2,135 matches
-
de înțeles? — Jur că, încă o vorbuliță dacă mai scoateți, vă treziți amîndoi pe lumea ailaltă, simți Tîrnăcop că începe din nou să-și piardă cumpătul, și asta e valabil și în cazul în care v ați gîndi să vă clintiți un pas din locul în care sînteți pînă mă întorc, e limpede? îi întrebă privindu-i țintă și aruncîndu-și arma la loc pe umăr cu o mișcare rapidă, dînd impresia că vrea să iasă din adăpostul oferit de piciorul turnului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu mintea limpede. Unde n-a ști el ce să facă îl va ajuta moș Dumitru, care are minte pentru zece oameni... Acum să nu te superi, dar nu prea văd altul ca dumneata. Din hotărârea mea nu mă poate clinti nimeni, domnule inginer. Acușica-i vremea semănatului. Cine va veni după sămânță? Când erai dumneata, nu aveam nici o grijă. Lăsați, că de asta mă voi ocupa eu, împreună cu Petrache, și o scoatem noi la capăt. Dumneavoastră să pregătiți sămânța doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aici de față, sunt obosit și am băut suficient de mult Încât să uit că am un consilier bancar care Își face griji În legătură cu bunăstarea mea. Schemm Își duse mâna la buzunarul de la haină și eu nici măcar nu m-am clintit, ceea ce arată cât de amețit eram. Dar el nu a scos decât portofelul și a zis: — Am făcut niște cercetări În ce te privește și am fost informat că oferi un serviciu de Încredere. Am nevoie de dumneata acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mereu venea sau tocmai pleca de undeva. Ca și cum ar fi fost prea periculos să rămână multă vreme În același loc, sub spectrul vulnerabilității. Fragilul Sorin dovedea o inepuizabilă vitalitate. Obsesiile și omisiunile sale, insistențele și amneziile, aproximațiile și iritările nu clinteau, totuși, singurul reper stabil: literatura. Un insațiabil lector și un mare muncitor al scrisului. Ultima călătorie, În 1983, În Statele Unite l-a fascinat, dar abia aștepta să se reașeze În fața rândurilor de litere și cuvinte, cum se Întâmpla, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cutare celebritate. „Prost, e prost de tot”, bombănea. Îl Îngrețoșa ciocoismul, de oriunde venea, dinspre cei cocoțați ierarhic sau dinspre cei care nu-și ascundeau invidia față de aceștia, chiar când afișau „principii” cu totul opuse. Sub aparența sa conciliantă, rămânea neclintit În refuzul unor „impertinențe” ale pragmatismului. Despre un tânăr debutant talentat putea vorbi cu aceeași Însuflețire ca despre un nou sau vechi mare autor, tocmai descoperit; febră, nostalgie, stupoare puteau stârni cărțile În mult mai mare măsură decât orice eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române pe genunchi, presupun: „Cacialma, ce zici? Turcesc, cuvânt turcesc, e clar. Ca și mahala, ca și sarma, narghilea, ciulama, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-l pe Junli. Ea i se înfățișează din nou, executându-și toate trucurile. Însă în final eforturile ei nu duc la nici un rezultat. Încearcă din răsputeri, și la fel face și Tang Nah. Însă Junli nu numai că e de neclintit, dar e și dezgustat. Dacă nu era vorba de Tang Nah, nici nu s-ar uita la Lan Ping. Ea ia asta atât de personal, că o simte ca pe o stare de dizgrație. Resentimentul ei e atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez ținându-mă cu mâinile de zid. Când ajung la poartă, disconfortul din stomacul meu crește. Împing poarta, dar nu se deschide. Balamalele nu se clintesc. Grăbită, mai încerc o dată și poarta se deschide, în sfârșit. M-am rătăcit. În fața mea, e ograda goală. Nu-mi pot aminti unde e haznaua, știu doar că nu e departe. * Nu e așa cum le-a spus mai târziu oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
început să-și arate talentul politic în timpul mișcării orientate împotriva dreptei. E cunoscut pentru criticismul său la adresa cărții lui Ba-jin, Umanitatea. E o armă grea. Oamenii îl numesc „Bâta de aur”. Condeiul lui a pus la pământ multe personaje de neclintit. Bravo! Ne trebuie bâte de aur, răspund eu. Bâte de fier și bâte de oțel. Rivalii noștri sunt tigri cu dinți de oțel. Următoarea ei întâlnire cu Mao pune istoria în mișcare. 10 noiembrie 1965. Se ridică cortina epopeii Marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Deja mi-e dor de el. Chun-qiao e cel mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da, domnule, răspunde garda. Se apropie o umbră înaltă. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui. O față plutește aproape, formând cuvinte în flăcări. Zice Mark, rămâi, iar el și-ar da și viața ca ea să nu-l mai țină în viață. Respinge lucrul acela care-l surpă. Mușchii trag, dar pielea nu se clintește. Ceva moale. Se chinuie o veșnicie să strângă tendoanele din gâtul lui. În sfârșit, capul i se înclină. Mai târziu, după vieți întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva. Dar toți mușchii nu pot scoate nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
necunoscut. Karin încuviință din cap, dar nu putu să-l privească. Toate lucrurile vechi erau iarăși noi. Întors în sfârșit în colțul său de lume, în cuibul său de pe malurile Conscience Bay, Weber ajunse pe pământ ferm. Sylvie era de neclintit, bineînțeles, cu adevărat nepăsătoare față de ceea ce lumea întreagă, în afară de fiica lor, gândea despre ei. Judecata publică avea tot atâta valoare pentru ea ca și spamul. Din punctul de vedere al lui Sylvie, consensul era adevărata iluzie. — Noi nu putem gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Grundig și fața tovarășului s-a colorat. Tata nu putea să sufere asta, spunea că la asemenea imagini te poți lipsi de culoare și că aceea era răzbunarea lui, modul lui de a schimba ceva, cât de cât. Stătea atunci neclintit în fața ecranului, îl privea pe tovarășul drept în ochi și răsucea butonul încet, făcând să dispară culoarea. Nu-mi era clar ce voia tata să schimbe. Despre asta vorbea numai când eu ieșeam din bucătărie și închideam ușa în urma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit, făceam o strâmbătură din nas, dar degeaba, nu-mi reușea ca Samanthei. Eu mișcam și buzele în același timp, probabil din cauza asta n-aveam succes și nici una din cărți nu se clintea măcar cu un centimetru afară din rând. În alte zile îmi încercam puterile cu pahare și sticle. Strângeam tot de pe masă, așezam un pahar la una din margini și cu capul închipuiam prin aer o linie până la cealaltă margine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
participanți la lucrările Congresului chimiștilor din Uniunea Sovietică. Se prăbușesc din nou viscole peste București. Tu ți-ai pus În gând să o săruți pe Polixenia, o colegă de clasă, iar peste toate astea dragostea ta pentru chimie este de neclintit. Dimineața, În zori, când te pregătești să mergi spre uzina Republica, la practică productivă, urlete de moarte te scot din minți. Un guițat sinistru ca un ferăstrău mecanic trecând prin piatră. Vecinul tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste București, vecinul și-a tranșat porcul, făcând jamboane și cârnați, este 18 decembrie 1963 și, la Acrra s-a semnat protocolul schimburilor comerciale Între R.P.R. și Republica Ghana. Cu toate astea, dragostea ta pentru chimie rămâne oarbă și de neclintit. Ca și pofta ta pentru un nou sărut. Dacă privim Înapoi cu câțiva ani, ne vom aminti de aspectul acelui București În care se reflectau toate contradicțiile orânduirii capitaliste, În care domnea din punct de vedere urbanistic haosul și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pași grei În zăpada de sub pădurea Proștiței, În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Că le datorează lui Phil și lui Mark să fie acolo chiar de ziua lui Phil. Și nu ți-ai folosit trucurile speciale pentru a-l convinge? am întrebat eu, încercând disperată să mai înveselesc atmosfera. — Nici nu s-a clintit. Așa că asta e: el se duce miercuri, eu vin vineri. Era îngrozitor. Indiferent cât de mult eu și Mark ne dorisem să ne scutim prietenii de repercusiunile despărțirii noastre, se pare că ei se aruncaseră cu capul înainte, în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu avusese suficientă încredere în mine să-mi spună adevărul. Dar mai mult decât asta - cu mult mai mult - era posibilitatea ca despărțirea noastră să fi fost de fapt cauzată de acest lucru. Poate singurul motiv pentru care fusese de neclintit în privința copiilor era acest dezastru financiar. La urma urmelor, îl făcuse pe Kieran să se răzgândească, exercitând o presiune implicită asupra lui și a Lisei. De-abia reușeam să respir la gândul că momentul pe care mi-l alesesem fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi-ai spus. Acum ești însurat cu cea mai bună prietenă a mea și ești pe cale să devii tată, iar eu încerc să-mi repar căsnicia cu prietenul tău cel mai bun. El își trase mâna încet. —Mark părea de neclintit când spunea că nu se va întoarce la tine. Eu făcui o grimasă batjocoritoare. Se pare că ai reușit să-l convingi s-o facă. Kieran privi fix candelabrele luxoase presărate pe tavanul decorat. —Nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am trecut nimeni nu poate să și dea seama. Când te-am văzut că poruncești să se ridice cârja, când ai luat-o ca să mi-o dai mi-a fost teamă că o să-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arhimandriții și marii boieri, fiecare gândind că, dacă prin farmec s-ar fi oprit o clipă totul, ca la semnul degetului unei zâne, și dacă zâna ar fi întrebat-o: „Cu cine te măriți, domniță Maria?”, fata, fără să-și clintească privirea și fără să-și oprească înaintarea, ar fi răspuns: „Cu soarta de a fi doamna Moldovei”. Cât era de copilă, într-un fel era ceea ce-și spunea în gând, în timp ce, palidă, fără să tremure, trecea prin mulțimea ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta îl iubea atât de pătimaș. Așa cum cântă el acum la denia mare, cum va bate mătăniile, sprijinindu-l pe mitropolit în timp ce va spune rugăciunea de încheiere „Doamne și stăpânul vieții mele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău și, poate, de neiertat? Scena în sine aduce cu o mobilă masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întrerupă, amintindu-i că doar el, Rafael, l-a rugat să-l ajute să-i găsească clienți pentru amărâta aia de garsonieră... Rafael o ține pe a lui, pe același ton vindicativ, de răfuială, că omul ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a întâmplat s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul. Mai c-ar fi sfătuit-o să se smerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]