1,605 matches
-
am de ales Între depunerea la bancă sau cheltuirea unor bani, Soarele n’are: el nu poate face altceva decât să se ardă pe sine, producând energie. Dar e scuzabil, el Însuși fiind o unealtă a Naturii, a evoluției ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o consecință a ideii de salt calitativ - spirite care, lipsite de patima consecutivă existenței biologice, pot merge mai departe, dar tot slujind evoluția. „Milenium“, 4 septembrie 1999, ora 15,23 43. Mar(i/e)a 8 septembrie, sfânta Marie mică... Coane Mircea, la grea caznă m’ai Împins, dar am să-mi scot pârleala, dacă scap nepârlit. Greu, căci deși Maria e atâta de răspândită Între noi și, de ce nu?, o prezență cât se poate de agreabilă, eu n’am dat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
luat din viile nordice, nu din acelea din sudul (mediteranean)... Leac? Da, căci apa tisulară, așa cum o arată o propunere de invenție, dar și câteva articole, are proprietăți bioactive, pe lângă - mai precis În consecința - caracterului ei polimer... Te-ai săturat, coane, și treci la ecologie? Păi asta e știința - chiar dacă adesea devine, din exces de zel, neștiință - relațiilor dintre organisme și dintre acestea și mediu. Și e valabilă și În - culmea! - oraș; acela aparent artificial, dar de fapt doar un spațiu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și un fond radioactiv natural deosebit de rest. Răspund la condițiile locale și vița dar și oamenii: acolo există o cetate dacică, iar mai Înainte, civilizația Cucuteni, care nu mai are nevoie de alte prezentări, cu centrul prin apropiere. Iartă-mă, coane Aurel, că-mi Însușesc sintagma cu care m’ai Îmbiat la această emisiune, de fapt singurul lucru cunoscut a priori: „spiritul locului“. Dar el e o realitate cât se poate de materialistă. Există locuri consacrate, dar mai Întâi singulare prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pământului. Dar Întotdeauna degradându-le, Elementele carevasăzică, pângărindu-le... Peste toate, chiar câștigând bunăstare, am pierdut poezie... Și arunc mănușa: trebuie s’o furăm zeilor, precum Prometeu focul. „Meridian“, 1 august 2002, ora 12,13 6. Apăraie Gând la gând, coane Aurel, aș spune În privința subiectului, dar nu cu bucurie. Căci, cu ploile astea am ratat un ciubuc: făceam ceva „euroi“ pe analize de sol, nu din oricare, ci dintr’alea cărora doar eu le știu rostul. Dar ce probe să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca să aibă unde pleca de acasă și să aibă pentru buzunar un venit cât mai mare?! De aceea adaug, în ce mă privește, uitați-vă, mă uit pe fereastră, văd îndrăgostiții și primăvara cu florile ei, aștept Paștele ca și coana Elena, pentru că încă trăiesc, dar cine știe mâine ? Om mai vedea !, poate alții !... Cerere urgență... Știindu - ne că avem o vârstă încerca a ne convinge că nu ar fi rău să-i urmăm exemplul, să facem cerere urgentă, să nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
strada Sucevei, din marginea de la ieșire din târg, către nord-vest, lângă șoseaua națională, care duce spre Suceava casă care, cândva, era vecină cu un fel de conac medieval, aparținând unei boieroaice, Greceanu, modelul real al eroinei din comedia lui Alecsandri, Coana Chirița. Galeria concentrează și ilustrează, cu mijloace muzeale documente, manuscrise, mărturii, ziare, fotografii, cărți de epocă etc. marea densitate de personalități care s-au născut, au învățat, creat și s-au afirmat în acest târg. Matei Millu, poetul. Matei Millo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ionescu a fost prima femeie din țară ajunsă neurochirurg, Anastasia Greceanu și fiul ei de pe strada Sucevei, nr. 95, au fost personajele reale, pe care Alecsandri, după ce le-a cunoscut și vizitat de mai multe ori, le-a imortalizat în "Coana Chirița" cu al ei Guluță. O doamnă franțuzoaică, Rossignon, originară din Alsacia și refugiată în acest târg după revoluția de la 1848, adusese aici, într-un sipet vechi, 250 de scrisori de dragoste de la cel ce-o numise "amica inimii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cele mai multe ori, abia seara. Încet, încet s-a familiarizat și a intrat în toate ungherele noii lui familii adoptive. Stăpâna de drept și de fapt a casei era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima generație românizată și căsătorită cu un câmpulungean, coana Zitta vorbea o română impecabilă, iar limba etniei sale, germana, o folosea rar, doar atunci când se întâlnea cu câteva cunoștințe și rude, descendente și ele ale unor familii de coloniști printre care era și verișoara ei, doamna Mândrilă, soția adjunctului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
printre care era și verișoara ei, doamna Mândrilă, soția adjunctului lui Bițu. Cu suratele ei germane vorbea totuși duminică de duminică; era catolică și mergea cu regularitate la biserica din centrul târgului, ridicată la vreun deceniu după instaurarea stăpânirii habsburgice. Coana Zitta era, în aparență, o româncă de la munte, perfect integrată obiceiurilor câmpulungene. Avea prietene și cunoștințe printre vecine și orășence în întreaga urbe de la poalele Rarăului. Dar, în realitate, părinții și înaintașii ei o zămisliseră și împodobiseră să fie o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
preajmă. Multe gospodine veneau cu noaptea-n cap, aduceau zilnic sau la două-trei zile: lapte, brânză, carne, uneori și vânat între care păstrăv proaspăt sau afumat. Era extrem de căutat păstrăvul la cetină cobză, cum i se spunea în toată zona. "Coana" Zitta se făcea luntre și punte să aibă în casă tot ce trebuia. Cuvântul ei de ordine era acela: cu bani puțini să faci bucate bune și îndestulătoare. Cât despre al doilea " K" curățenie avea o prietenă, o româncă strașnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai cerea. Al treilea "K"...? Copii avea doi. O fată, Corina, în ultima clasă de liceu. Și-un băiat, Mirel, în clasa a III-a. Ambii erau frumoși, sănătoși, zburdalnici, isteți, dar nu se prea omorau cu cartea. Dimpotrivă. Deși coana Zitta îi strunea și intervenea des, interesându-se dacă-au fost ascultați, dac-au luat note, răspunsul lor era aproape același: "lasă mamă..." Dar nici părinții nu-i controlau și ajutau fiindcă nici nu s-ar fi priceput însă nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
le puteai număra pe degetele de la ambele mâini care veneau cu regularitate la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frate în Câmpulung Est, la care mergea de sărbători sau mai venea din când în când acesta la dânsul. Totuși, Costel era singurul care avea serviciu ca administrator la spitalul din oraș și aducea în casă un salariu pe care coana Zitta se căznea să-l drămăluiască de la o lună la alta. În afara serviciului, Costel mai trebuia s-aprovizioneze casa cu lemne pentru iarnă. Să plătească angaralele către stat. S-aducă apă proaspătă zilnic de la izvorul din vale, de la cișmeaua de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
final și cu câte-un pahar de vin. În zilele de odihnă ieșeau, uneori, la un grătar cu mici și cu bere. Sau urcau, în deal, la Cabana Deea. Fără a se târgui cu zgârcenie pentru banii ceruți lunar de coana Zitta, Bițu se bucura de un tratament preferențial, exemplar, de "domn". Și în acest fel se îndepărta treptat-treptat, se răzbuna de vremea lipsurilor și umilințelor din studenție, ca de un vis urât. Între timp, a intervenit și un fapt neprevăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Cu vreo două luni înainte de sfârșitul anului școlar, Corina, eleva dintr-a XII-a, cu chipul ei de Brigitte Bardot, a dispărut. Fata s-a dus până-n Austria, la soră-mea, i-a explicat, fără s-o fi întrebat nimeni, coana Zitta, într-o zi, lui Bițu. Păi, nu se prezintă la bacalaureat?, a întrebat Bițu, fără să vrea. E nevoită să-l amâne. Fiindcă soră-mea-i pe moarte, a răspuns gazda. Tratat de Costel și mai ales de coana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
coana Zitta, într-o zi, lui Bițu. Păi, nu se prezintă la bacalaureat?, a întrebat Bițu, fără să vrea. E nevoită să-l amâne. Fiindcă soră-mea-i pe moarte, a răspuns gazda. Tratat de Costel și mai ales de coana Zitta ca pe propriul lor copil ba, ce zic eu tratat când cuvântul potrivit ar fi unul singur: răsfățat Bițu a mai văzut-o numai de câteva ori pe Corina, în toamnă, când s-a reîntors din Austria. Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în cale, îi zâmbea ștrengărește și se înroșea până-n vârful urechilor, el a stat ce-a stat și a meditat, nu prea mult, apoi, prin octombrie, după ce i-au sărbătorit împreună majoratul, a cerut-o în căsătorie. Costel Ursan și coana Zitta au părut în prima clipă surprinși, prefăcându-se că nu le-a trecut prin minte așa ceva. Vai, Nicule, dar fata-i prea crudă, prea tinerică. S-o întrebăm și pe dânsa. Să ascultăm ce-o să zică ea, sărmănica. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au băut și-au jucat ca la nunțile din povești. Și cum tot după datină și vorba din bătrâni se zice că "nu-i moarte fără pricină, nici nuntă fără minciună...", și de data aceasta au fost ceva discuții între coana Zitta și tatăl lui Bițu. Totul a început spre "spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fără minciună...", și de data aceasta au fost ceva discuții între coana Zitta și tatăl lui Bițu. Totul a început spre "spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe drumuri și-l facem băiat cu casă arătoasă și nevastă frumoasă? D-apăi ce să zic eu, cuscră dragă, răspunse hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au oprit când au dorit cuscrii și nuntașii. Pe la colțuri, între vecini și-ntre cunoscuți s-a mai șușotit încă multă vreme. Că vorba ceea: "gura lumii e slobodă. Numai pământul o astupă". Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul. Nu vezi că, deși-i încă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-l va putea dirija cum va vrea. Fiindcă el o iubea. Și părea dispus s-o răsfețe cu tot ce dorea. Însă, din aceste două motive principale, lipsea alegerea pasională. Cea mai principală dintre motivații, pe care Corina, convinsă de Coana Zitta, și-o abandonase. Și-o lăsase pe plan secundar. Cum aveau să evolueze și să se armonizeze toate acestea? Oricum, Bițu simțea că odată ce-o avea pe Corina alături, sarcinile sale profesionale se completau. Se dublau cu cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a aflat la Câmpulung, în viața lui Bițu s-au mai întâmplat două evenimente esențiale. Corina a adus pe lume un bebeluș: Florin. Avea năsucul și gura mamei. Dar culoarea feței și părul negru; ochii și sprâncenele erau ale tăticului. Coana Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și primit imediat un apartament confortabil, cu trei camere, în centrul orașului, în fața Tribunalului Județean. Corina s-a transferat și ea, ca impiegat de mișcare. Dar Florinel, care începuse deja școala primară la Câmpulung, a rămas în continuare la bunici. Coana Zitta, deși îl avea pe Mirel, fratele Corinei, la gimnaziu, n-a acceptat în ruptul capului să se despartă de nepoțel. Părinții s-au înțeles să-i facă băiatului o cotă lunară de bani, pe care-o primea și încasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]