2,405 matches
-
țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă. Domnul Ialomițeanu râde și schimbă priviri de complicitate cu Margot. Iar doamna Mironescu, păstrând pe chip o expresie echilibrată între victorie și nemulțumire - iată dandanaua promisă ! -, se îndreaptă spre clopoțel : va veni Nela, copilul se va întoarce la rosturile lui și salonul la viața civilizată. Dar vocile celelalte se împletesc, cerând păsuirea vinovatei, și amfitrioana face un gest de renunțare care îi dezvelește, prin deschizătura rochiei, brațul pietros și alb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin vârsta dificilă, cei trei o ignoră pe micuța domnișoară, ca pe orișice copil ce a depășit măsura. — Ah, j’en ai assez, elle fait tant des bêtises ! exclamă agasată doamna Mironescu, ridicându se brusc și îndreptându-se spre șnurul clopoțelului. Ia-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând, ci mai curând de conversație. Îndărătul lui Dragoș, pe neașteptate un clopoțel de sticlă clincăi subțirel și vesel în pomul de Crăciun. În dreapta sa, mama lăsă iute furculița jos și își înălță brusc capul, schimbată la față. Râse nervos și spuse ceva de cutremur: din nou, după nici șase ani de la cel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
definesc colectivul. Trebuie neapărat să fiți și prieteni unul cu altul? La asta vă las să vă gândiți până la următoarea oră de dirigenție." Bhuhuhummmm! făcea tunetul, în încheiere, tot mai îndepărtat. "N-am terminat! Vă rog foarte mult! Ați auzit clopoțelul? A auzit cineva dintre voi clopoțelul? Ne întoarcem la colectiv. Dacă scopul comun definește colectivul, este școala noastră un colectiv, având în vedere că toți elevii ei doresc să ajungă oameni cu carte? Dar strada? Dar orașul? Locuim în același
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și prieteni unul cu altul? La asta vă las să vă gândiți până la următoarea oră de dirigenție." Bhuhuhummmm! făcea tunetul, în încheiere, tot mai îndepărtat. "N-am terminat! Vă rog foarte mult! Ați auzit clopoțelul? A auzit cineva dintre voi clopoțelul? Ne întoarcem la colectiv. Dacă scopul comun definește colectivul, este școala noastră un colectiv, având în vedere că toți elevii ei doresc să ajungă oameni cu carte? Dar strada? Dar orașul? Locuim în același oraș, muncim în același oraș. De
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea, inclusiv de sine (eu cu mine nu mai sunt în comunicare), dar rămânând statornic în felul de a analiza existența, sine ira
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și lipicioasă. întreaga alcătuire semăna cu un clopoțel. Cu imaginația lui de copil, micul sclav a asemănat totul cu o gură de om. Fără să stea prea mult pe gânduri, a început să vorbească florilor de vanilie: - Voi de ce nu faceți fructe, nu vedeți ce frumoase sunteți? Să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
la prețuri de clasa a treia”, o clădire de patrimoniu bine susținută de coloanele celor șase bârne special importate de la patronul principal al holdingului, sergentul în rezervă Papache. Clientul deschide cu maximă precauție intrarea care pare a fi o ușă. Clopoțeii chinezești tresaltă veseli, optimiști. Tresaltă și reprezentantul firmei. Aici e Societatea de Asigurări Perdampf? Aici. Dar nu văd decât un scaun și un sfert de sfert de birou. Aveți o privire ageră și foarte albastră. Felicitări. Noi suntem un birou
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam Între două opinii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Întorși de la muncile fierului, ale apei și ale vîntului. Taie-ți cu bomfaierul himera de pe tîmplă, arde-ți cu acetilenă visul, taie-ți cu drujba viziunea și vino lîngă mine!" ― așa-mi vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă să le cadă-n plasă lumea de dincolo. Polizez viziunea, femeia pe care cu greu o smulg din vis, Îmbrac În dantelă hrubele, (pun clopoței capcanelor), Îl aștept pe Dumnezeu ca pe un cîntăreț la armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fustița! Dar o ajută panseluța să-și descâlcescă fustița. -Mulțumesc! Eu am plecat adăpost să îmi găsesc! (fâlfâind din aripioare în semn de mulțumire) Florile de prin pădure își deschid umbreluța: păpădia udă toată, panseluța își înnoadă băsmăluța din petale, clopoțeii își pun glugă dintr-o frunză, salcia se-ndoaie fluturând în vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
zi, o rază strălucitoare a soarelui i-a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o să observe gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care fetița nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care fetița nu-l mai mirosise până acum. Micuțul „Ghiocel”, căci așa se numea floarea, se mai mișcă puțin și o învălui
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
era. Numai că această fetiță nu avea bani ca alți copii. Fiind primăvară, trotuarele erau pline de buchețele cu ghiocei. Copiii râdeau și se bucurau să-i ducă acasă în dar mămicilor lor. - Vai ce frumoși sunt, seamănă cu niște clopoței! Se mirau copii. Cu un ban cumpărai un buchețel care era al tău și te puteai bucura de prima floare care a înflorit chiar de sub plapuma de nea. Florăresele erau bucuroase pentru că bănuții se înmulțeau în buzunarele lor, iar ghioceii
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată a dat cu ochii de o văcuță mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și bomboane de toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare ce-o căuta
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și bomboane de toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare ce-o căuta ea aici? - Ei, Ingriduță, văcuța asta vinde ciocolată. De fapt, sună din clopoțel și copiii vin să cumpere ciocolată. - Cum așa? - Vezi, ea sună din clopoțel și copiii o aud. Se apropie de ea și când ajung, văd multă-multă ciocolată. Și pentru că le place de văcuță, își roagă părinții să le cumpere ciocolată
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare ce-o căuta ea aici? - Ei, Ingriduță, văcuța asta vinde ciocolată. De fapt, sună din clopoțel și copiii vin să cumpere ciocolată. - Cum așa? - Vezi, ea sună din clopoțel și copiii o aud. Se apropie de ea și când ajung, văd multă-multă ciocolată. Și pentru că le place de văcuță, își roagă părinții să le cumpere ciocolată. Poate mămicile și tăticii nu plănuiau să cumpere ciocolată și cu toate astea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
întrebă gărgărița tânără pe gândăcelul înțelept. - Au ieșit din stupi albinuțele să culeagă polenul de la flori. - De la flori? Se miră gărgărița. - Da de la flori, privește în jurul tău câte au apărut. Într-adevăr, printre pâlcurile de zăpadă au apărut așa, niște clopoței gingași de culoarea zăpezii, ceva mai încolo câteva flori de culoare violet numite brândușe și printre ele câteva viorele ce împrăștiau un parfum suav ce ajunsese până la năsucul gărgăriței. - Ce dimineață frumoasă! Abia aștept să ne jucăm, gândăcelule! - și eu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ! Ca și cum ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dintre cele mai de nădejde prietene ale mele, deoarece tu nu mă cerți decât cu zile pline de voioșie, tu îmi deschizi toate porțile spre cunoaștere, tu ai răbdare să umplu coșul cu fructe și flori, fără să sune vreun clopoțel, tu îmi dai timp să citesc, să alerg pe alte tărâmuri, tu mă lași să mă împrietenesc cu albinele, cu ploaia și cu grădina de zarzavat, cu nucul de la aleea cu macii roșii, cu poteca bătătorită ce dă spre vie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să știe) ce va să zică nevoia (elementară) a unui parfum băr bătesc. Pur și simplu, un bărbat parfumat făcea auto mat figură de homosexual. Apoi, biata de ea, nu mă chema la masă cu clopoțelul. N-avea de unde să mă nvețe că, la cină, se vine cu haine de seară, formula ei, după o zi de muncă, fiind: „Vino și bagă în tine!“ Niciodată calitate, măsură, rafinament, ci numai cantități de disperată supra vie țuire
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]