7,605 matches
-
a dovedit a fi o metodă eficientă în cazul adolescenților toxicomani (Henggeler, Melton & Smith, 1992) și o alternativă viabilă la internarea minorilor cu tulburări emoționale grave (Schoenwald, Ward, Henggeler & Rowland, 2000). Programele multimodale care combină instruirea părinților, tratamentul psihosocial (managementul comportamental și situațional) și medicația s-au dovedit eficient în tratarea copiilor cu ADHD (Barkley, 1997). În ceea ce privește diminuarea anxietății, folosirea tehnicilor de antrenare cognitivă și comportamentală a avut rezultate promițătoare (Kendall și colab., 1992). Pentru tulburările disruptive, s-a constatat că
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
grave (Schoenwald, Ward, Henggeler & Rowland, 2000). Programele multimodale care combină instruirea părinților, tratamentul psihosocial (managementul comportamental și situațional) și medicația s-au dovedit eficient în tratarea copiilor cu ADHD (Barkley, 1997). În ceea ce privește diminuarea anxietății, folosirea tehnicilor de antrenare cognitivă și comportamentală a avut rezultate promițătoare (Kendall și colab., 1992). Pentru tulburările disruptive, s-a constatat că cea mai eficientă metodă de tratament este instruirea părinților cu privire la tehnicile comportamentale (Spaccarelli, Cotler & Pennman, 1992). Comitetul special al Asociației Americane de Psihologie și tratamentele
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu ADHD (Barkley, 1997). În ceea ce privește diminuarea anxietății, folosirea tehnicilor de antrenare cognitivă și comportamentală a avut rezultate promițătoare (Kendall și colab., 1992). Pentru tulburările disruptive, s-a constatat că cea mai eficientă metodă de tratament este instruirea părinților cu privire la tehnicile comportamentale (Spaccarelli, Cotler & Pennman, 1992). Comitetul special al Asociației Americane de Psihologie și tratamentele bazate pe dovezi Ca răspuns la nevoia de a avea tratamente validate empiric mai bine elaborate din punct de vedere al responsabilității terapeutice, Asociația Americană de Psihologie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a tratamentelor psihosociale consacrate. Funcționează terapiile țintite la grupuri specifice de copii? Conform lui Ollendick și King (2004), progresele importante din ultimii ani au anulat „efectul pasărea Dodo” și au dus la investigarea „eficienței tratamentelor specifice la copii cu probleme comportamentale, emoționale și sociale specifice” (p. 4). Autorii subliniază, de asemenea, necesitatea de a se folosi metode științifice mai riguroase - cum ar fi studiile clinice randomizate - în proiectele de cercetare destinate verificării tratamentelor empirice. În studiul lor privind tratamentele psihosociale consacrate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pun în evidență mai multe aspecte ce continuă să pună probleme. Ei sugerează că tratamentele folosite pentru unele dintre cele mai comune tulburări, cum ar fi anxietatea și depresia, le lipsește o bază empirică validată. În plus, metodele cognitiv-comportamentale sau comportamentale de tratament au fost verificate foarte amănunțit, în vreme ce tratamentele cu fundamente teoretice diferite, cum ar fi sistemele psihodinamice sau familiale, au avut mai puține ocazii de a fi testate. În sfârșit, autorii identifică trei subiecte care, ca și în trecut
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ca fiind prezente sau absente. DSM nu ia în considerare diversele manifestări ale tulburărilor în funcție de vârstă. DSM a fost conceput inițial pentru a servi la diagnosticarea adulților. Toate cele de mai sus. Sistemul Achenbach de evaluare empirică (ASEBA) oferă scoruri comportamentale conform sistemului dimensional. sistemului de clasificare pe bază de categorii. modelului medical. sistemului dimensional și celui clasificare pe bază de categorii. Când un copil este adus de urgență la psihiatrie, medicul pune o serie de întrebări pentru a evlua situația
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
întrebări pentru a evlua situația generală, memoria pe termen scurt și lung, perspicacitatea și capacitatea de concentrare sau atenția copilului. Psihiatrul face astfel o evaluare proiectivă. o evaluare a stării de sănătatea mintală. o evaluare funcțională. un plan de intervenție comportamentală. Consecința cazului Larry P. contra Riles a fost aceea că evaluările proiective au fost interzise în California. intervievarea clinică a copiilor a fost considerată neconstituțională. a fost blocat accesul minorităților la programele de educație specială. folosirea testelor de inteligență la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
categorie suplimentară, „nu se specifică altfel”, pentru cazurile atipice care prezintă majoritatea, dar nu toate simptomele. DSM-IV-TR recomandă ca această categorie să fie folosită atunci când debutul are loc după 7 ani sau când simptomele de neatenție sunt însoțite de tipare comportamentale hipoactive (inactivitate și visare cu ochii deschiși). În secțiunea „Caz practic” de mai jos, comportamentul neatent al lui Leonard se caracterizează în mod cert prin „inactivitate și visare cu ochii deschiși”. Totuși, copilul îndeplinește celelalte criterii pentru tipul predominant neatent
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
slabe, astfel că le este greu să își facă prieteni și să și-i păstreze. Acești copii gravitează adesea în jurul altor copii cu probleme și este posibil să adopte diverse comportamente de încălcare a regulilor și să aibă alte tulburări comportamentale. De reținut Conform DSM-IV-TR, copiii care îndeplinesc criteriile atât pentru ADHD de tip neatent, cât și cele pentru ADHD de tip hiperactiv-impulsiv suferă de ADHD de tip combinat. CARACTERISTICI CLINICE ASOCIATE DIFERITELOR STADII DE DEZVOLTARE Hiperactivitatea, impulsivitatea și neatenția, care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu ADHD repetă clasa o dată; 40% intră în programele de educație specială și 30% nu reușesc să termine liceul (Barkley, 1998). De reținut Unii copii cu ADHD au predominant probleme cognitive sau de învățare, în vreme ce alții prezintă în principal probleme comportamentale. Anumiți autori au sugerat clasificarea tipurilor de ADHD pe baza acestor două categorii de probleme în ADHD cognitiv, pentru cei la care predomină problemele de atenție și de învățare, și ADHD comportamental, pentru cazurile în care predomină hiperactivitatea, impulsivitatea și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de învățare, în vreme ce alții prezintă în principal probleme comportamentale. Anumiți autori au sugerat clasificarea tipurilor de ADHD pe baza acestor două categorii de probleme în ADHD cognitiv, pentru cei la care predomină problemele de atenție și de învățare, și ADHD comportamental, pentru cazurile în care predomină hiperactivitatea, impulsivitatea și problemele de conduită (August & Garfinkerl, 1989; Halperin și colab., 1990). Problemele de introversiune la copiii cu ADHD. După cum vom vedea mai pe larg în Capitolul 6, simptomele tulburării depresive și ale tulburării
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ale ADHD (neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea) seamănă cu simptomele depresiei, tulburării bipolare și anxietății. În plus, cele trei afecțiuni sunt frecvent comorbidități. ADHD și tulburările de extroversiune. Gradul de inadaptare al copiilor și adolescenților cu ADHD care au și tulburări comportamentale disruptive (tulburare opozițională și tulburare de conduită) este mult mai ridicat (Moffit, 1990), ei având și performanțe mult mai slabe decât cei care suferă doar de ADHD (Barkley și colab., 1990). Studiile arată că între 35 și 60% dintre copiii
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Dexedrine (dextramfetamină), Ritaline (metilfenidat) și Cylert (pemolină) - cresc nivelul catecolaminelor din creier. Procesarea neurocognitivă În ultimul timp, s-a manifestat un interes sporit față de modul în care funcția executivă și nivelurile de stimulare influențează deficitele de procesare cognitivă, emoțională și comportamentală la copiii cu ADHD. Procesele funcționării executive presupun flexibilitate și capacitate de schimbare a obiectului atenției în caz de nevoie, precum și adaptarea strategiilor în funcție de context. Un alt factor important în rezolvarea cu succes a problemelor este capacitatea de monitorizare, evaluare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
trecerii de la o activitate la alta, precum și de monitorizare, evaluare și adaptare a strategiilor la context. Pe lângă faptul că organizează și gestionează procesele cognitive, funcția executivă este implicată și în gestionarea și controlul altor procese reglare, inclusiv cele de control comportamental și emoțional. Modelul ADHD elaborat de Barkley Modelul ADHD elaborat de Barkley (1997) își propune să abordeze această tulburare din perspectiva funcțiilor executive și este construit în jurul conceptului de inhibiție comportamentală - o caracteristică centrală a afecțiunii - și a legăturilor ce
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și controlul altor procese reglare, inclusiv cele de control comportamental și emoțional. Modelul ADHD elaborat de Barkley Modelul ADHD elaborat de Barkley (1997) își propune să abordeze această tulburare din perspectiva funcțiilor executive și este construit în jurul conceptului de inhibiție comportamentală - o caracteristică centrală a afecțiunii - și a legăturilor ce există între deficitele de inhibiție comportamentală și alte deficite de funcționare executivă și probleme de menținere a atenției. Barkley precizează clar că modelul său a fost elaborat special pentru deficitele de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de Barkley Modelul ADHD elaborat de Barkley (1997) își propune să abordeze această tulburare din perspectiva funcțiilor executive și este construit în jurul conceptului de inhibiție comportamentală - o caracteristică centrală a afecțiunii - și a legăturilor ce există între deficitele de inhibiție comportamentală și alte deficite de funcționare executivă și probleme de menținere a atenției. Barkley precizează clar că modelul său a fost elaborat special pentru deficitele de procesare ce apar în cazul ADHD de tip hiperactiv-impulsiv și subliniază că el nu încearcă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
modelul său a fost elaborat special pentru deficitele de procesare ce apar în cazul ADHD de tip hiperactiv-impulsiv și subliniază că el nu încearcă să explice tipul neatent al tulburării. De reținut Caracteristica centrală a modelului este conceptul de inhibiție comportamentală, pe care Barkley îl definește ca fiind abilitatea de a inhiba o reacție (subiectul se abține sau amână să reacționeze) sau de a pune capăt unei reacții active și de a nu o relua. Încetarea reacției este necesară ca și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
active și de a nu o relua. Încetarea reacției este necesară ca și mijloc de control al interferențelor în adoptarea și menținerea comportamentelor orientate către un anumit scop (Barkley, 1997). Conform modelului lui Barkley, măsura în care copilul stăpânește inhibiția comportamentală este foarte importantă pentru determinarea naturii celor patru activități ce țin de funcționarea executivă: memoria activă (permite activități de ordonare secvențială și planificare), autoreglare (modulează stările active astfel încât să inițieze comportamente orientate către un anumit scop și să susțină eforturile
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
activități de ordonare secvențială și planificare), autoreglare (modulează stările active astfel încât să inițieze comportamente orientate către un anumit scop și să susțină eforturile), interiorizarea discursului (încetinește reacțiile și încurajează reflecția interioară) și reconstituirea (analizează și sintetizează informațiile). Deficitele de inhibiție comportamentală au drept rezultat strategii ineficiente de rezolvare a problemelor din cauza incapacității de a asimila și coordona informațiile generate prin cele patru procese centrale. De reținut Barkley consideră că inhibiția comportamentală este primul pas necesar în rezolvarea problemelor. Cronologic, ea precede
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
interioară) și reconstituirea (analizează și sintetizează informațiile). Deficitele de inhibiție comportamentală au drept rezultat strategii ineficiente de rezolvare a problemelor din cauza incapacității de a asimila și coordona informațiile generate prin cele patru procese centrale. De reținut Barkley consideră că inhibiția comportamentală este primul pas necesar în rezolvarea problemelor. Cronologic, ea precede apariția celorlalte funcții superioare. Întârzierea reacțiilor lasă suficient timp apariției de competențe în cele patru arii majore ce constituie, la rândul lor, punctele focale ale dezvoltării și perfecționării altor abilități
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Cronologic, ea precede apariția celorlalte funcții superioare. Întârzierea reacțiilor lasă suficient timp apariției de competențe în cele patru arii majore ce constituie, la rândul lor, punctele focale ale dezvoltării și perfecționării altor abilități esențiale. Atenție Barkley subliniază că modelul inhibiției comportamentale a fost elaborat pentru a explica tulburarea ADHD de tip hiperactiv-impulsiv și nu pe cea de tip neatent. În modelul său, Barkley analizează rolul neatenției făcând distincția între două tipuri de neatenție, diferite din punct de vedere calitativ: atenția susținută
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
oferă informații despre ADHD și despre alte probleme atât din perspectivă dimensională, cât și din perspectiva clasificării pe categorii. Scalele BASC pun la dispoziție un indice de funcționare bazat pe un sistem de clasificare dimensională. Pe lângă aceste sisteme de evaluare comportamentală, există și scale de evaluare a funcționării executive. Scalele Brown pentru deficitul de atenție (Brown ADD Scales; 2001) se prezintă sub forma unor chestionare pentru părinți și cadre didactice și a unei autoevaluări (de la 8 ani până la vârsta adultă) și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
organizare, atenție, efortul susținut, modularea emoțiilor, memoria activă și monitorizarea sau evaluarea. În același timp, există și un formular de diagnostic cuprinzător care îi ajută pe clinicieni să reunească informațiile despre istoricul clinic și să identifice comorbiditățile. Scala de evaluare comportamentală a funcției executive (Behavior Rating Inventory of Executive Function, BRIEF; Gioia, Isquith, Guy & Kenworthy, 2000) are, la rândul său, versiuni separate pentru părinți și cadre didactice. Acest instrument permite evaluarea pe două planuri: reglarea comportamentală (inhibiție, tranziție, control emoțional) și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
identifice comorbiditățile. Scala de evaluare comportamentală a funcției executive (Behavior Rating Inventory of Executive Function, BRIEF; Gioia, Isquith, Guy & Kenworthy, 2000) are, la rândul său, versiuni separate pentru părinți și cadre didactice. Acest instrument permite evaluarea pe două planuri: reglarea comportamentală (inhibiție, tranziție, control emoțional) și metacogniție (inițiere, memorie activă, planificare/organizare, organizarea materialelor, monitorizare). Există versiuni pentru copiii de vârstă școlară (5-18ani) și pentru cei de vârstă preșcolară (2-5ani și 11 luni). Alte aspecte supuse evaluării Copiii cu ADHD au
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
în interacțiunile cu copii de aceeași vârstă (dobândirea de abilități sociale). Cercetările bazate pe dovezi s-au concentrat în cea mai mare parte asupra efectelor medicamentelor stimulante. Medicamentele stimulante Un studiu de amploare cu privire la diferența între medicamentele stimulante și terapia comportamentală a arătat că primele sunt mai eficiente în ceea ce privește atenuarea simptomelor de bază ale tulburării (MTA Cooperative Group, 1999). De reținut Actualmente, pentru ADHD se folosesc trei clase principale de stimulente: amfetaminele (Dexedrine, Adderall, Dextrostat), metilfenidatele (Ritalin, Focalin, Concerta, Metadate, Methylin
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]