3,155 matches
-
le-am marcat cu semne mari care să semnaleze pericolul. Poate nu știau să citească. Analfabetismul este ridicat printre cei care locuiesc În zone Îndepărtate și de aceea noi lucrăm și la dezvoltarea educațională. Așadar, nu putem simți decât o compasiune adâncă pentru cei răniți. Iar dacă acești membri ai tribului Karen vor veni la spitalele noastre moderne, vor beneficia de Îngrijire gratuită, cu toate că a fost vina lor că au intrat În zonele interzise, rănindu-se astfel.“ —Minciuni! Minciuni! a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceilalți a crezut pentru un moment că sălășluiau unul În mintea celuilalt, și asta pentru că deveniseră cu toții o singură minte. A scris că fusese o iluzie, desigur. Cu toate acestea era o iluzie care merita trăită din când În când. Compasiunea nu era suficientă. Trebuia să fii În pielea acelei persoane și să-i cunoști viața și visele ca și cum ar fi fost ale tale. Trebuia să simți disperarea de a-ți dori să rămâi În viață. Cartea a fost mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întorsătura bruscă pe care o luase viața familiei ei. Scrisoarea m-a surprins. Cu siguranță că în inimile celor doi soți este un hău adânc. „Sărmanul!“, mi-a trecut prin minte. Știam totuși foarte bine că un simplu cuvânt de compasiune nu l-ar fi ajutat deloc pe cel în cauză. Cu toate acestea, nu mai pot face nimic acum. „Probabil că sunt multe persoane în situația asta.“ Am oftat și am închis revista. Apoi m-am întors la treburile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu crezi cumva că n-ai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca să nu crezi cumva că nai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol carel împiedică să intre în lege“. Nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucru avea și un infim avantaj. De obicei, mă bucuram de un dram de compătimire în timp ce mă îmbrăcam ca să-l întâlnesc pe teren și, adeseori, câte una din surorile mele sau un frate de-al meu mă însoțea, plin de compasiune, până la ușa liftului. La jocurile de cărți, fără excepție -pocher, cassino, cupe, fata-bătrână, licitație, slapjak, blackjack -era absolut insuportabil. Totuși, unele jocuri erau, să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de perspectivă avea În vedere Înapoierea În patrie, unde cu banii agonisiți să poată Întreprindă ceva, eventual, să se catapulteze În afaceri...! Relațiile sale de prietenie cu Nineta continuau, deși de fiecare dată Își spunea e „Ultima seară”, totuși, din compasiune, din dorința de a o ajuta ori din lipsă de altă ocupație, nu renunțase definitiv la favorurile ei. Aproximativ, cu șase-șapte zile În urmă, unul din șefii de echipă din sub’ordinea lui, venise la el cu o rugăminte. „Domn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tânărului Sammler cel zvelt și timid ciocolata caldă și croissantele În timp ce el stătea În cameră citind Trollope și Bagehot, făcându-se „englez“. El și mama lui aveau reputația de a fi excentrici și iritabili pe atunci. Nu de oameni cu compasiune. Nu ușor de mulțumit. Cu nasul pe sus. Desigur toate acestea, pentru Sammler, se schimbaseră considerabil În ultimii treizeci de ani. Dar apoi Walter Bruch cu degetele lui bătrâne de puști stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui contra crinilor câmpului. Vom vedea. Și totuși, În ciuda răsfățului de sine chițibușărit, a intoleranței lui față de oameni prost Îmbrăcați, În ciuda numelui lui cochet de generația a treia de evrei, Wharton avea parte de considerație serioasă din partea lui Sammler. Simțea compasiune față de el, Înțelegând puterea greșit călăuzitoare și corupătoare a Angelei, insidioasă fără intenție. Ceea ce intenționa ea să fie era veselă, dătătoare de plăcere, exuberantă, liberă, frumoasă, sănătoasă. Cum vedeau tinerii americani problema (generația Pepsi, nu-i așa?). Și ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunat Eisen? — I-am spus că ești la spital. — Și ce părea să vrea? — Păi, să vadă familia. Deși a spus că ei nu vin să-l vadă când sunt În Israel, nici Elya și nici dumneata. Chiar părea rănit. Compasiunea lui Margotte, atât de la-ndemână, atât de plină, făcea pe alții să pară a avea inima Împietrită. — Și Elya, el cum e? spuse ea. — Nu e bine, mă tem. — O, trebuie să mă duc să-l vizitez pe bietul Elya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o adevărată livadă. Volupté, seins, épaules, hanches. Sur un lit de feuilles. Cette tiédeur satinée de femme. Excelent, Emile! Și - era adevărat - livezile scuturate de tremurul pământului Își puteau pierde toate perele; și acest lucru Sammler Îl putea Înțelege cu compasiune. Dar Angela era mereu implicată În mod ciudat În dificultăți și suferință, Împiedicându-se de obstacole invizibile, aducând la iveală complicațiile unor năzbâtii dureroase care Îl făceau să se Întrebe dacă această volupté nu era una dintre cele mai aprige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doar la partea noastră de lume. Am căzut În multă urâțenie. Este halucinant să vezi cât suferă acești noi indivizi, cu nou-căpătata lor libertate și timpul lor liber. Deși mă simt câteodată serios descorporat, ranchiună simt puțină, În schimb multă compasiune. Adesea aș dori să fac ceva, dar este o iluzie periculoasă să crezi că se poate face mult pentru mai mult de o mână de oameni. Și ce e de făcut? spuse Lal. — Poate că cel mai bine e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
văzut filmul american în care profesoara tânără și drăguță îi îmblânzește pe mardeiașii de cartier cu versuri din Dylan Thomas. Și ei la rândul lor visează să cucerească inimile celor pe care îi au în grijă cu ajutorul poeziei și al compasiunii. Când eram eu la început, nu exista această mentalitate. Eu și colegii mei de facultate nu visam să contribuim la creșterea respectului de sine sau la împlinirea năzuințelor. Așteptările noastre nu depășeau îndeplinirea celor trei R și a câtorva principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în același timp. Era ca un pirat. Scriitorii, și-a spus ea amețită, sunt niște mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI UN PISTOL FUMEGÂND Jina mergea de o oră, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de frig, ori de la băutură și apoi o secreție, ceva ce semăna cu mierea la culoare, i se prelinse pe la colțurile ambilor ochi. Cel tînăr sări peste șanț, la marginea drumului unde se aflau aliniate buteliile. Zise apoi blînd, cu compasiune: — Îl vezi pe bătrîn? A rămas săracu’ cu buzunarele goale la cursa de biciclete - douăzeci de mii de yeni pe care-i avea de la vinderea terenului... apoi a uitat treizeci de mii În plasa pentru bagaje din tren... și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pornește spre mări necunoscute sau tîlhar și se ascunde prin catacombele unui oraș sau În desișul pădurii sau În imensitatea pustiului, bineînțeles că se simte - cîndva, undeva - așa cum mă simțeam eu, atunci... Eram un nimeni, așa că n-aveam nevoie de compasiune... Ar fi fost la fel de absurd ca și cînd ai compătimi un om ce moare de sete Într-un deșert pentru că varsă lacrimi pentru unul ce se Îneacă.... Senzația de trăire a timpului pur n-a durat mult, căci bariera a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în care istoria, geografia, etnoidentitatea și mentalitatea poporului sunt liniile esențiale, scriitorul s-a confruntat în epocă cu o serie de prejudecăți, atât artistice, cât și ideologice. A fost dur criticat atunci pentru naturalismul prozelor sale (psihologie morbidă, instinctualitate tulbure, compasiune, studiu de moravuri, tezism), considerându-se că este preocupat îndeosebi de teme sordide precum beția, adulterul și „violența până la criminalitate“, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Călinescu vorbește în Istoria sa despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mă agăț de chiuvetă ca să-mi treacă emoția, ținându-mă strâns până când buricele degetelor mi s-au albit ca varul. Trebuia să mă îmbrac. Inima mea, deja întristată, s-a îngreunat și mai mult, în timp ce Dogly mă privea cu compasiune. Era din cauza afurisitelor de haine trăsnite, înșirate, umeraș după umeraș, plus raft după raft de pantofi și genți multicolore - și, mai rău decât toate, pălăriile. Mergeam pe treizeci și trei de ani, eram mult prea bătrână pentru asta. Ceea ce îmi trebuia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lauryn; era suficient de departe ca să nu mă audă. —OK, poate nu chiar, dar, Teenie, singura metodă ca eu să trec peste asta este să ne prefacem că totul e cum a fost și până acum. Nu puteam să accept compasiune din partea nimănui, ar fi însemnat că totul se întâmplase cu adevărat. Ne vedem la prânz? — Nu pot. Lauryn zice că trebuie să o rezolv cu unghiile. —Ce-i cu ele? —Lipsesc. Dar cresc pe-atât de repede pe cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit în sus și drept în gura lui. Cu o mișcare arcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bătut. —Serios? — Nu vezi că am ochiul vânăt? Mi l-a arătat cu mândrie. Tot ce-am putut să văd era o urmă ușor vineție lângă sprânceană, dar era așa încântat de ea, încât mi-am ținut respirația, plină de compasiune. —E îngrozitor. Dar vestea bună e că am început să iau lecții de canto! Psihologul meu spune că am nevoie să mă descarc într-un mod creativ. Ornesto - surprinzător, poate - era infirmier la o clinică veterinară. Profesorul meu de canto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar nu s-a putut abține să nu îi întindă mâna ca el să-i poată admira inelul de logodnă. —Oau. Te măriți. Ei bine, felicitări. E un individ norocos. Apoi s-a uitat la mine. O privire plină de compasiune. — Oh, micuțo, a zis. E de rău, este? —Ai tras cu urechea la ce vorbeam? Tonul agresiv al lui Rachel revenise în forță. — Nu. Dar e cam... - a dat din umeri - evident. Către mine a zis: —Înfruntă fiecare zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]