de viață, speriată, poate, pe care cred că le am scriind despre ea. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului fusese acoperită de cenușă. Acum el era penitentul. Și penitentul el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui. Acum nu numai configurația zodiilor se schimbase, ci Însuși cinicul se schimbase, luând locul penitentului. Care era adevărata natură a lui Noimann? Precum nisipul clepsidrei, bărbatul se scurse În femeie și femeia În bărbat. Acolo se afla acum un amestec ciudat de brațe, de picioare și de sâni, alcătuind un fel de cocteil Molotov. Clepsidra trebuia purtată cu grijă. Echilibrul din interior era extrem de fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
penitentului. Care era adevărata natură a lui Noimann? Precum nisipul clepsidrei, bărbatul se scurse În femeie și femeia În bărbat. Acolo se afla acum un amestec ciudat de brațe, de picioare și de sâni, alcătuind un fel de cocteil Molotov. Clepsidra trebuia purtată cu grijă. Echilibrul din interior era extrem de fragil. Sus-jos. Dreapta, stânga. Unduire continuă. Gol, plin. Plin, gol. Amestecul de trupuri se mișca În haos, alcătuind, În Înlănțuirea lui, un singur trup. Trupul de carne al lui Noimann migra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Mathilda, fără a fi nici Noimann, nici Mathilda, ci altcineva, sosit dintr-o zodie necunoscută. La ce bună ieșirea În lumină dacă la capătul extazului mușuroiul clădit din sentimente și senzații se surpă sub pământ? Nisipul se scurgea din clepsidră, bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Noimann se ridica deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grădina zoologică, gata să scape din cușcă. — Nu vreau să te dai prea tare la un tip care o să te supere rău de tot. — Poftim? — O știi pe prietena lui Audrey, Lucy Whitehall? Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vălul țesut din anii și vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și am format peste 25-30 de profesori de limba română. Mi-a plăcut poezia și proza, am câteva volume după cum urmează: Lucrări literare:Martirii lui Eros-roman(Eminescu și Veronica Micle); Izvorul fericirii-roman; îngerii și demonii revoluției; Fiascoroman; Priveghil roman; Poezii: Clepsidra dragostei; Cutia cu amintiri; Aripi către infinit. Colaborări: -Basarabia literară; -Revista Noi. Nu; -Cenaclul literar Lira21.ro; Revista Aspirații de pe net, ro.grup.net; -Revista literară Bruxelles Mision; -Revista Cărticica românească de copii; -Revista Rostiri, vol.2 de pe net; -Antologia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
glasul! Ești suflet, Doamnă, un cântec împlinit. Ești mamă-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte cu povești, un pas spre uitare; Ești ploaie de stele, Univers în Cuvânt, Ești suflet sidefat, minune sub Soare. Ești firul de nisip prin clepsidra vieții, Ești pură comoară, alungi umbra deasă; Ești zefir în șoaptă, clipa bătrâneții, Ești suflet, femeie, a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e zâmbetul de dor, Cât de pură-i tinerețea-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și privirea lungă cât dragostea de la un pol la celălalt pol, aveam o imensitate de tristețe care aștepta doar un semn spre a se sacrifica întru dreptate, aveam o călătorie, dar călătoria s-a destrămat ca firul de nisip în clepsidra albastră a cerului, cine mă apără dacă nu infinitul, cine mă apără dacă nu întâmplarea de a fi, de a striga către mine însumi, cine mă apără, dacă nu iubirea ? Ca sunetul de bucium aș striga Ca sunetul de bucium
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra-n prundișul din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorul meu și jalea ce m‐ apasă. La tine ne gândim mereu De când te‐ai dus de‐ acasă. Poate așa ți‐a fost sortit Ca să trăiești departe; De mama care te‐ a iubit și tata cât mai poate. Când din clepsidra vieții tale Clipele - ncet s‐au scurs, Odată cu aniversarea La pensie ai și ajuns. O viață‐ ntreagă ai muncit Cu mâna ta voinică. Ai mai crescut și doi copii și‐ acuma ești bunică. Ai casă, masă și nepoți și‐ o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip Când ploile ne umplu sufletele cu picături cristaline de lacrimi, bisericilor li se face frig, sfinții simt umezeală în oasele albite de rugăciune și coboară
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
taină: -Sssss! Apleacă-te și tăiește! Plimbă-te! Cheia e la tine. Tu ai condurii fermecați. Cu pași împleticiți, privind înapoi, suflă ploi de aur și lumină peste femeia din mine...De atunci, timpul nu s-a mai măsurat în clepsidre. Timpul meu s-a măsurat în fascicole de lumină. Anii mei de liceu Complexe puternice. Liceul însuși mă complexa prin grandoarea lui...uneori mi-era frică să nu mă pierd pe culoarele lui ca pe unul al timpului și să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru. Numai eu pot vedea un curcubeu conturat cu migală
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]