6,689 matches
-
piardă timpul, cumpărase o mulțime de utilaje de foraj, pregătindu-se să înceapă exploatarea imediat ce soseau rezultatele de la geologi. Din nefericire, terenurile se dovediseră a fi sterpe, nici un dram de aur nu se găsea acolo. Toate legendele care circulau pe seama comorilor din pământ se dovediseră a fi numai basme de adormit copiii iar el se trezise fericitul posesor al unei zone foarte întinse pe care nu putea să facă nimic. Nici măcar iarbă nu creștea pe pietrele acelea. Utilajele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră impresionați. Într-adevăr, zona se arăta promițătoare. Nimeni nu părea a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
furie. Nu, e limpede ca lumina zilei, te-ai boșorogit de tot. Auzi, să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asemenea profunzime în cunoaștere și, la drept vorbind, nici n-ar fi avut cum. Ca elev dotat, premiant și bursier, și-a săvârșit studiile teologice la Strasburg și și-a susținut doctoratul la Roma. De la preotul Cadar am aflat despre comorile Vaticanului, am văzut și mi-au fost explicate pliantele color care înfățișau marile creații ale Renașterii, marile personalități ale culturii universale. Îmi plăcea să-l ascult și, atunci, el văzând că cineva îl ascultă cu interes, șștia să se facă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar se cuvine să vedem societatea românească din Moldova medievală în dinamica și devenirea sa. Îmi este foarte greu să cred că toți cei care, nedoriți în țara lor, și-au găsit loc de așezare în țara Românească Moldova, au creat comori de artă populară, mai alesă că cei de acolo, de unde sunt ei veniți, nu întâlnim expresii ale artei populare identice cu cele de la noi. De altfel, îmi este deosebit de greu de acceptat că populații, care au umblat prin lume călare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile lui Carax. A pătruns În sala mare și le-a ascuns În labirintul de rafturi, ca unul care Îngroapă comori. N-am Întrebat-o unde le pusese, și nici ea nu mi-a zis. Înainte de a pleca, mi-a spus că, atunci cînd va reuși să-l găsească pe Carax, se va Întoarce după ele. Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
glumă de un teribil prost-gust pe seama ei, prietenul meu nu s-ar fi năpustit niciodată asupră-mi să mă cotonogească, iar eu n-aș fi avut niciodată curaj să vorbesc cu el. Bea Aguilar era portretul viu al maică-sii, comoara neprețuită a lui taică-su. Cu părul roșu și palidă cum nu se mai poate, o vedeam mereu Înveșmîntată În rochii costisitoare din mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cine aveați cu adevărat în fața voastră, Atât de puțină încredere merităm din partea dumneavoastră, domnule comisar, Nu era vorba de o chestiune de încredere, de a o avea sau a nu o avea, era mai degrabă ca și cum aș fi întâlnit o comoară și aș fi vrut s-o păstrez numai pentru mine, nu, ce idee, nu era vorba de o chestiune de sentimente, nu era vorba de ceea ce, probabil, gândiți, s-a întâmplă că m-am temut pentru siguranța acelei femei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
niciodată aprecierea pentru atmosfera romantică a unui atelier de artist, și cu toate că acum această priveliște îi dădea un junghi în inimă, fără să se gândească ce face, schimbă puțin poziția unei mese Louis al XV-lea care constituia una dintre comorile cele mai îndrăgite. Deodată observă un tablou așezat cu fața la perete. Era de proporții mult mai mari decât îi stătuse lui în obicei să picteze și se întrebă ce căuta acolo. Se apropie și-l întoarse ca să-l vadă. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nici prin cap nu mi-a trecut să cumpăr măcar vreunul dintre ele. Am ratat o șansă minunată. Majoritatea lor și-au croit drum către muzee, iar restul se află în posesia unor amatori înstăriți care le consideră adevărate comori. Încerc să-mi găsesc scuze. Socot că am destul gust, dar îmi dau seama că nu sunt prea original prin preferințele mele. Nu mă pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât prin semne, iar aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia nu au puterea de a le accepta și deci noi ne urmăm calea însingurată alături, dar nu împreună, fiind incapabili să-i cunoaștem pe cei de lângă noi și rămânând necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Iubirii, și primiți-i din cele patru zări pe cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putut s-o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă uitării la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă uitării la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții, aurul e cea mai inutilă dintre materii. Dar aș vrea ca umila mea operă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Arrigo a fost novice pe lângă Elia da Cortona, franciscanul prieten cu Frederic. Și se spune că e foarte bogat. Ca și Elia. Despre el se zicea că ar fi Învățat taina alchimiei pentru a fabrica aur. Ori poate că găsise comoara imperială. Părea să gândească cu glas tare. - Dar poate că s-a pierdut totul, zise el apoi, clătinând din cap cu tristețe. Din toate s-a ales doar praful și pulberea după moartea lui Frederic. - Iar dovada ar fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândească cu glas tare. - Dar poate că s-a pierdut totul, zise el apoi, clătinând din cap cu tristețe. Din toate s-a ales doar praful și pulberea după moartea lui Frederic. - Iar dovada ar fi aici, la Florența? Împreună cu comoara lui? - Mainardino era sigur de asta. Eu Încerc să verific această certitudine. Înainte ca moartea să mă ia și să Îmi pecetluiască buzele, ca pe ale maestrului meu. Dante Îl Înșfăcă de un braț. - Crezi că ești În primejdie? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se va da crezare. Dădea din cap ca un animal Înnebunit, căutând ceva cu care să Îl poată mulțumi pe anchetator. - O singură dată mi-a făcut o mărturisire. Mi-a spus că cercul nostru urma să ascundă o comoară. Dante se uită În altă parte, căzut pe gânduri. Dacă, Într-adevăr, o comoară fusese ascunsă În Florența, poate că era nevoie de executarea unor calcule complexe pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu care să Îl poată mulțumi pe anchetator. - O singură dată mi-a făcut o mărturisire. Mi-a spus că cercul nostru urma să ascundă o comoară. Dante se uită În altă parte, căzut pe gânduri. Dacă, Într-adevăr, o comoară fusese ascunsă În Florența, poate că era nevoie de executarea unor calcule complexe pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da, chiar așa a zis! repetă Fabio, Însuflețit de atenția care i se dădea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fusese ascunsă În Florența, poate că era nevoie de executarea unor calcule complexe pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da, chiar așa a zis! repetă Fabio, Însuflețit de atenția care i se dădea. O comoară. Legată Între fetru și fetru. - Între fetru și fetru? Dante Își ciupea nedumerit buza inferioară. Celălalt, Între timp, Încerca să Își ridice capul ca să descopere, În expresia lui, vreun semn legat de propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente, Îți jur! Dante se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase obiectele de valoare, ca să ia o hârtie. Dar poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul vis al Împăratului? Ce se construia pe pământurile familiei Cavalcanti? Ce a venit de peste mări, pe corabia naufragiată? - Nu știu. E ceva de care se vorbește, printre Credincioșii Iubirii. Poate că e comoara sa ascunsă, În siguranță, ca Într-un leagăn de fetru. Dante căscă ochii. Între fetru și fetru: Fabio dal Pozzo folosise și el cam aceleași cuvinte. Își apucă prietenul de umeri, scuturându-l. - Ce Înseamnă Între fetru și fetru? Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti că e prezent. Așadar, la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă, Însă fără să poată căpăta vreo certitudine. Neavând o imagine finală asupra construcției, cu greu Își putea Închipui de cât timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]