4,004 matches
-
perioadei moderne europene. După declinul Imperiului Carolingian, a început să apară ca o puternică forță socială un nou sentiment al identității colective, al conștiinței naționale. Acest proces de formare națională a fost puternic sprijinit de pături ale nobilimii și ale clerului care au folosit cuvinte derivate din latinescul natio pentru a reliefa faptul că aveau în comun o limbă și o experiență istorică 3. Cuvîntul "națiune" nu se referea la întreaga populație a unei regiuni, ci numai la acele clase care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ea simte nevoia de a găsi pe cineva căruia să-i impute răul, pe care să se poată răzbuna pentru dezamăgirile sale". Nu degeaba sociologia antisemitismului face să apară un fel de amalgam ciudat, în care sînt adunați reprezentanți ai clerului obișnuit, ai micilor comercianți, ai unei nobilimi rurale în declin și ai vechilor bresle din orașe 18 ("Curios ziar, se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară și vechii comunarzi!"). Neliniște, dezordine, incertitudine și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
coerent, imperativ și precis. Va fi, spune el, "o corporație de învățați", un depozitar al înaltei științe a organizării sociale, atribuțiile sale strict delimitate de cele ale puterii vremelnice amintesc de cele pe care și le-a atribuit multă vreme clerul catolic: "guvernarea opiniei", stabilirea "principiilor care trebuie să prezideze raporturile sociale" și grija de a le inculca în mase și în cei care sînt chemați să le conducă: "Forțele umane, scrie Comte, nu pot fi puse în ordine decît așezînd
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe care societatea acelor vremuri și-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe care societatea acelor vremuri și-1 dorea în secret. "Clerul roman, scrie, de pildă, Saint-Simon încă prin 181379, a fost ortodox pînă la urcarea lui Leon al X-lea pe tronul papal, a fost pentru că a fost superior laicilor în toate domeniile științelor care prin progresele lor au contribuit la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pînă la urcarea lui Leon al X-lea pe tronul papal, a fost pentru că a fost superior laicilor în toate domeniile științelor care prin progresele lor au contribuit la creșterea bunăstării clasei celei mai nevoiașe." De atunci, susține același Saint-Simon, clerul trebuie considerat "eretic": el nu a cultivat decît teologia; s-a lăsat "depășit în domeniul artelor frumoase, al științelor exacte, dar și în ceea ce privește capacitatea meșteșugărească..." În așteptarea unei lumi noi, așa cum o anunță Eufantin, "științele fizice vor intra în dogmă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
științele fizice vor intra în dogmă, artele frumoase nu vor mai fi plăceri profane, ci expresii ale unei morale divine"80. Va veni vremea, profețește Saint-Simon, cînd Sacre-College va fi reorganizat ca și Institutul. Atunci toți vor face parte din cler și orice persoană care se va prezenta la hirotonisire va deveni preot numai după ce va fi examinat pentru a se constata că este la curent cu cunoștințele referitoare la fizica corpului solid și la cea a corpurilor asamblate." Această viziune
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cumpăra lemne în școală și își achiziționa sau își confecționa prin mijloace proprii, așa cum am mai spus, materialul didactic. Cunoscut ne este faptul că meseria de dascăl, exercitată cu pasiune i-a fost întreruptă pentru o vreme din pricina destituirii din cler. Astfel, lucrurile ce l ar fi putut ține la suprafața apelor tulburi și l-ar fi motivat spiritual, școala sa și elevii săi, i-au fost răpite cu o celeritate nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai depindea de părinți și nu trebuia să dea socoteală pentru faptele sale, ar fi putut renunța la această orientare. Preotul Ion Creangă, cu tot ce implică acest fapt este produsul unei intersectări de factori. Vorbim, așadar, de chemarea spre cler pe care o simțea venind din interior, din adâncul sufletului său, dar și de circumstanțele sociale, justificate de mentalitatea rurală a acelor vremuri, potrivit căreia se acorda maximum de respect și prețuire preoților și învățătorilor. De asemenea, existența altor preoți
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Militând pentru libertatea culturii și neavând idee cât îl va costa acest fapt, Ion Creangă merge să vizioneze o piesă de teatru. I se atrage atenția public prin articolul Relativ mergerii preoților la teatru și este propus pentru excluderea din cler din cauza acestui comportament nepotrivit. Fără a se intimida, asemeni celorlalți colegi ce erau în aceeași situație, își motivează scris acțiunea, drept răspuns la articolul din Convențiunea. Iași, 1868, martie în 2 " Venerabile părinte, La stimabila și oficiala adresă a sf.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și din învățământ, lumea sa zdruncinându-se din temelii. Nu avea locuință, avea un fiu, pe care îl înscrie în școala militară pe baza unui Act de pauperitate, și pentru a se descurca financiar își deschide un debit de tutun. Clerul consideră această atitudine drept vulgară și exagerată și o condamnă ca pe o răzvrătire, neluându-se act de nici o îndreptare. Canoanele sinodale precizau însă că nu este obligatorie, nici măcar recomandată purtarea pletelor lungi, însă Consistoriul nu lua în calcul o
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nepotul împărătesei Maria Tereza și se numea Rinaldo. Acesta deținea întreg comitatul Zărandului, format din 122 de sate. În cadrul revoluției de la 1848, satul Cuvin a avut o contribuție importantă. Mișcarea revoluționară din Arad a fost susținută de profesorii preparandiei în jurul clerului (Preparandia a fost prima școală pedagogică românească, înființată în 1812). Deoarece Aradul nu putea oferi un teren benefic pentru acțiunile revoluționarilor români, episcopul Gherasim Rațiu și-a mutat reședința la Cuvin după mai multe amenințări la adresa conducătorilor mișcării revoluționare din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
a continuat să mai fie întâlnit până în secolul al V-lea<footnote Philip Schaff, op. cit., p. 482-484. footnote>. Concluzii Mărturiile și argumentele în favoarea pedobaptismului la care am făcut referire credem că sunt limpezi, convingătoare și edificatoare pentru cunoașterea atitudinii creștinilor - cler și popor - din vechime față de pedobaptism. Ele demonstrează că în secolele primare ale creștinismului și chiar după aceea, se acorda Botezului atât de mare importanță încât administrarea lui era considerată absolut necesară dobândirii mântuirii și ca atare nu se refuza
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Diacon pe 1, și, preot pe 4 noiembrie, avea studiile necesare) conform adreselor 5467/ 9 noiembrie 1931. Cu această ocazie noul preot semnează o Declarație (de fapt angajament ferm) de credință, ceea ce dovedește și posibilitatea unor acte de presiune în clerul românesc. Merită reprodus acest „tipizat”. Declarație Subscrisul Gheorghe Bejan, candidat de preoție, declar înaintea lui Dumnezeu și a Prea Sfințitului meu Stăpân Domnul Domn Lucian Episcop al Romanului, că dorind a mă învrednici de darul preoției pentru biserica „Sf. Voevozi
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
dacă cine nu știe a-și chivernisi casa sa, cum va îngriji de biserica lui Dumnezeu ? (Timotei III 2-6). Declar însfârșit că întru toate voi fi supus și ascultător Chiriarhului meu Prea Sfințitului Episcop și dispozițiunilor privitoare la Biserică și cler ale Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici ortodoxe Române, precum și M. S. Regelui Carol al IIlea și legiuitorilor săi urmași și legilor ț ării ca și toți cetățenii statului Român. „Așa să-mi ajute Dumnezeu în cariera mea preoțească”. cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a fost măreț în secolul al XIII-lea însă a devenit mult mai important acum în zilele noastre”. El a trăit într-o perioadă când Biserica înfrunta o situație nouă, dar era suficient de matură pentru a accepta reînnoirea. Alături de clerul regular și structurile parohiale tradiționale, Ordinele mendicante veneau cu o nouă formă de slujire a cărei influență nu a încetat nicicând. Marina Warner, făcând referință la mișcarea franciscană, spunea printre altele: „Spiritul franciscan continuă să fie considerat de agnostici și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe care acestea îl constituie, referindu-se la răspândirea Ordinului în Europa conform relatărilor lui Giordano din Giano, ale lui Toma din Eccleston, dar și ale lui Salimbene. În același context, trebuie avute în vedere nu numai reacțiile laicilor, ale clerului secular și ale călugărilor, ci și acelea ale fraților înșiși, uneori aproape neîncrezători în propriul „succes”. Apoi situația e și diferită, mai ales pentru că toate aceste izvoare sunt tardive, niciunul nefiind anterior jumătății secolului al XIII-lea. În cazul în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
își completează afirmațiile cu exprimarea unor atitudini personale: de la entuziasmul din 1216, de la admirația pentru fondatorul încă necunoscut care merge la sultan, la indignarea provocată de faptul că frații primesc, neselectiv, prea mulți adepți, prelatul flamand fiind abandonat chiar de clerul din suita lui, la grija deosebită față de acești religioși pe care el îi direcționează spiritual cu predicile sale. Nu există nicio îndoială că aceste izvoare non-franciscane contribuie în mare măsură la îmbunătățirea cunoștințelor noastre despre mișcarea lui Francisc și despre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un călugăr cistercian, pe nume Cezar (circa 1180-1240), din Abația Heisterbach, între 1225 și 1235. El a fost ales abatele mănăstirii respective în 1227. Mărturia prezentată aici este prețioasă pentru istoria răspândirii franciscanilor în Germania, fenomen însoțit deseori de opoziția clerului local. Mărturia se referă, pe de altă parte, și la un univers spiritual legat de viziuni și profeții în care își găsesc originea noile tentative de experiențe religioase, în care se va încadra, începând cu al treilea deceniu al secolului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o dovadă a voinței divine, căreia i se datorează mărimea actuală a acestuia. Salimbene merge și mai departe, arătând un dispreț vădit pentru frații laici; e mândru de Ordinul căruia îi aparține și manifestă un aer aristocratic de superioritate față de clerul secular sau alte mișcări religioase. El nici măcar nu-și poate aminti timpurile eroice, fiindcă și-a petrecut tinerețea într-un Ordin care de-acum se clericalizase și adoptase structura conventelor; el amintește, într-adevăr, câteva dintre cele pe care le-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
temă cuvintele psalmistului: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul meu, care îmi deprinde mâinile la luptă, a predicat fraților, învățându-i virtuțile, îndemnându-i să fie răbdători și să dea lumii exemplu bun. În același fel vorbea poporului, iar poporul și clerul rămâneau edificați. Dar cine ar putea să spună cât de mare era, în acel timp, dragostea dintre frați, cât de multă era răbdarea, umilința, ascultarea și bucuria fraternă? Un astfel de capitul, sub aspectul mulțimii fraților și al solemnității ceremoniilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au ajuns la Trento în grupuri separate într-o perioadă de șase zile, înainte de sărbătoarea Sfântului Mihai, și au fost primiți cu bunăvoință de episcopul de Trento. Apoi, în ziua sărbătorii Sfântului Mihai, fratele Cezar a ținut o predică pentru cler, iar fratele Barnaba o predică pentru popor. Drept rod al predicării lor, un cetățean din Trento, pe nume Pellegrino, bogat și cunoscător al limbii germane și lombarde, după ce i-a îmbrăcat pe frați cu rase noi și cămăși ce le
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și tot la fel se despărțea de ei. Și vicarul i-a primit cu atâta dragoste, încât a eliberat încăperi din propria curie pentru a-i primi în ea pe frați. De altfel, au fost primiți cu căldură atât de cler, cât și de popor, și au fost salutați cu respect. 23. În anul Domnului 1221, în preajma sărbătorii Sfântului Gall, fratele Cezar, primul ministru al Germaniei, i-a adunat pe frații săi la Augsburg, în număr de treizeci și unu, pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
croitor. 35. Toți aceștia, ajungând la Hildesheim, au fost primiți imediat și ospătați de domnul Heinrich de Tossum, canonic. Apoi, prezentându-se în fața domnului episcop Conrad, mare predicator și teolog, au fost primiți cu solemnitate. Acest episcop, după ce a convocat clerul din orașul său, i-a cerut lui Ioan din Pian del Carpine, primul custode al Saxoniei, să predice în fața unei mulțimi de clerici. După ce a terminat predica, domnul episcop i-a recomandat pe fratele Ioan și frații Ordinului clerului și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
convocat clerul din orașul său, i-a cerut lui Ioan din Pian del Carpine, primul custode al Saxoniei, să predice în fața unei mulțimi de clerici. După ce a terminat predica, domnul episcop i-a recomandat pe fratele Ioan și frații Ordinului clerului și poporului său și le-a acordat dreptul de a predica și de a spovedi în dieceza sa. Datorită predicării și exemplului fraților, într-adevăr, mulți au fost convinși să facă pocăință și au intrat în Ordin. Unul dintre aceștia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]