41,330 matches
-
repere ale existenței mele atunci cand prima nu este redusă la etnie iar celei de-a doua nu i se uită caracterul de convenție. Ele sunt două modalități în care omul ultimelor două secole s-a recunoscut". Pătrunderea ideii naționale în conștiința maselor a făcut ca națiunea și democrația să devină "fete ale aceleiași monede", statul națiune dovedindu-se a fi "atât un cadru adecvat epocii respective, cât și o garanție de democrației și a sistemului parlamentar"42. Dar, din păcate, observă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
democrația să devină "fete ale aceleiași monede", statul națiune dovedindu-se a fi "atât un cadru adecvat epocii respective, cât și o garanție de democrației și a sistemului parlamentar"42. Dar, din păcate, observă Hobsbawm 43, democratizarea a produs o conștiință populistă ce a dus spre șovinism. Apărătorii statului s-au înmulțit și au început să-și apere drepturile cetățenești ce au devenit, cu timpul semne ale națiunii. Astfel, la începutul secolului XX, statul nu va mai fi aparat doar de către
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
niciun drept. Ori, în condițiile în care mii de oameni suferă și mor anual din cauza unei raportări inadecvate la problema câinilor vagabonzi, hrăniți de de către tot felul de altruiști care fac astfel de gesturi individuale pentru a își liniști propria conștiința, dar care sunt profund antisociale dacă sunt puse în context - poate că avem mai degrabă nevoie de adăposturi specializate mai multe și mai încăpătoare, de sterilizări gratuite nu numai a câinilor vagabonzi, dar și a celor cu stăpâni, aceștia contribuind
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
prietenilor și de respectul copiilor, si recurge la violență ca să se apere de violență care-l sperie. Cand se gândește la cele ce a făcut, la ceea ce e nevoit să facă și e pe cale să facă cu răutatea și chinurile conștiinței, de multe ori îi e frică de moarte și adesea și-o dorește" (p. 111). Probabil că citarea lui Seneca este inspirată doar prin scurtimea și incisivitatea formulării "paradoxului tiraniei", însă e departe de a fi originală cât timp prima
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
lipsesc câteva piese de aderență ideologică la regimul comunist (sper ca omisiunile, dacă există, să fie involuntare). Puse în relație cu mărturisirile refractare la comunism din jurnal, ne pot conduce la întrebarea dureroasă și ireverențioasă: a avut Gala Galaction o conștiință duplicitară? Am putea răspunde numai dacă documentația și restituirile ediției realizate de Teodor Vârgolici ar fi complete.
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
Regelui Carol I vor fi atât de înăbușitoare, încât, dacă nu vă vor supăra pe d-voastră, obicinuiți cu asemenea emanații, când vor trece de încăperile acestui tribunal, când se vor răspândi în străzi, peste orașe, în țară, dincolo de hotare, conștiința publică va vedea, în sfârșit, hoitul pe care l-am târât în fața justiției și va înțelege cât de descompus era hoitul magistraturei care totuși ne-a condamnat. Cu această speranță, d-lor magistrați, așteptăm cu încredere osânda d-voastră.
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain” (...)A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar” Ambii au adus lui Dumnezeu o jertfă pentru viața (sau una pentru păcat, cu sau fără conștiința lui. Încă nu se știe!). Jertfă celor doi, evident diferită, (Cain, lucrător al pământului, a adus o jertfă de bucate din roadele lui, ale pământului, Abel, pastor, adus o jertfă din oile întâi născute), nu este privită în același fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri din Samsara” (cu o întâmpinare prefațatoare uluitstrategic așteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârnește, ca mai toate cărțile sale, probleme și, deci, exerciții de inteligență, de conștiință și problematizări deosebit de grave. Motto-ul, extras din Oana Orlea 2 (cea care „a invatat meseria de deținută”! - cf. Ioan Cândea, Mântuirea prin suferință, Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
având, în spate, pe “baciul isăresc”, pe Cel cu Ochi de Sticlă!) . Da, noi, subsemnatul, dăm mărturie că ultimii ani, cei din “noul mileniu”, inseamna desfășurarea, cu deplin succes (nici inițiatorii lui nu sperau la așa “hal” de success... la conștiințe atât de obediente și handicapate/lipsite grav, de orice rest de morală!) - la toate nivelurile învăța mântului actual, a acțiunii “Impostura națională și globalista”, a sclavagismului intelectual, prin extirparea sau marginalizarea brutală a valorilor autentice, și promovarea nulităților servile, perfect
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tineri care au participat la fenomenul “Piața Universității” au plătit cu viața visul frumos pe care l-au nutrit în cele 52 de zile de libertate și speranță. Spiritul “Golăniei” nu a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă vii în conștiința tuturor celor care au crezut cu obstinație în solidaritatea umană, deoarece nu există forță represiva capabilă să ne încătușeze spiritul liber care este în contact permanent cu puterile divine, în Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă la „hazaica” lor acasă, le-a plăcut să stea pe teritoriul României, iar la petreceri cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai bem un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa oameni fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele eroismului opinca românească pe parlamentul maghiar, lăsând totuși să fluture flamura ungureasca roșie-verde-albă. Multă vreme a fâlfâit pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ramon Jimenez, pe care il adoră și pe care îl ia partener alături de graficianul Damian Petrescu, trăitor la Paris, i se alătură poetul Theodor Rapăn care înțelege că ,,omul, înainte de a deveni Cuvânt, prin actul divin al creației sale este Conștiința”. ,,Poezia, precum Dumnezeu, nu este decât credință!” Ideea cărții, după ce a fost sugerată în titlu, străbate întregul univers ideatic și liric, acționând că un fir al Ariadnei, subtextual. Cele patru părți ale cărții sunt structurate corespunzător celor patru anotimpuri. Fiecare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
observăm, să înțelegem și să depășim acest defazaj, în care ne aflăm, cu copilăria și să ne trezim din amnezia în care ne-a cufundat starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința! Când se agață de pătuț și îl găsim pentru prima dată în picioare, mirat de nouă perspectivă ce i se arată și cu un zâmbet larg pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate să comunice ideea și să-și reazeme privirea de tâmpla tinerilor. Și mai dureros, nici de a celor doi copii ai săi, plecați peste Atlantic. „Eșantionul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
s.n.)? Sau considerațiile lui Petru Comarnescu, făcute pe când poeta avea doar 15 ani, despre specificitatea poeziei americane. El este, în secolul trecut, românul cu cea mai întinsă informație privind lumea și cultură americană și cu cea mai adâncă pătrundere a conștiinței acesteia. Studii peste studii, de la Homo americanus (Buc. 1933) la Brâncuși’s Work (1970) și între ele, doctoratul cu lucrarea The Nature of Beauty and Its Relations to Goodness, susținut la Universitatea Southern din California. Lui i se datorează și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să reținem din acest evantai descriptiv, tăietura opozabila față de retorica unei poezii transmutata peste ocean, îndreptarea ei spre experiență de zi cu zi a omului, de la lumină conștiinței la abisurile inconștientului, pentru a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
puțin în ceea ce privește productivitatea lexicală și semantică. În sensul său comercial, termenul se referă în genere la marcă (nume, însemne specifice, ansamblul semnelor de recunoaștere) și în mod special la trăsăturile asociate cu un produs, la reprezentarea-tip a acestuia în conștiința publicului. Nu lipsesc, în momentul de față, polemicile între cei care nu văd necesitatea împrumutului din engleză, considerînd că acesta dublează inutil termenul marcă, și cei (mai ales din interiorul domeniului) care susțin specificul profesional brand-ului, constînd tocmai în
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
astfel pe față cărțile și punctînd dimensiunea simbolică a mediului spitalicesc. E ficțiune, oameni buni, iar spectatorii știu asta, că doar de dragul ei vin la cinema. Dar și ficțiunea aceasta trebuia împachetată cumva, iar criticii de peste ocean nu reflectă deloc conștiința existenței marketingului. Dacă vă uitați la afișul filmului, acesta promite "Cea mai apreciată comedie a anului", iar două citate din specialiști chiar se referă la umorul acestuia. Ele constituie însă excepția (la care i-aș include și pe cei de la
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
a mediului spitalicesc de care beneficiază scenariștii. Nici "New York Times" nu ignoră verosimilul filmului, susținînd că "este atît de absolut real încît te absoarbe în lumea lui la fel cum documentarul lui Frederick Wiseman din 1970, Spital îți picură în conștiință". De remarcat că Puiu îl include pe Wiseman pe lista influențelor lui. Și BBC-ul a pus accentul pe scenariu și pe profunzimea filmului, comentînd însă prea puțin modul de filmare. Criticul de gardă a subliniat însă efortul cerut din partea
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
tipărit dintr-însele, nu-s semnate cu numele mieu și așa doară voi scăpa și de această numire încântătoare" (p. 450). Prefața lui Cipariu la Crestomația din 1858 este un adevărat act de istorie literară, prin care antologatorul își dovedește conștiința responsabilă a tradiției, raportându-se la toate scrierile românești din secolele XVI-XVIII pe care le cunoștea (p. 452-456, mai pe larg în ediția citată de Opere I, 1987). Un document ce ar merita analizat pe îndelete e scrisoarea polemică de
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]