2,912 matches
-
mine. Așa cum înțeleg, onorată curte, de ce oamenii ca mine, oricâte justificări și-au găsit singuri, au fost totdeauna vinovați de impasul lor. O victimă nu poate evita eșafodul, nu depinde de ea acest lucru. Dar ea poate evita să fie complice cu cel care a trimis-o la eșafod. Ea nu poate evita moartea. Dar poate evita indecența de a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină de o imensă nedumerire: cum a fost posibil să fie ridicat steagul fraternității
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unde s-ar cuveni, cred unii, să aibă cuvântul doar mila. Frica trebuie nu numai compătimită, ci și acuzată, deoarece a socoti că împotriva ei nu-ți rămâne altă șansă decât aceea de "a trăi", a supraviețui, înseamnă a deveni complice cu ceea ce te-a înfricoșat. "La ce bun să protestez împotriva eșafodului? își spune cel care întoarce capul ca să nu mai vadă treptele de scândură. Important e să nu fiu condamnat eu." În consecință, nu mai protestează împotriva ghilotinei decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât agresorul. Se vede că Mihaela își dăduse la timp seama de asta, ca să facă prostia de a mă denunța că o sărutasem pe scări, fără voia ei. Și totuși mai era ceva în dezavantajul ei. Tăcând, devenea, vrând, nevrând, complicea mea. Amândoi aveam cunoștință de o faptă neîngăduită și tăceam, ascunzînd-o. Această complicitate ne apropia mai mult decât ar fi făcut-o lucrurile pe față. Dețineam un secret și împreună trebuia să-l păzim cu grijă. În definitiv, ce e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
A fost deci necesar să-l întîlnesc pe doctor și să-l conduc pină jos ca să câștig timp până ce Mihaela urma să iasă pentru a ridica scrisorile, deplasare pentru care nu era niciodată nevoie să închid ușa cu yala. Întâmplarea complice, hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oară în ajutor. Într-adevăr Mihaela avea un plic în mână. În clipa când îl rupse dădu cu ochii de mine. I-am făcut semn să nu strige. Ea nu strigă, ramase locului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două locuri într-un compartiment unde se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cunoscut îi rezistă cu o dârzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Dar pentru Manaru nu există obstacole. El o îngenunchează cu forța și o siluiește. Dacă a doua zi femeia va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e confirmat. Însă femeia batjocorită reacționează: bestiala faptă i-a frânt echilibrul sufletesc. Mutilată de remușcări și rușine își curmă zilele. Ce lovitură de trăsnet pentru Manaru! ― Cum, nu toate femeile sânt cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele de pe scară, că nu e bine să stai cu ele în sus“. Ce-i drept, o cam băgasem pe mânecă: sângele îi curgea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
milionime de secundă de ezitare. I s-a părut, așadar, cum nu se poate mai natural faptul că nu a fost recunoscut. Și nu a văzut absolut nimic jenant în chestia asta! Atunci am prins și eu momentul să șoptesc complice mucalit, oarecum compensator, „e prea tânără... Și sunteți plecat de mult... Nu are de unde să vă știe“, după care, epuizați oricum de jalea contextului, am schimbat câteva amabilități, până ce mi-a venit și mie rândul. Cum vă spuneam, am rămas
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la Cărturești la elefant.ro), Robert Șerban (care-a scos iarăși
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ionel Haiduc, Gică Hagi și Adrian Vasi lescu, ambasadori, bancheri, președinți de fundații, ONG-uri, trusturi media, avocațiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaș-oculte ș.a.m.d. Printre toți m-am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vreau să spun? Trebuie să vă mărturisesc că mă simt obosit. Pierd șirul vorbei și nu mai am acea minte limpede atât de mult lăudată de prietenii mei. Spun prietenii mei, din principiu. Căci nu mai am prieteni, ci numai complici. În schimb, aceștia sunt mai numeroși și reprezintă întreaga omenire. Și, printre ei, primul sunteți dumneavoastră. Cel de lângă tine e totdeauna primul. Cum știu că n-am prieteni? E cât se poate de simplu: am descoperit că n-am prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
polițist și că mă va aresta pentru furtul Judecătorilor cinstiți. Pentru rest ― nu-i așa? ― nimeni nu mă poate aresta. În schimb, furtul acesta cade sub pedeapsa legii, iar eu am potrivit totul în așa fel încât să fiu socotit complice; ascund tabloul, dar îl arăt oricui vrea să-l vadă. Dacă m-ați aresta, ar fi un început frumos. Poate ar urma apoi și restul, s-ar putea, de pildă, să fiu decapitat și atunci nu m-aș mai teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fiind oameni streini, neavând pre nime pe lângă dânșii de slujbă, iertându-i de toate dările și angheriile, nemărui nemică altă să nu de, ce numai câte un galbăn de om pre an...” Bătrânul rămâne tăcut. Mă urmărește cu un zâmbet complice și, din nou, mă atacă: „După luarea aminte cu care citești, îmi dau seama că este vorba despre ceva deosebit. Faci bine să-mi spui și mie?” Nu stau prea mult pe gânduri și-i dezvălui despre ce este vorba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aceea ea, deși ar fi putut dejuca așa de lesne manoperele copilărești ale lui Maxențiu, nu lua o atitudine precisă. Pe Trubadur și-1 regăsise și primise postul de șambelan al grajdurilor princiare, dar era nesigur, cu toane, nu era complicele cu care să faci front inamicului comun. Capricios și instabil, vrea și nu vrea, părea că-și ia rolul în serios, apoi deodată vorbea iar de plecare. în amor aveau aceleași raporturi. Un fel de tachinerie ambițioasă. Trecerea lui Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial că a decis să plece, ca pe o replică la dorința ei secretă și, subt un pretext stângaci, se sculase de lângă dânsa ca să n-o compromită. Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se strămutau în umbra lui, complici nedezlipiți și spectri ai nenorocirii. Așa ascunși, scăpară de ceremonia rămasului bun de la Sia. De altfel, nimeni acum afară de preoți nu se mai ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fuma În afară de el, umplea de fum colțul ăsta, nu mai fuma, unchiule Juan Lucas, te rog. Dar degeaba, fiindcă, ceilalți bărbați au Început să-și aprindă țigările, luîndu-se după el, din ce În ce mai mulți; fumau cu toții țigară după țigară și măicuțele erau complicele lor, trădătoarele, le aduceau scrumiere și sala de mese se umpluse de fum. Îi rămînea o singură mîngîiere: nici Mary Agnes, nici Mary Trinity nu le-au adus nimic. Copiii nu voiau fum, nici nu voiau să audă de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat seama, cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă În brațe și-i spuse abia șoptit la ureche: „Treci prin piață, gogoneață!“ și timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul pe care-l oferea piața din fața Arenei: nelipsiții marinari nord-americani ori francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băgat de seamă că sunt cam furăcioasă? -Nu. -Nu fur tot timpul, dar prefer magazinele foarte mari. E ca un hobby al meu. -O să te duci la închisoare cât de curând, te asigur eu. -Ei, acum, tu, Codrine, devii complicele meu, n-ai încotro. S-a așezat lângă mine pe canapea și mi-a cerut ceva de băut. I-am adus sticla de whisky, pe care tot ea o ”cumpărase”. -Codrine, îmi zise ea, de ce iei tu toate lucrurile atât
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dimineața, miercuri, spre sfârșit de iunie. În ultimele săptămâni petrecuse mai multe nopți în chilia lui. Pusese stăpânire pe bucătăria lui și se strecura în baie ca să fumeze, dând drumul la apă și suflând fumul pe geamul deschis, în aerul complice. Dar nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe care el i-l pregătise. Ea se întoarse pe o parte, ca s-o poată lua în brațe. Era mai ușor să vorbească așa. Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poți să mănânci bărbații cum mănâncă broaștele muște. N-o să știe ce l-a lovit. Mortal, îți spun eu. Karin stă nemișcată și plânge. O strânge în brațe pe machieuza descurajată. Bonnie îi răspunde la îmbrățișare, ținând-o strâns, o complice înainte ca fapta să se consume. Apoi Karin e în centru, în același loc unde-l scosese prima oară din bârlog pe Robert Karsh. E seara devreme, iar biroul lui se golește în stradă. El e printre ultimii. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe orișiunde umblând haihui pe tot pământul. Trăiesc nopți lungi și zile grele, în țară-s liberi chiar de vineri, sunt goale satele de tineri și-n case cântă cucuvele. S-au dus și mamele în lume, luându-se după complici nu le mai pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că se ntorc, dar nu mai vin. Bunicii au grijă de prunci
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
anotimpuri, animale tofelul! Succes la poveste! Fă una cât de lungă poți!“. Pe pagina următoare începea o poveste cu un băiețel, o fetiță și un brotac fermecat. Acesta se transforma spre final într-un director de școală, care le făcea complice cu ochiul copiilor năzdrăvani și zicea, sec, la deznodământ, „Oac!“. Mi-am amintit de pagina ei și de cât de mult adevăr conține despre ce va să zică să fii scriitor.
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi sîntem pleava din Piața Balconului - numită astfel pentru că nu există nici piață și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne privesc cutremurați de silă, cu ochi mustrători, neîncrezători, În timp ce-și bat nevestele ca niște soți iubitori, se taie Între ei din mîndrie civică și se Îndeletnicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
anunțat că ai reapărut pe Venus, mai întâi am refuzat s-o cred. I-am dat atunci ordin lui Crang să te găsească, iar mai apoi ― întrucât aveam nevoie de cooperarea ta ― l-am făcut pe Prescott să joace rolul complicelui în evadarea ta. Ceea ce ne-a oferit și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]