2,111 matches
-
bătrânei, „voce“ prin care se exprimă mentalitatea unei lumi morale ce își întemeiază existența pe valori autentice și pe credința în soartă. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un avertisment privind primejdioasa putere a banului ce amenință liniștea colibei, iar finalul, ca o reflecție asupra predestinării. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Surprinzând viața și moravurile lumii contemporane lui, Slavici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
brațe de muncă și numărul vitelor trăgătoare. Au fost Împroprietăriți din nou În 1922. Avînd plațuri de casă proprii și ceva pămînt de lucru, au Început și ei să se stabilească, și să-și facă rosturi de gospodărie.. Mai Întîi colibe mici, cu tindă și două cămăruțe, cu una de locuit și cunia ce servea de bucătărie În care se păstra și putina cu varză, uleiul, făina, vasele cu apă. Tot În cunie, deși micuță, În majoritatea cazurilor, pe timp de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cu apă rece, dar înaintea acestuia i-au ieșit Dimachi Mârza, cucoana și cu fata care "suspina și plângea". Fata era îndrăgostită, împotriva voinței părinților, de Ilieș Ursachi. Cu complicitatea fântânarului, ea petrecu împreună cu iubitul ei, câteva ceasuri bune în coliba de frunzar, unde primiră binecuvântarea lui Vodă, care se oferi să-i cunune și la nuntă s-au împăcat cu toții. Creanga de aur Creanga de aur este un roman tradițional, un roman istoric, dar și o parabolă, cu elementele care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interioară complexă, având în centrul acțiunii familia, dezumanizarea sub influența banului, înstrăinarea. Ghiță, protagonistul narațiunii, n-a ținut cont de preceptul moral rostit de mama-soacră: " Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Nemaivoind să fie cizmarul sărac, cinstit și modest, eroul arondează cârciuma de la Moara cu noroc, așezată la răscruce de drumuri, care se dovedește, în final, a fi "moara care aduce nenorocirea". La început, Ghiță era harnic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai aproape de pericol, sunt și mai aproape de salvare: "Într-o arhiva în care colecționez diverse hârtii (..), am gasit o fotografie a cutremurului care a distrus acum cativa ani orașul Concepción din Chile: O indianca sârmana, care și-a reconstruit precar colibă din plăci de zinc și cartoane, curăță cu o mătură veche această bucată de pământ bătătorit din fața colibei. Și să-ți mai pui întrebări teologice! Acest gen de oameni sunt chiar Absolutul de care ne îndoim atâta, împlinindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o fotografie a cutremurului care a distrus acum cativa ani orașul Concepción din Chile: O indianca sârmana, care și-a reconstruit precar colibă din plăci de zinc și cartoane, curăță cu o mătură veche această bucată de pământ bătătorit din fața colibei. Și să-ți mai pui întrebări teologice! Acest gen de oameni sunt chiar Absolutul de care ne îndoim atâta, împlinindu-se pe șine (...)"89. Atras la început de stiință domeniu care îl salvează, însă, constată imediat că nu este decât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trăit în același timp două specii: Neandertalienii (din familia Homo neanderthalensis) și oamenii ziși de CroMagnon (din familia Homo Sapiens) care pătrund în Europa pe la 40.000. Potrivit paleoantropologilor, primii stăpînesc focul, inventează tehnici sofisticate de fabricare a uneltelor, construiesc colibe, își îngroapă fără îndoială morții, se adaptează la medii de viață dificile și la importante schimbări climaterice. Dar ei nu desenează, nu pictează pe pereții grotelor. În privința primilor Homo sapiens, strămoșii noștri direcți, avem de a face nu cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
foști ofițeri KGB, care nu apucaseră să le distrugă, rezultatul fiind un roman deranjant, neliniștitor, captivant. Trebuie să încerc să scriu cîteva cuvinte, ca să nu-mi pierd mințile, ca să-mi păstrez prezența de spirit. Îmi ascund caietul aici, sub podeaua colibei. Pentru ca nimeni să nu-l găsească, chiar dacă or să dea peste mine. Asta nu e viață. Ființa umană are nevoie de semenii săi și de cineva cu care să vorbească. Mă străduiesc să fac multe flotări, să-mi întrețin mușchii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei ființe vii, om sau animal (...) Românii au ales această temă mitică (...) pentru că sufletul românesc se recunoaște în mitul sacrificiului suprem, care face să dureze o operă construită de mâna omului, fie o catedrală, o țară (subl.ns.) sau o colibă (...) Au intuit că, astfel, își cântau propriul destin istoric, sacrificiul lor constant". (2b, p. 44) Aceste virtuți le moștenim de la geto-daci și de la creștinism, care au susținut interpretarea pozitivă a morții prin "credința într-o ordine cosmică stabilită de Dumnezeu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai grele ce s-a pomenit vreodată în țara noastră, într-o regiune cu capacitate de încartiruire redusă și în care depozitele și rezervele de hrană fuseseră golite de armatele rusești (subl.ns.) (...) De-a lungul drumurilor nămețite sau prin colibele sărace, se îngrămădeau victimele, mucenicii necunoscuți ai marii cauze, care-și dădeau sufletul fără glorie, înghețați, înfometați, uitați. Lunile ianuarie și februarie 1917 sunt groaznicele luni ale tifosului exantematic și febrei recurente, care au secerat zeci de mii de suflete
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
naștere sau pentru apariția căruia ar trebui să se acționeze. În opinia unor personalități ca Mzwanele Mayekiso, apartheidul a favorizat apariția unor rețele de grupări ale societății civile sensibile la putere, care au înflorit în comunitățile dens populate din zonele colibelor din carton acoperite cu placaj, ale atelierelor din curte, ale micilor afaceri (spaza shops) și ale barurilor și saloanelor de coafură din barăci (shebeens). Acestea au funcționat inițial ca organizații menite să submineze apartheidul. În opinia lui Mayekiso, organisme precum
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
controlate și administrate de guverne, susținute de armată și de poliție ca organe executive sînt, ca multe alte invenții umane, foarte echivoce. După Elias, așa cum stăpînirea focului a avut ca rezultat progresul în pregătirea hranei, dar și arderea barbară a colibelor și a caselor, tot așa inventarea statelor care exercită monopolul asupra violenței fizice este o invenție la fel de ambiguă. Statele sînt categoric instrumente periculoase de pacificare. Pe de altă parte, în interiorul teritoriilor lor, ele sînt agenții de aplicare și de menținere
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu doar cărțile de raftul al doilea, nu doar prozele fără miză, ci chiar textele importante. Moara cu noroc ar trebui să ilustreze fraza inițială, cum că fiecare trebuie să fie mulțumit cu sărăcia sa, fiindcă nu bogăția, ci liniștea colibei sale îl face fericit. Puțini au citit mai departe: mai departe, bătrâna, mama Anei, spune că ea a fost o femeie într-adevăr fericită. Și că, după o viață fericită, i-ar fi greu să se despartă de casa ei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
II FORȚA Capitolul 1 Moara cu noroc sau miniromanul unui simulacru de iubire 1.1. Cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată dragostea mamei Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți cum vă trage inima, și Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătăților sale. Acestea sunt primele vorbe ale bătrânei adresate ginerelui său cu care se deschide nuvela Moara
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să nu ascultați. Ea reprezintă însă cel puțin experiența anilor și pe aceasta o comunică celui care era "capului familiei", căci astfel îl tratează și îl va trata pe Ghiță pe tot parcursul nuvelei: Mi-e greu să-mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii... Bărbatul se pronunță scurt, apăsat și ironic pentru renunțarea la această liniște a colibei pe care o vede sinonimă cu sărăcia: Vorbă scurtă... să rămânem aici, să cârpesc și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îl va trata pe Ghiță pe tot parcursul nuvelei: Mi-e greu să-mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii... Bărbatul se pronunță scurt, apăsat și ironic pentru renunțarea la această liniște a colibei pe care o vede sinonimă cu sărăcia: Vorbă scurtă... să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată ziua în opinci sau desculți... Nu e nimic prefăcut în dialogul lor. Dovada o constituie cea de-a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
importă. Machiavelic sau nu, planul de luptă al fiecăruia are în vedere doar scopul final: înfrângerea zdrobitoare, mai precis distrugerea celuilalt. Ghiță, aparent, nu își dorește aceasta. El vine la Moara cu noroc nu atât pentru bogăție, cât pentru liniștea colibei sale așa cum o vede el. Lupta cu Lică îl îndepărtează de obiectivul inițial, căci Sămădăul are darul dacă se poate numi astfel de a amplifica exponențial defectele lui Ghiță doar intuite inițial. El este o "oglindă-oglinjoară" răsturnată a lumii. Te
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că nu există chemare sau expresie ideologică a întoarcerii la părnînt, a păstrării sale, care să nu fie în același timp și exaltare a valorilor comunitare, o recunoaștere atentă a unei forme privilegiate de sociabilitate. Se considera că sub acoperămîntul colibelor și la temelia catedralelor trebuie să domnească o armonie colectivă deosebită. Astfel, în romanul lui Sebastien Mercier publicat în preajma Revoluției franceze, Melise, eroina retrasă la țară după o îndelungată hoinăreală mondenă, descoperă că are, între altele, "o inimă cu totul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
solidară, ci se confundă în intimitatea sa cu o altă aspirație, cu o altă, nu mai puțin riguroasă exigență: aceea a siguranței. "Cînd oamenilor nevinovați și virtuoși le plăcea să-i aibă pe zei alături, ei locuiau împreună în aceleași colibe; dar deîndată ce s-au ticăloșit, s-au plictisit de acești martori incomozi... În fond, natura omului nu era mai bună, dar oamenii își găseau siguranța în ușurința de a se înțelege unii cu alții." Din Clarens, pe de altă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o anumită epocă istorică devenită legendă viețuind, de regulă, "sub privirea" și în apropierea altora, se socotește a fi protejat deopotrivă de sfîșierile sale lăuntrice și de agresivitatea din afară. Văzută în configurația sa mitică, fie că e vorba de coliba sălbaticului, de un sat, de o parohie sau de un domeniu patriarhal, comunitatea nu cunoaște, în principiu, diviziunile și schismele, conflictele de interes, de castă sau între generații. Ea menține echilibrul între activitățile grupului uman și ordinea esențială a lumii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Să nu vă fi gîndit niciodată [se întreabă Maistre] la importanța pe care oamenii au acordat-o meselor luate împreuna? Nu există tratate, înțelegeri, sărbători, ceremonii, chiar și dintre cele mai triste, fără masă [...]. Coborîți de la palatul monarhului pînă la coliba indianului; treceți de la cea mai avansată civilizație la o societate rudimentară; studiați toate rangurile, toate condițiile, toate caracterele, pretutindeni veți vedea că masa e un fel de religie, de procesiune, e o ceremonie a ospitalității, a bunăvoinței, a etichetei, adesea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Țara Dornelor și apoi peste Călimani ca să nu fie dus la oaste la austrieci. Și pe unde o fi stat pe aici fugar, tată bătrân? Spunea că aici, puțin mai la vale, pe patru buturugi șia făcut mai Întâi o colibă. Casa o fi făcut-o mai târziu. Și cum și-a agonisit mai apoi atâta pământ? Dumneata mi-ai arătat o Întindere care ar fi de câteva sute de iugăre. Sigur n-oi ști să-ți spun, dar Îmi aduc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
păsăretul curții, câinele și cârlanii pe timp de vară. Și uite așa, cu sudoare, se făceau toate. Între timp mai veneau și câțiva prunci de care trebuia să porți de grijă Încă de acuma. La Începutul verii, gospodarii Își reparau colibele din Padina și din Zăpode În care dormeau noaptea văcărițele, fiindcă acum vitele erau la pășune. Pe la Sânpetru Întâlneai prin prăvăliile evreilor din Toplița bărbați cumpărându-și coase. Le Încercau să audă cum sună când le lovesc și le mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și cireada lor ceea ce era avantajos fiindcă pășunatul era mai ușor. Cândva, demult, era aici păstor un țigan, Laia, de pe Dealul Plopișului, apoi câțiva ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui, iar În ocol zburdau vițeii cei mici. Niciodată n-au dat lupii la ei sau să-i fure cineva. Ziua colibele erau descuiate ca și casele oamenilor, fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când veneau văcărițele, care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
apoi câțiva ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui, iar În ocol zburdau vițeii cei mici. Niciodată n-au dat lupii la ei sau să-i fure cineva. Ziua colibele erau descuiate ca și casele oamenilor, fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când veneau văcărițele, care nu erau altele decât fetele și nevestele tinere din comună. Veneau În șirag pe cărările care din fiecare cătun duceau spre Padina
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]