1,494 matches
-
holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă la intrare. În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și așteptam să se uite „doamna“ remaieuză la ciorapii noștri mult-cârpiți și să ne zică dacă mai aveam vreo speranță de remaiere sau trebuiau aruncați. Deci trăiam prost. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dar vine acasă coafeza ei ... Da, aranjează o oră la păr cu tot felul de..., cum se spune? De instrumente... Nu este ciudat? Nu! Cum să fie ciudat? O femeie trebuie să fie elegantă, dacă vrei să știi. Iar o coafură nouă este necesară. Este o meserie foarte grea. Ei, chiar așa? E greu să folosești pieptenele și foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tocurile ei ridicol de înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Noua ta Prințesă! — O ea. O vreme am discutat foarte serios cu She-She despre viitoarea prințesă de Wales. Viitoarea Prințesă de Wales e într-adevăr trăsnet pentru curvele de pe Third Avenue. She-She o admira fără rezerve pe Lady Diana pentru coafura ei, pentru gusturile vestimentare și ținuta demnă. Și prințul Charles îi acorda o grămadă de timp. Îi plăcea de prințul Andrew, îi plăcea de prințul Edward. Îi plăcea până și de ducele de Edinburgh. După o jumătate de oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di) își masa sânii cu antebrațele, dezmierdătoare - „ca să le păstrez forma, John“, spunea ea. De aici, conversația a alunecat spre corpul ei, despre cum de nu-i era ei deloc rușine de el. Altora putea să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
beat, croindu-mi drum prin mulțimea pornită după cumpărături, învârtindu-mă în jurul oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de sticlă al vitrinei, sau vreo singurică cu coafură năstrușnică și cu o bere sau o cafea în față, așteptând răbdătoare să intre unul ca mine care s-o dea pe limba internațională: Bonjur, mon petite. Let me buy you a drink. Pourqoi non come back to my hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un cec azi-dimineață. Totul a fost ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țărm, cele șapte litere care formează cuvântul SAMSUNG pe mobilul veci nei mele de plajă și, nu în ultimul rând, părul ei blond și greu, răsucindu-i-se pe umeri în cârcei savanți, cruzi și melodioși ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât de fină ar fi dentiția ei și oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat trei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plini de succes încât să vrea s-o și dovedească. Porcăriile astea decorative au supraviețuit și talentului, și inteligenței, și frumuseții lor. De succesul și împlinirea pe care giuvaerurile astea trebuiau să le reprezinte s-a ales praful. Cu aceeași coafură, același machiaj, strâns lipite una de alta, poți să juri că sunt surori. Sau mamă și fiică. Înainte și după. Trecutul și viitorul. Mai urmează și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona de pe banchetă. Mda, îi răspund. Nu că ar mai ajuta-o cu ceva pe femeia asta. De la noi nu s-a ales decât cu o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
băgându-și degetele în gură. Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Fata din poză avea un păr lung, blond, aproape alb, împletit din codițe și pistrui. Eu am moștenit pielea măslinie a tatei, am ochii căprui deschis și, ca majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
loială - Doamne, am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i că vreau cel puțin dublul sumei ăsteia, plus un buget pentru coafură, machiaj, garderobă... A, și toți o să zburăm la first class. Ăștia sunt termenii mei, iubito! Fă-i să devină realitate. După care mi-a închis. Da, va trebui să reformulez, m-am gândit. M-am forțat să-mi reîntorc gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri, coafuri complicate. Uite-o pe Iolanda! Întoarse capul: Era șefa de la „Materna”. Fardată, Încorsetată, de nerecunoscut. Îi zâmbi. Nu erau excluse și alte surprize. Ce căuta ea acolo? Nimic. Venise pur și simplu. Visând totuși la un tren al ei? Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu trăsături puternice și drăguțe, dar disproporționate: o frunte înaltă, ce-i făcea coafura să pară nepotrivită, nasul cârn, buzele pline și ochii mari, negri. Blanchard făcu prezentările. — Kay, el e Bucky Bleichert. Bucky, Kay Lake. Femeia strivi țigara cu piciorul. — Bună, am salutat-o eu, întrebându-mă dacă nu cumva era iubita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Short și Linda Martin. Tupeul de fată de bani gata al lui Madeleine Sprague se topi ca prin minune. Chipul i se încreți de îngrijorare și am remarcat că asemănarea dintre ea și Betty / Beth Short constă mai mult în coafură și machiaj. Una peste alta, trăsăturile ei erau mai puțin rafinate decât cele ale Daliei și doar vag asemănătoare. I-am studiat chipul: avea ochi căprui, cu o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea când pe Fritzie, când pe mine. Fritzie scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lovești... a zis ea. Nu vorbi, am întrerupt-o eu. I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit decât să smulg niște șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât-o în buzunar, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când eu eram doar o impostoare. Și a fost a noastră, iubitule! Tu mi-ai adus-o înapoi. Ea a fost liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că acum arăta ca oricare altă parașută îmbrăcată în negru. I-am încătușat mâinile la spate și m-am văzut în groapa de nisip, pradă viermilor, alături de partenerul meu. Sirenele urlau din toate părțile. Pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai târziu, citi cu uimire, În paginile revistei Atlantic, o povestire scrisă de Constance, cu titlul: Un experiment florentin, evident inspirată din preumblările lor prin bisericile și galeriile Florenței. În ea, o tânără amercancă pe nume Margaret Stowe, cu o coafură foarte asemănătoare celei a creatoarei ei și cu același simț sec al umorului, cunoștea la Florența un expatriat, ca și ea, al cărui nume era Trafford Morgan, care avea aceeași vârstă ca Henry și aceleași cunoștințe aprofundate În materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lectură, să joace rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate intenționat, căci era limpede că Îi plăcea să Își facă o intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]