9,942 matches
-
inadaptării școlare și factorii care le explictc "2. Forme ale inadapt\rii [colare [i factorii care le explic\" Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de relaționare a elevilor în cauză cu părinții, profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivității școlare sau extrașcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzând atât modificări comportamentale mai puțin grave sub raport juridic (penal), dar supărătoare, de tipul: minciună, inconsecvență comportamentală, violențe verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea de către băieți a fetelor, refuzul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
60 de persoane. Când e vorba de o problemă complexă, se pot organiza grupuri de 4 membri, având la dispoziție 15 minute. e. Discuția panel. În engleză termenul „panel” înseamnă „jurați”. Și în acest caz e vorba de participarea unor colectivități mai mari. Discuția propriu-zisă se desfășoară într-un grup restrâns („jurații”) format din persoane foarte competente în domeniul respectiv. Ceilalți Ă pot fi zeci de persoane Ă ascultă în tăcere ceea ce se discută, dar pot interveni prin bilețele trimise „juraților
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care se referă la inadaptarea elevului la exigențele ambianței școlare. Acest tip de eșec vizează, mai precis, inadaptarea la rigorile vieții de elev, la exigențele de tip normativ, pe care le presupune funcționarea corespunzătoare a oricărei școli sau a oricărei colectivități școlare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul școlar, la părăsirea precoce a școlii, în favoarea unui mediu mai puțin coercitiv, de regulă cel al străzii sau al grupurilor de tineri necontrolați. Cauzele acestei dezadaptări școlare constau fie în probleme individuale de natură
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
formală) răspunzând scopurilor cu care societatea a învestit-o Ă transmiterea valorilor și modelelor sociale: clase școlare, colectiv profesoral, ierarhie de competență; b) procesul de funcționare și actualizare a structurii se traduce printr-un proces complex de relații între membrii colectivității școlare (elevi, profesori, maiștri, director). Aceste două caracteristici sunt puse în evidență atât de organizația ca sistem, cât și prin funcționarea și articularea reciprocă a fiecărui subsistem (clase școlare). Caracteristic fiecărui subsistem este să prelungească trăsăturile întregului; viața psihosocială a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în orientarea sa spre obiectivele esențiale ale organizației, de aici decurgând dobândirea prestigiului și succesului public. Elevul care se integrează în sistemul de cerințe al școlii (fără a deveni tributar normelor și codurilor excesive) are șansă să fie recunoscut în colectivitatea școlară sub un dublu aspect: adaptat la cerințe și participant la dezvoltarea organizației; f. ca organizație socială, școala este, în același timp, un sistem formal și un mediu de relații interpersonale informale. Este formală prin faptul că prescrie reguli și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și rolurile ce apar și evoluează în sânul ei. În literatura noastră, Adrian Neculau a insistat asupra conceperii dinamicii „rol-statusului” ca învățare socială. Dacă statusul este „un ansamblu de cerințe, de dispoziții oficiale care reglementează poziția fiecărui individ într-o colectivitate” (Neculau, 1983, p. 169), rolul reprezintă aspectul comportamental al statusului, totalitatea conduitelor realizate din perspectiva deținerii unui anume stratus. Autorul precizează că eforturile elevilor de a se încadra în rol, deci de a îndeplini rolul potrivit cu statusul de elev, nu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ce nu se predau în școli, dar pe care profesorii le apreciază. „Prin socializare, scrie Adrian Neculau, înțelegem un complex proces psihosociologic de interiorizare a unor norme și modele sociale de comportament, conducând la obținerea statutului de membru al unei colectivități sociale de către individ” (Neculau, 1983, p. 53). Socializarea familială preșcolară, axată pe interacțiunea părinți-copii a format obiectul multor cercetări, fiind văzută ca principala cauză a performanțelor mai slabe a copiilor din familiile non-privilegiate. În esență, se afirmă existența unor diferențe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Accentul pus pe ereditate este un indiciu al orientării mendeliene, pentru că majoritatea eugeniștilor români considerau că Îmbunătățirile materiale ale mediului Înconjurător pot fi doar forțe marginale În evoluție. Cu toate că nu respingeau ideea că mediul avea un impact asupra indivizilor, a colectivităților și chiar a progresului de-a lungul mai multor generații, eugeniștii români susțineau cu putere ideea că mediul avea doar rolul de a potența sau de a inhiba Într-o oarecare măsură caracteristicile ereditare și potențialul Înnăscut, dar nu ar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
propunea soluții viabile, atât pentru corectarea, cât și pentru prevenirea unor astfel de probleme: „Principiile directive ale eugeniei sunt astăzi foarte Îndrăznețe și merg destul de departe, impunând măsuri energice, care, deși aduc prejudicii unor indivizi, sunt Însă utile și necesare colectivității”99. Andrei era de acord atât cu principiul mendelian al eredității, cât și cu noțiunile de diferențiere și inegalitate, ca ingrediente principale ale progresului. Andrei nu a fost niciodată un susținător activ al Școlii eugeniste conduse de Moldovan, dar, asemenea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Rămânând un mendelian, Banu nu face Însă o distincție clară Între factorii ereditari și manifestarea lor socială. Pentru el, valoarea „capitalului de sănătate” era În mod esențial legată de modul În care erau definite drepturile individuale ale cetățenilor vizavi de colectivitate ca Întreg, de către un anumit stat și Într-o anumită societate. Consecvent cu această idee, Banu se implica mai mult În definierea principiilor care să conducă la elaborarea unor politici publice viabile decât În formularea unei viziuni ideale, utopice, despre
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
că viziunea liberală de organizare a societății exclusiv pe baza meritelor individuale era, În egală măsură, anacronică, În contextul României de după 1918. În opinia eugeniștilor, prezentul cerea o abordare diferită atât de grija față de prioritățile individuale, În dauna celor ale colectivității, cât și de procesul de selecție a liderilor pe baza succesului lor material, și nu a calităților ereditare sau a expertizei tehnice 23. Unul dintre aspectele remarcabile ale argumentului eugenist În favoarea unui selecții sociale bazate pe criterii științifice Îl reprezenta
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eșuat întotdeauna în cercuri mari. Aceasta pune în cauză diferențierea progresivă ce antrenează creșterea mărimii grupului. O repartizare echitabilă a muncii și a roadelor muncii poate fi realizată relativ ușor într-un grup mic. Decalajul „între ceea ce face fiecare pentru colectivitate și ceea ce-i oferă colectivitatea în schimb” nu este mare; acest fapt face comparația și compensația mai ușoare. Dimpotrivă, într-un grup de dimensiuni mari, acest lucru devine problematic, „pentru că persoanele, funcțiile și exigențele lor sunt în mod necesar diferențiate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Aceasta pune în cauză diferențierea progresivă ce antrenează creșterea mărimii grupului. O repartizare echitabilă a muncii și a roadelor muncii poate fi realizată relativ ușor într-un grup mic. Decalajul „între ceea ce face fiecare pentru colectivitate și ceea ce-i oferă colectivitatea în schimb” nu este mare; acest fapt face comparația și compensația mai ușoare. Dimpotrivă, într-un grup de dimensiuni mari, acest lucru devine problematic, „pentru că persoanele, funcțiile și exigențele lor sunt în mod necesar diferențiate” (ibidem, pp. 81-82). „Legea de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
posibil grup influent și puternic. Dar mai trebuie ca ei să-și unească eforturile, astfel încât potențialul lor de influență să fie actualizat cu succes. Într-o societate complexă modernă, există fără îndoială numeroase grupuri de acest tip. Astfel, într-o colectivitate dată, se poate imagina că oamenii de afaceri influenți, uniți cu cei din conducerea partidelor politice cele mai importante, dispun împreună de un potențial de influență ridicat. Mai trebuie ca ei să-mi dorească unirea eforturilor și să se organizeze
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ține cont de cazurile în care, din motive ce țin de istorie și de rolul instituțiilor, elementele puterii și ale prestigiului sunt separate. Această separare are drept consecință o disociere a poziției ocupate de apartenența la o elită acceptată de colectivitate în ansamblul ei (ibidem). Pentru Clifford-Vaughan, Franța oferă exemplul potrivit pentru o astfel de disociere. Consecințele ideologice și politice pe termen lung ale Revoluției Franceze au împiedicat crearea unei elite politice stabile și larg recunoscute. Într-un fel mai general
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
luare a deciziei bazându-ne pe date eterogene, scrise și orale, pentru a se putea ține cont de aspectele formale și informale ale proceselor. Mai mult chiar decât precedenta, această strategie de analiză nu poate fi practicată decât la scara colectivităților de dimensiuni reduse. Unul dintre exemplele clasice ale analizei deciziilor de acest tip este cercetarea efectuată de Roberth Dahl la New Haven, Connecticut (1961). Autorul s-a interesat de deciziile luate în materie de amenajare a teritoriului, de învățământ public
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cei mai centrali” s-au demonstrat a fi și „cei mai influenți în afacerile locale” (Degenne și Forsé, p. 171). Acest tip de analiză dezvăluie existența a „trei subsisteme funcționale” ce pun în evidență trei categorii de elite specializate în colectivitatea studiată: elita tradițională, activă în domeniul religiei și al educației, cea științifică și cea economică. Aceste trei sectoare de activitate au „un centru comun” constituit din „membri notabili ai consiliului municipal sau ai întreprinderilor celor mai importante”. Se pot face
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sub Filip al IV-lea cel Frumos. Legiștii au intrat în competiție cu elitele tradiționale, nobilimea și clerul, și vor sfârși prin a ocupa, în serviciul regelui, un loc preponderent în stat. În opinia lui Kolabinska, este vorba despre „o colectivitate nouă, care vine să ia loc în elită”. Membrii ei erau, în general, de origine modestă, dar aveau calități eminente și, „dacă regalitatea îi susținea, nobilimea războinică, ba chiar și clerul îi combăteau din toate puterile” (Kolabinska, 1912, pp. 36-38
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați pentru a se supune ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
marcator al conformității acțiunii cu natura, ea revelează moralitatea actelor și a intențiilor din spatele lor. -6 Să se termine odată cu barbarii! Această etică individualistă extinde politica și la etică, pe care o cheamă, o solicită și de care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu găsim nicio mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de sine, interactivitatea domină. Prietenia inspiră acest mod comunitar de a proceda: ea nu se declară cât se incarnează și se manifestă în gesturi, semne, complicități. în vilă se crede nu atât în prietenie, cât în dovezile ei. Membrii acestei colectivități filosofice nu trebuie să uite nicio clipă că trebuie să trăiască permanent ca în prezența lui Epicur. -7- Constituirea epicurismului campanian. în patruzeci de ani de exercițiu, Philodemos din Gadara, ajutat de Piso, transformă Herculanum și Campania în capitala epicurismului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Philodemos efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de orientare are loc întotdeauna în spiritul unei depășiri a învățăturii lui Epicur, dar și al păstrării ei. Ne situăm dincolo de circumspecția lui față de chestiunile referitoare la interesele generale ale colectivității; dar păstrăm în minte lecția politicului văzut ca un domeniu în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai adesea superioară cantității de satisfacții obținute. Nu merită osteneala să te implici: idealul îgrec) constă în a te ține la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ca și convențiile, regulile morale apar spontan într-un proces de interacțiune reglat de o mână invizibilă. Reciprocitatea este un concept foarte relevant aici. Este o mare deosebire între situația prezentă în comunități, bazate pe legături personale, și cea a colectivităților foarte numeroase, în care mecanismul reciprocității funcționează mai puțin, în sensul că nu are caracterul obligatoriu existent în cazul comunităților. Dimensiunea grupului oferă mai multe sau mai puține posibilități de sustragere. Cu cât grupul este mai mare, iar posibilitățile sunt
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
economică și egoistă, deoarece aceste orientări au un grad mare de generalitate și sunt, prin urmare, mai ușor predictibile. Analog, putem defini i.p ca mulțimea deciziilor care ce ar putea fi considerate, rezonabil vorbind, ca fiind în interesul unei colectivități, luând în considerare informațiile disponibile despre situația acesteia. Acest concept se referă la o mulțime de variante, dintre care unele se exclud reciproc. Decidenții politici au misiunea fie de a selecta dintre aceste alternative pe acelea care corespund viziunii lor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu înseamnă că nu poate fi luată o decizie despre care să putem spune rezonabil că servește i.p., deoarece i.p. nu trebuie să fie întotdeauna diferit de interesul privat. I.p. se suprapune parțial cu interesele particulare ale membrilor colectivității și nu poate fi luată nici o măsură care să satisfacă la fel de bine toate preferințele, cu excepția posibilă a unor decizii care să fie egal nepopulare. 2. Timpul este și el o dimensiune importantă: societatea se bazează pe o rețea complicată de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]