1,479 matches
-
forma de organizare a comunității sătești (obștean, obștea, obștesc), calitatea de a aparține la obște, situația socială, săracbogat, conflictele intracomunitare - pricină, jalbă, pâră, conducerea obștii prin sfat, unde toți sunt rude și în diferite grade de rudenie, fiind proveniți din coabitarea romano-slavă prin care s-au putut înlocui cuvintele din fondul preroman și roman, așa cum s-a întâmplat cu gint (plural - ginture) înlocuit cu termenul slav rod = rudă „în sens de comunitate a celor de același sânge”. Atunci când societatea românească de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
baza dispozitivelor care ar facilita tele-întruchiparea, tele-crima și tele-obliterarea. Reacționând față de amenințarea conformității și standardelor tehnologiei în știință și industrie, EIU respinge modul actual de realizare al interfețelor dintre oameni și mașini, insistând asupra explorării noilor tehnici și sisteme necesare coabitării cu mașinile. Proiectele tactical media intervin critic asupra mediilor dominante care crează oportunitatea distribuirii ideologice și facilitează apariția sistemelor de informare și comunicare deschisă, facând posibile acțiunile interactive și auto-organizate. Combinând arta cu activismul politic de tip grassroots (la firul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care permite președintelui să se detașeze oarecum de problemele cotidiene. Când președintele și premierul aparțin aceluiași partid, în cazul conflictelor de competență, președintele tinde să domine. Dar în cazul în care reprezintă partide diferite, ceea ce se cunoaște sub numele de "coabitare", se produc anumite disfuncționalități. Din punct de vedere democratic, principala problemă a executivelor duale este dificultatea cu care pot fi controlate de către cetățeni. Și există o anume tendință de a evita responsabilitățile, după cum exemplifică afirmația lui Chaban-Delmas în cazul francez
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
alte cuvinte, domnul Năstase spune și detaliază acolo că n-ar fi niște incompatibilități majore între cele două partide, că ar avea maturitatea necesară pentru a guverna împreună, dar apare un element perturbator, ca să-i spunem așa, în toată această coabitare, care se numește Traian Băsescu. V.S. Mai întâi, eu cred că domnul Adrian Năstase... R.T. Altminteri e un intelectual, domnul Năstase. V.S. ...Deși liber să facă speculații, nu are în momentul de față autoritatea necesară, nici politică și nici morală
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Nicolae Ceaușescu - grație mai ales evenimentelor din august 1968 - era simpatizat de popor și nu simțea, probabil, nevoia de a da o importanță prea mare aparatului de securitate sau de a și-l subordona direct. Dar nici aceasta situație de coabitare, să-i spunem, nu a durat multă vreme și înclin să cred că noua modificare organizatorică din cadrul Ministerului de Interne poate fi pusă într-o anumită legătură cu pălirea treptată a popularității și simpatiei de care se bucurase fostul dictator
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
a conservat rolul de puternic instrument de comunicare, nu numai în spațiul culturii și al diplomației, ci și în domneniile ultrapragmatice ale politicului, economicului, afacerilor, socialului. Limba franceză, după părerea mea, este mai puternică astăzi și pentru că Franța a acceptat coabitarea cu engleza. În mod oficial, fără ipocrizie. Aparent paradox, această situație fortifică limba franceză, îi crează „anticorpi”, o face mai puțin vulnerabilă. Cu siguranță, franceza lui Balzac și a lui Flaubert rămâne franceza marilor saloane. Dar unde se mai află
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Aceasta din urmă agregă și integrează nu numai preferințe și interese, ci și idei și argumente. 8 La Rawls (1999) aceste condiții permit atingerea unui echilibru între valorile ce provin din orientări culturale diferite. Rawls vorbește în această privință de "coabitarea rezonabilă" care izvorăște din consensul asupra unor valori ce se nasc din întrețeserea diferitelor viziuni morale prezente în interiorul unei societăți. Raționalitatea devine rațiune publică (p. 191). Ideea rawlsiană de legitimitate se întemeiază pe justificarea credințelor împărtășite de actorii care au
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
permite o variabilitate extrem de largă) și genică (între genele perechi, care permit o variabilitate înfinită), nu poate fi concepută decât în cadrul speciei. Observația și experimentul au arătat că diferențele dintre specii fac imposibilă nu numai încrucișarea între ele ci chiar coabitarea. În sprijinul acestei afirmații vine așa zisa izolare reproductivă, bine demonstrată astăzi, care operează prin două modalități: - izolarea prezigotică (înaintea unirii gameților), determinată de izolarea geografică, ecologică, temporală, comportamentală, la care se adaugă aspecte fizice, chimice și biologice care împiedică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai degrabă ca o consecință a sa, se dezvoltă iubirea părintească, acel sentiment pe care părinții îl nutresc pentru copiii lor, iar, în același timp, între copiii aceluiași cuplu se dezvoltă sentimentul iubirii frățești, ca rezultat al originii comune și coabitării în sânul aceleași familii. Toate aceste aspecte, cu puternice resorturi biologice, manifestate în cadrul familiei creează unitatea intimă, produce satisfacție și plăcere pentru părinți. De asemenea, pentru copii prin subzistența și protecția asigurată de părinți le conferă acestora siguranță și un
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-și construi un adăpost, de a acumula și depozita cele necesare vieții pentru perioadele când resursele în natură sunt mai sărace. Deci microsocietatea formată din părinți și copii (familia) se bazează pe 4 instincte foarte puternice: - iubirea conjugală, în fapt coabitarea a doi parteneri de sex opus în vederea procreării (scop de altfel ignorat); - iubirea părintească, cu scopul protejării progeniturilor până ce acestea sunt capabile să se adapteze mediului în care trăiesc; - instinctul de dominație și subordonare, ce asigură unitatea și coeziunea familiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sunt capabile să se adapteze mediului în care trăiesc; - instinctul de dominație și subordonare, ce asigură unitatea și coeziunea familiei și - instinctul de proprietate, ce asigură resursele și protecția familiei, toate având la origine instinctul de reproducere. Resortul intim al coabitării și agregării familiale este, prin urmare, de natură instinctuală. Că este așa o demonstrează ampla incursiune pe care Paulescu o face în lumea animal ă, folosindu-se de observațiile făcute în natură de biologi, din care, pentru acuratețea și frumusețea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mamiferele superioare, fiecare individ își delimitează un perimetru necesar lui și familiei sale pentru subzistență și supraviețuire. Lovește, de asemenea, în familie pe care o suprimă. Legătura consfințită de căsătoria între doi indivizi de sex opus se desființează, relațiile de coabitare fiind întâmplătoare, iar copiii rezultați nu trebuie să aparțină mamelor, ci statului, care s-ar ocupa de educarea și formarea lor, prin încredințarea acestora unor indivizi sănătoși și normali, dar fără apartenență familială. Și acest aspect însă contravine unei laturi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la guvernare, riscă să se deșire toată urzeala de vinovății și complicități țesute cu migală din ’89 încoace. Pe termen scurt, rămășițele partidului-stat știu că nu pot câștiga, victoria lui Băsescu i a pus în defensivă. Acum speranța lor este coabitarea. Sau mai exact, parazitarea adversarului. Acest rol i s-a încredințat lui Năstase, care la rândul său luptă pentru supraviețuire politică. El invocă scrutinul din 28 noiembrie, când uniunea PSD+PUR a reușit să devanseze cu cinci procente Alianța D.A.
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
RUPTURĂ O vorbă veche spune că cine nu învață din erorile trecutului e condamnat să le repete. Mulți dintre cei aflați azi în fruntea bucatelor au primit botezul puterii în timpul primei coaliții democratice, 1996-2000. Și ca orice primă experiență de coabitare, fie ea și la guvernare, a ieșit prost. Astăzi nu se mai reține nimic din ce s-a făcut bun, cum ar fi restructurarea celui mai neperformant sector al economiei, care este mineritul, impunerea statului de drept în fața detașamentelor de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Într-adevăr, a spune că jocurile electorale din 1988 erau făcute cu șase luni înainte de scadență nu este o afirmație suficientă, pentru a ruina importanța comunicării în cursul campaniei. Trebuia, in fine, reîmprospătată memoria alegătorilor și repovestite acestora peripețiile "dramei" coabitării, pentru a reactiva în ființa acestora mecanismele care i-au îndemnat la sprijinirea popularității prezidențiale. În acest sens, se poate spune despre campania președintelui, care își încheia mandatul, că era susținută în întregime de poziția instituțională. Reducînd pe cît e
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de stare de grație cu opinia publică, îi succede o perioadă de comunicare intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative din 1986, anticipînd ascunzișul prezidențial al coabitării. În sfîrșit, între 1986 și 1988, el își sporește ocaziile de vizualizare televizată, pentru a compensa simbolic îngustarea cîmpului său real de acțiune. Totuși, impactul acestor conduite nu ar trebui să crească, ele întemeindu-se doar pe atitudini de eschivare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Totuși, acest timp nu se împarte la ministere sau la personalități multiple, ci rămîne concentrat asupra unei puteri, cel mai adesea întrupate într-un singur om. În plus, s-ar părea că funcția prezidențială, așa cum a fost reconfigurată în urma experienței coabitării, la alegerile din 1988 și în anii care s-au scurs de la această dată, are o rază de acțiune suficient de dezvoltată, mai ales în exercitarea responsabilităților internaționale, pentru a suscita o acoperire mediatică nesolicitată. În diverse logici situaționale, strategia
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Parlons France"), realizată sub forma unui dialog informal cu un jurnalist și care i-a permis să evoce periodic problemele care, aparent, formează agenda politică. Incontestabil, J. Chirac a fost cel mai zgomotos prim-ministru, pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît la televiziune pe durata celor doi ani, cît și în perioada celor cinci ani anteriori. Aici se disting foarte limpede efectele unei conjuncturi politico-instituționale asupra intensificării comunicării la vîrf în cadrul statului. Însă comunicarea guvernamentală o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
intervenție guvernamentală prezintă mereu o importanță aparte, variind între patruzeci și șaizeci de ore pe an, la cele trei canale publice 66. O formă aparte de comunicare a exercițiului puterii s-a practicat în Franța în așa-numita perioadă a Coabitării, între 1986 1988. Această perioadă se prezintă, într-adevăr, ca fiind excepțională pentru viața politică franceză, întrucît este marcată de coexistența instituțională în vîrful statului, a unui președinte al republicii și a unui prim-ministru rezultați din majorități politice adverse
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sprijinit în mare măsură pe o strategie de comunicare politică, pentru a-și face auzită vocea și pentru a-și arăta dezacordul față de politica guvernului, într-o atitudine calificată drept tribuniană. De altfel, caracterul strategic al comunicării sale, în contextul coabitării, se aseamănă cu eforturile președintelui american care cere sprijinul opiniei publice pentru a juca o festă Congresului ostil. Pentru a înțelege complexitatea acestei situații, trebuie să amintim coexistența instituțională dintre președinte și primul-ministru, care trebuia să se transforme progresiv în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
atît pe plan politic, cît și electoral. În exercițiul funcției lor instituționale, ei trebuie să găsească o compatibilitate minimală, spre a evita o criză politică, pentru care opinia publică l-ar face responsabil pe premier, întrucît ar pune în pericol coabitarea, dacă ar fi acceptată teoria lui Balladur. Această compatibilitate este necesară pentru a pregăti scadența electorală în cele mai bune condiții. Situația ar putea fi conceptualizată din perspectiva rolurilor: cum pot fi interpretate fără disonanță roluri diferite? și din perspectiva
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
același timp pentru a ne întări șansele de succes în calitate de candidat, într-o confruntare. Complexitatea acestei situații atestă că strategiile de comunicare nu se rezumă la alegerea tehnicilor de comunicare. Studierea aprofundată a campaniei prezidențiale din 1988 arată că esența coabitării s-a manifestat în campanie, așa cum au interpretat-o candidații la președinție și cum au înțeles-o și prezentat-o mijloacele mediatice 67. III. Comunicarea locală Nu de mult, în Franța, comunicarea s-a extins și asupra nivelului local. Acest
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
-a în privința deficitului de locuințe i s-au alăturat încă două fenomene noi: "baby boom"-ul și exodul rural. "Baby boom"-ul a debutat după Eliberare. Fenomenul a acutizat problema locuințelor pentru tinerele familii, într-un cadru cultural în care coabitarea generațiilor sub același acoperiș nu era bine văzută. Modelul familiei "nucleare" era la apogeu: el încuraja tinerii ca, odată căsătoriți, să părăsească locuințele părinților. Viața se scurgea după scenariul următor: aflarea unei slujbe, căsătoria, obținerea unei locuințe, copii. Exodul rural
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acesta nu a făcut față nici diversității culturale, nici diversității proiectelor familiale. S-a optat în favoarea marilor ansambluri pentru transparență, la fel cum s-a optat pentru utilizarea betonului (foarte bun conducător al zgomotului), opțiuni care au mărit dificultățile de coabitare. "Promiscuitatea rezuma Henri Lefebvre -, departe de a favoriza legăturile de vecinătate și sociabilitate, le-a distrus"196. Într-un articol devenit de referință, Jean-Claude Chamboredon și Madeleine Lemaire au elaborat, în 1970, o critică a lucrărilor "sociologice" care plecau de la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]