1,467 matches
-
o profundă renaștere culturală și lingvistică. "Pe scurt, suedezii vor deveni mai suedezi, chinezii mai chinezi și francezii mai francezi" (J. Naisbitt, 1989:125). Așa cum a arătat Michel Maffesoli, societatea se atomizează nu doar în indivizi (izolați în "bula lor comunicațională" sau în realitatea virtuală), ci și în noi comunități tribale care se definesc prin moștenirea lor culturală și un intens sentiment de apartenență. Pentru a împiedica fragmentarea societății în asemenea comunități închise, impenetrabile, nu rareori anomice, vor trebui redescoperite, dincolo de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și un intens sentiment de apartenență. Pentru a împiedica fragmentarea societății în asemenea comunități închise, impenetrabile, nu rareori anomice, vor trebui redescoperite, dincolo de idolatria consumului și hedonismul narcisist, relațiile sociale, responsabilitatea, solidaritatea, în primul rînd prin deschiderea spre o cultură comunicațională, spre universul sensului și valorii. De fapt, sentimentul de apartenență națională și ocultarea minorităților au jucat un rol esențial în colapsul regimurilor comuniste prin așa-numitul Retour du refoulé sau narcotizare a conflictelor puse în frigider pentru o jumătate de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Universitaires Miclău, Paul, 1970 Le signe linguistique, Paris, Klincksieck Miclău, Paul, 1977 Semiotica lingvistică, Timișoara, Editura Facla Miclău, Paul, 1983 Signes poétiques, București, Editura Didactică și Pedagogică. Miège, Bernard, 1995 La pensée communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad . rom Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Mincu, Marin, 1983 Semiotica literară italiană, București, Univers Moeschler, Jacques, Reboul, Anne, 1994 Dictionnaire encyclopédique de pragmatique, Paris, Seuil Moles, Abraham, 1972 Teoria informazionale dello schema în "Versus", 2, pp. 29-39 Morin, Edgar, 1985 La Méthode
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vide. Essai sur l'individualisme contemporain, Paris, Gallimard Lyotard, François, 1979 La condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Paris, Minuit (trad. rom. Condiția postmodernă, 1993, București, Babel) Miège, Bernard,1995 La pensée communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad. rom. Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Morin, Edgar, 1973 Le paradigme perdu. La nature humaine, Paris, Seuil Nouss, Alexis, 1994 La Modernité, Paris, PUF Pârvu, Ilie(ed), 1981 Istoria științei și reconstrucția ei conceptuală, București, Editura Științifică și Enciclopedică Pârvu, Ilie, 1984
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
corectă, înțelegem că Economia are o problemă aproape urieșească de survolat, adică să-și reîncarce toate conceptele cu aspectele inefabile legate de om. Antropologizarea pieței este o acțiune deosebit de complexă, desfășurată în detalii de finețe, prin care operatorii conceptuali și comunicaționali (ipoteze, noțiuni, categorii, legități și consecințe) ajung să fie reîncarnați din perspectiva noii viziuni. Asta ar oferi o deschidere neașteptată, astfel încât teoria să devină adevărata expresie a unor variabile până acum ciuntite, cum este, între altele, timpul calculat. Urmând modelul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de tip comportamental, după cum ar fi incompletă ca metodologie dacă ar viza doar cantitativul ca măsură a performanței. Ar fi o gravă dovadă de ignoranță dacă știința economică ar fi o construcție fără ferestre prin care să se întâmple deschiderea comunicațională cu spectrul realității. Suspiciunea că prin hominizarea pieței s-ar denatura sensul de știință al Economiei are și ea un oarecare temei doar că acest temei este unul compatibil cu o știință curată, mai precis curățată de secrețiile iraționalului. Trebuie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
științei lor tutelare. Evident că aceste aserțiuni au argumente raționale puternice care merită discutate pentru a le desluși sensul, cum am făcut cu bună-credință și eu mai sus. După cum este evident că ne-am afla și noi în plină eroare comunicațională dacă am lăsa nerevelate tonurile false din corul criticii. Desigur, nu respingem de facto orice critică, ba chiar nu respingem de pe meterezele dogmatismului ale falsului partizanat cu propriile idei de lucru, critica oricât de colaterală ar fi ea. Critica, chiar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
avem răspunsul privind durata ieșirii din criză, dacă acceptăm faptul că sistemul economic ar putea să tindă mai eficient sau mai puțin eficient către stabilitate doar dacă ar avea posibilitatea intrinsecă de a-și accelera traficul informațional, circulația pe rețelele comunicaționale. Blocajul comunicațional ca dat al sistemului devine în condiții de criză o sursă de prelungire a instabilității. Mecanismele eterice ale psihismului exuberanței iraționale funcționează pentru că nu există o formulă de raționalizare a comunicării, sunt lăsate să se dezvolte spontan căile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
privind durata ieșirii din criză, dacă acceptăm faptul că sistemul economic ar putea să tindă mai eficient sau mai puțin eficient către stabilitate doar dacă ar avea posibilitatea intrinsecă de a-și accelera traficul informațional, circulația pe rețelele comunicaționale. Blocajul comunicațional ca dat al sistemului devine în condiții de criză o sursă de prelungire a instabilității. Mecanismele eterice ale psihismului exuberanței iraționale funcționează pentru că nu există o formulă de raționalizare a comunicării, sunt lăsate să se dezvolte spontan căile de comunicare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cel pe care vine schimbarea modelului explicativ. Forțând cogniția cu concepte difuze, chiar false, științele sociale și exponenții lor retrofili devin actorii unui scenariu care se joacă cu sălile din ce în ce mai goale. Realitatea spectaculoasă este afară, unde se construiesc alte temple comunicaționale. Discursul noilor actori se încarcă de sensuri și semnificații ce înfiripă un univers cu repere precise, chiar dacă prin complexitate sunt și ele percepute difuz. Așa se face că pensionata societate postindustrială începe să fie numită societate a cunoașterii, că retrocedanta
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
urmată de transmiterea (comunicarea) mesajului către beneficiar. Astăzi, accentul cade în special pe aspectul concret, vizibil al comunicării. Ceea ce se ia în calcul este relația prezicător client. Pentru a avea o cât mai corectă reprezentare a divinației la nivelul actului comunicațional, ne-am oprit la trei paliere de analiză: gestica, limbajul și retorica. Cel care se îndeletnicește cu arta prezicerii manifestă câteva trăsături specifice ale limbajului și ale gesticii. Adesea el pare a fi un bun actor, care, pe lângă un bun
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca atare. Acest caracter dublu, cu întindere largă conferă acțiunii lor o notă misterioasă și face ca oamenii să fie cuprinși de o sfială oricând îi simt prezența"265. Este și motivul pentru care nu punem arhetipul pe seama vreunei strategii comunicaționale. Practic, el se regăsește în inconștientul fiecăruia dintre noi, iar prezența sa nu poate fi controlată. Faptul că în retorica divinatorie îi distingem prezența este un semn că el ne domină la modul cel mai perfect cu putință. Iată că
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care să susțină ideea conform căreia în China scrierea ar putea fi socotită fiica grafismului divinatoriu. Cert este că ideogramele chineze exprimă idei, concepte și nu silabe sau foneme. Acestea sunt un indiciu că semnul era perceput ca având valoare comunicațională de sine stătătoare. Faptul este observabil și în cazul divinației: "Așa cum tipologia vaselor de bronz o reflectă pe cea a vaselor de ceramică, scrierea chineză leagă în principiul său ideografia de divinație"285. Un alt exemplu este cel celtic. Conform
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pune în legătură unele practici divinatorii cu diferite domenii științifice sau de a le ancora în noile tehnologii). Probabil societatea transparentă a lui Gianni Vattimo 332 prinde din ce în ce mai mult contur sub semnul relativismului, al permanentei compuneri și recompuneri informaționale și comunicaționale a timpului nostru. Stituându-ne sub zodia globalității, a gândirii slabe, putem spune că divinația, asemenea oricărui fapt social, tinde să ofere o imagine globală asupra socialului și imaginarului colectiv. 2. Dintr-o altă persectivă însă, mult mai punctuală, fenomenul divinatoriu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
emițător și de receptor. Alte co duri utilizează semnale sonore sau vizuale (codul Morse, alfabetul Braille, semnele de circulație, simbolurile specifice diferitelor domenii științifice etc.). 5) CANALUL este mijlocul material prin care se transmite mesajul. Astfel, suportul fizic al contactului comunicațional poate fi aerul prin care se propagă undele sonore sau impul surile electromagnetice (comunicarea orală directă sau prin tele fonie mobilă), rețeaua electrică sau electronică (telefonie fixă, fax, poșta electronică etc.), su portul de hârtie pe care se tipărește textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sintactice; d. nivelul stilistic: textul lingvistic are o identitate specifică, purtând amprenta emițătorului și a coordonatelor principale ale situației de comunicare (timp, spațiu, model cultural etc.); emițătorul valorifică resursele expresive ale limbii, personalizează enunțurile, conferindule o marcă stilistică adecvată contextului comunicațional. Contextul, prin cele trei dimensiuni pe care se configurează, contribuie în mare măsură la producerea și receptarea semnificațiilor textuale. - Contextul comunicațional presupune cooperare între actanții comunicării și o raportare consonantă la același referent. În cazul literaturii, lectorul trebuie să depășească
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
timp, spațiu, model cultural etc.); emițătorul valorifică resursele expresive ale limbii, personalizează enunțurile, conferindule o marcă stilistică adecvată contextului comunicațional. Contextul, prin cele trei dimensiuni pe care se configurează, contribuie în mare măsură la producerea și receptarea semnificațiilor textuale. - Contextul comunicațional presupune cooperare între actanții comunicării și o raportare consonantă la același referent. În cazul literaturii, lectorul trebuie să depășească bariere temporale, spațiale, culturale, pentru a „comunica“ cu scriitorul din alt veac, pentru a înțelege un text care evocă/imaginează o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste modele schimbabile de subiectivitate, identitate și corporalitate corespund noilor configurații spațial-virtuale ale tehnoștiințelor comunicaționale. Modurile în care ființa umană este privită, construită și (autoăcontrolată depind și de schimbările survenite asupra noțiunilor de realitate, spațiu și natură, modificări care nu pot fi ignorate când vine vorba de trupul și conștiința integrate noilor medii de existență
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
manifestate la interfață și în rețea. În cadrul discursurilor identității virtuale, postmodernismul, ilustrat de Mark Poster și mai ales de Sherry Turkle, ocupă un loc însemnat, însă criticat din cauza vulnerabilității concepțiilor asumate. Alte discursuri care vin în apărarea tehnologiilor informatice și comunicaționale ca amplificatoare ale capacităților umane mintale și intelectuale, adesea neglijând realitatea fizică a încorporării și celebrând neocartezianismul în spațiul virtual (de tipul Roy Ascottă sunt puse sub o lupă critică. În fine, problemele identității și ale alterității virtuale sunt supuse
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aducând un aport organic elementului mașinal, iar ordinatorul a dobândit un rol de intermediar tehnologic sau de interfață în cadrul acestui sistem circuitar, reglând prin retroacțiune simbioza și interacțiunea. Însuși părintele ciberneticii (vezi Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul controlului, ci raportează omul la mașina informaticii în diverse moduri: ontologic, psihologic, sociologic și cultural. Dacă analogiile istorice om-mașină au putut fi interpretate drept reprezentări ale monstruosului, atât în ficțiune, cât și în viața realității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interfațate și protezate, iar pe de altă parte teritoriile abstracte de date se „organicizează” și înfățișările sau relațiile dintre ele se „animă”. Entitățile virtuale sunt dotate cu un anume simț al sinelui și al celorlalți, dar și cu mecanisme emoționale, comunicaționale sau sociale, în funcție de contextul programării. Fie că sunt parteneri virtuali ai umanului în situații de teleexistență și de teleoperare, fie că sunt sisteme evolutive hibride, autoorganizaționale și autoreproductive, entitățile vieții artificiale sunt create pe baza unor algoritmi care le definesc
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Este vorba de o spirală în care conceptul de feedback nu este doar unul la modă în discursul tehnoștiințific, ci și o aplicație operațională. Această spirală care reunește conceptul cu practica este specifică diverselor tipuri de întrupări la interfața tehnologiilor comunicaționale. Scopul capitolului de față este nu doar să descrie, în termeni tehnoculturali, asemenea tipuri de corporalitate regăsite în teoriile și practicile cibernetice 4 și astfel să ilustreze noul tip de ontologie virtuală, ci și să indice ce (maiă înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
materialități contingente în relația uman-computer. Diverse căi seducătoare, inclusiv în înțelesul baudrillardian al seducției în simulare, adesea paradoxale, provocând deopotrivă atracție și repulsie, fascinație și spaimă, contribuie la emergența dorinței cyborgice de conexiune într-o rețea a fluxurilor viscerale, sociale, comunicaționale etc. sau de fuziune într-un sistem om-mașină al întreruperilor și al reluărilor continue. Raportarea emoțională a umanului la tehnologiile computerului (prin dorință, seducție și plăcereă trebuie înțeleasă și în accepția constitutivă de subiectivitate întrupată situată sau conturată la interfață
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de depersonalizare și de raționalitate (asociate de-a lungul istoriei cu masculinitatea și chestionate de studiile de gender din cyberfeminismă. Umanizarea ordinatorului se leagă de dorința subiectului uman de a reduce anxietatea, frica sau frustrarea resimțite în procesul utilizării tehnologiilor comunicaționale, iar însăși analogia uman-tehnologic se evidențiază în ambiguitatea formulării sale: deși computerul, în sens tehnic, neagă corporalitatea umană, umanul atribuie reversibilitate relației om-mașină virtuală. Un al doilea paradox subliniază faptul că, deși suntem în era subiectului cyborgizat, eră în care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]