2,296 matches
-
ordin în Biserica San Paolo fuori le mura din Roma. Francisc Xaveriu ajunge în Goa, India de Vest. A doua traducere în limba latină facută de Polanco. 1541 Se naște El Greco. 1545 Deschiderea Conciliului de la Trento, cel de-al nouăsprezecelea conciliu ecumenic în Biserica Catolică, ținut între 1545 și 1563 pentru clarificarea problemelor apărute o dată cu Reforma protestantă. 1546 Moare Petru Favre. Francisc Borgia intră în ordinul iezuiților. Moare Martin Luther. 1547 Ignațiu înființează în cadrul Societății provincia Spania (1 septembrie). Andreas Frusius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sigur să reducem și să împuținăm cât mai mult în ceea ce privește propria persoană și bunăstarea casei și să ne apropiem cu atât mai mult de marele nostru Preot, modelul și regula noastră, care este Cristos, Domnul nostru. Despre aceasta, al treilea Conciliu din Cartagina (la care a luat parte și sfântul Augustin) hotărăște și poruncește ca bunurile episcopale să fie modeste și precare. Tot la fel trebuie socotit pentru fiecare fel de viață, privind și asemănând condiția și starea persoanelor, așa cum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toate greșelile și înșelăciunile. Pentru că, învățătorii scolastici, fiind mai recenți, nu numai că trag foloase din adevărata înțelegere a Sfintei Scripturi și a sfinților învățători pozitivi, ci mai mult, fiind ei iluminați și limpeziți prin putere dumnezeiască, se folosesc de concilii, canoane și prescripții ale sfintei noastre mame, Biserica. 364. A douăsprezecea. Trebuie să ne ferim a face comparații între noi, cei vii, și fericiții din trecut; căci nu puțin se greșește în aceasta, și anume, spunându-se: „Acesta știe mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
știe pe cine să convertească, pe cine să expulzeze, pe cine să ucidă ? ! În secolul al XII-lea sunt atestate primele forme de stigmatizare etnică sau confesională În Europa de Vest. Dar abia papa Inocențiu al III-lea (inițiator de cruciade) și Conciliul al IV-lea de la Lateran (Roma, 1215) au „instituționalizat” acest tip de stigmatizare. În diverse forme, acesta va supraviețui În Europa Occidentală până la Revoluția Franceză. Preluând ceea ce era de preluat și schimbând ceea ce era de schimbat din „Pactul lui Omar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lateran (Roma, 1215) au „instituționalizat” acest tip de stigmatizare. În diverse forme, acesta va supraviețui În Europa Occidentală până la Revoluția Franceză. Preluând ceea ce era de preluat și schimbând ceea ce era de schimbat din „Pactul lui Omar”, Canonul 68 adoptat de Conciliu stipula următoarele : „Tot timpul și În toate provinciile creștine, evreii și sarazinii, de ambele sexe, vor fi Însemnați, deosebindu-se de ceilalți oameni prin felul cum sunt Îmbrăcați” <endnote id="(136, p. 40)"/>. Se lăsa libertatea „provinciilor creștine” de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii și sarazinii, de ambele sexe, vor fi Însemnați, deosebindu-se de ceilalți oameni prin felul cum sunt Îmbrăcați” <endnote id="(136, p. 40)"/>. Se lăsa libertatea „provinciilor creștine” de a alege forma și culoarea semnului dezonorant. Mai ales după Conciliul de la Arles (1235), În Franța și Italia s-a Încetățenit purtarea unei rondele (fr. rouelle, lat. rota), a unei bucăți rotunde de stofă galbenă, ca semn infamant pentru evrei. Miniaturile din epocă Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația din Transilvania este asemănătoare celei din Europa Centrală : și aici evreii sunt obligați să poarte semne vestimentare distinctive. În 1233, de exemplu, deci imediat după Conciliul al IV-lea de la Lateran, regele Ungariei, Andrei al II-lea, și fiul acestuia, Bela al IV-lea, se angajează În fața legatului papal, jurând pe Evanghelie, ca „de acum Înainte evreii, saracinii și ismaeliții să fie arătați prin semne deosebite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o hotărâre care se referă și la comitatele Inculpat În fața tribunalului Inchiziției, stigmatizat cu pălăria conică și veșmântul san benito (gravură de Goya, din ciclul Capricii, 1799) din voievodatul Transilvaniei, al cărui guvernator era chiar prințul Bela al IV-lea. Conciliul de la Buda (1279) a Întărit obligativitatea ca evreii să poarte un semn distinctiv, dar regele Ladislau al IV-lea (1272- 1290) s-a opus aplicării acestui edict <endnote id="(518, p. 22)"/>. Din secolul al XVII-lea, stigmatizarea etnică ia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest scop, a fost folosită din plin autoritatea unor pasaje biblice, fie ele veterotestamentare ( Ieșirea 22, 24 ; Leviticul 25, 35- 37 ; Deuteronomul 23, 20 etc.), fie neotestamentare (Luca 6, 34 ș.u.). Părinții Bisericii și, ulterior, un șir Întreg de concilii (de la cel de la Clichy, din anul 626, până la cel de la Viena, din 1311) au așezat - cum observă Jacques Le Goff - „câte o piatră la zidul ridicat de Biserică pentru a opri valul cametei” <endnote id="(346, p. 23)"/>. În această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai mult sau mai puțin retorică, a preotului J. Bosnage pentru ca Biserica - principala acuzatoare a evreilor ca „popor deicid” - să facă și ea un pas istoric, un gest cu uriașă valoare simbolică. În documentul (Nostra Actate) adoptat de Al doilea Conciliu ecumenic de la Vatican (1962-1965), principalul cap de acuzare rămâne ca atare : „autoritățile iudeilor și adepții lor L-au dus pe Cristos la moarte”, dar se admite că „totuși, cele săvârșite În timpul Patimii Lui nu pot fi imputate nici tuturor evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
totuși, cele săvârșite În timpul Patimii Lui nu pot fi imputate nici tuturor evreilor care trăiau pe atunci, fără deosebire, nici evreilor de azi”. Responsabilii pentru infracțiunea de deicid rămân În principiu aceiași, dar numărul lor se reduce simțitor. În plus, Conciliul declară că „evreii nu trebuie prezentați nici ca respinși de Dumnezeu, nici ca blestemați, ca și cum acest lucru ar decurge din Sfânta Scriptură”. Ca atare, „Biserica Își amintește de patrimoniul pe care Îl are În comun cu evreii și, Îndemnată nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Biserica Învierii”). Participarea evreilor nu este atestată. Această acțiune a stat, Într-un fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor era mereu cam același : mai mulți evrei convingeau sau, mai adesea, corupeau cu bani un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pentru că legea evreilor le interzice În mod expres să aducă sacrificii și să consume sânge. Ei nici măcar nu au voie să bea sau să mănânce sângele animalelor cu copita despicată” <endnote id="(271, p. 238)"/>. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento (care a fost sanctificat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru că ar fi fost omorât În scopuri rituale de către evrei, În 1475) a fost de-sanctificat după jumătate de mileniu. Episcopul din Trento (nordul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reia reglementări din 1724 și 1772) <endnote id="(124, p. 161)"/>. Măsuri de segregare asemănătoare, menite să-i protejeze pe creștini de „pericolul evreiesc”, fuseseră impuse Europei catolice Încă din 1215, de papa Inocențiu al II-lea, la al patrulea Conciliu de la Lateran : creștinilor li se interzicea să locuiască cu evrei sau În vecinătatea lor, să mănânce cu evrei, să aibă raporturi sexuale cu evrei, să facă apel la medici evrei, să lucreze la evrei etc., etc. Și, pentru ca toate acestea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bisericii catolice. În 1961, papa Ioan al XXIII-lea a susținut că povestea lui Andreas von Rinn (Austria) nu este decât o legendă și că „evenimentul nu a avut nimic de-a face cu evreii”. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento a fost de- sanctificat după jumătate de mileniu, iar episcopul din localitate a declarat că acest sinistru episod a fost o mare fraudă <endnote id="(262, pp. 189 și 343)"/>. În România post-comunistă Totuși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Editura Minerva, București, 1905. 130. George Călinescu, Istoria literaturii române, de la origini până În prezent, ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1982. 131. Francisc Nistor, Măștile populare și jocurile cu măști din Maramureș, Baia Mare, 1973. 132. Nostra Aetate, din „Documentele Conciliului Vatican II”, Secolul 20, nr. 1-3, 1996, pp. 43-44. 133. Elie Wiesel, Toate fluviile curg În mare (memorii), Editura Hasefer, București, 1997. 134. Viviana Paques, Les sciences occultes d’après les documents littéraires italiens du XVIème siècle, Institut d’Ethnologie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frecventeze primul an de liceu. Rectorul seminarului era monseniorul Bartolomeo Bacilieri, episcopul auxiliar al cardinalului Luigi di Canossa; vice-rector era monseniorul Luigi De Monte; vice-administratorul colegiului era monseniorul Andrea Casella, iar director spiritual don Giuseppe Boccini. Seminarul din Verona Înainte de Conciliul din Trento (1545-1563), preoții se pregăteau pe lângă catedrale (Școli acolitale) ori pe lângă parohiile cele mai importante (Scholae sacerdotum) sau, cel mai simplu, în preajma parohilor din mediile rurale. Când considerau că studenții clerici ar fi fost suficient de pregătiți, îi prezentau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că studenții clerici ar fi fost suficient de pregătiți, îi prezentau episcopului pentru sfințire. În Verona, Colegiul Acoliților a fost instituit în 1440. Putea fi considerat un fel de seminar. Dar nu era în mod cert după modelul cerut de Conciliul din Trento. La Verona, seminarul a fost fondat de cardinalul Valerio Agostino Valier, prin decretul din 23 ianuarie 1567, la numai trei ani după proclamarea decretului Conciliului tridentin. Acest păstor cult și zelos și-a dedicat toate energiile sale pentru ca să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fel de seminar. Dar nu era în mod cert după modelul cerut de Conciliul din Trento. La Verona, seminarul a fost fondat de cardinalul Valerio Agostino Valier, prin decretul din 23 ianuarie 1567, la numai trei ani după proclamarea decretului Conciliului tridentin. Acest păstor cult și zelos și-a dedicat toate energiile sale pentru ca să fie aplicată reforma tridentină. Cardinalul s-a revelat un bun păstor pentru dieceză. A fost prietenul sfinților Carlo Borromeo (1538-1584) și Filippo Neri (1515-1595), de la care s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria dacă i-ar ceda imobilul la un preț convenabil. Don Calabria s-a declarat dispus să accepte orice soluție pentru «cel mai mare bine al sufletelor». Între timp, câțiva enoriași din Este au făcut apel la Roma la Congregația Conciliului. Acum jeluirea locală s-a transformat într-o cauză judiciară. Don Calabria s-a mâhnit. S-a grăbit să anunțe că era dispus să renunțe la toate «de dragul și spre slava lui Dumnezeu». Dar cauza a continuat. Răspunsul a sosit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a transformat într-o cauză judiciară. Don Calabria s-a mâhnit. S-a grăbit să anunțe că era dispus să renunțe la toate «de dragul și spre slava lui Dumnezeu». Dar cauza a continuat. Răspunsul a sosit anul următor. Congregația Conciliului a decis că don Angelo Pelà era doar «administratorul patronatului și, prin urmare, nu putea să dispună de proprietatea acelor bunuri pe care nu le avea». Toți, se crede, au acționat în bună credință și cu cele mai bune intenții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se recunoaște pe pozițiile de denunț a anumitor rele care sluțeau înfățișarea Bisericii, mireasa lui Cristos. Modul său de a gândi și de a face se inserau în acea vastă mișcare renovatoare care a pregătit și a pus bazele pentru conciliul Vatican II. Prietenilor săi le mărturisea: Avem nevoie de un Conciliu!». Intuia, în linii mari, care era preocuparea pentru reforma Bisericii și o rezuma într-un motto: «Să ne întoarcem la Evanghelia primilor creștini și să lucrăm more Apostolorom [cum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înfățișarea Bisericii, mireasa lui Cristos. Modul său de a gândi și de a face se inserau în acea vastă mișcare renovatoare care a pregătit și a pus bazele pentru conciliul Vatican II. Prietenilor săi le mărturisea: Avem nevoie de un Conciliu!». Intuia, în linii mari, care era preocuparea pentru reforma Bisericii și o rezuma într-un motto: «Să ne întoarcem la Evanghelia primilor creștini și să lucrăm more Apostolorom [cum au trăit Apostolii]. A fixat aceste idei deja în citata Apostolica
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o respingere netă a aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor romane, asculta fără a aduce reproșuri, chiar dacă acestea nu erau mereu în sintonie cu conștiința sa. De exemplu, în istoria casei din Este, el a acceptat verdictul Congregației Conciliului care îl declara pierzător, reafirmând însă adevărul cu tărie. «Dumnezeu e drept, și știe să-și trateze operele ca Dumnezeu ... Eu am acționat totdeauna corect... Isus va avea grijă». Chiar și în trista perioadă a vizitei apostolice și-a plecat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu folosea, și nici măcar nu cunoștea, cuvântul devenit azi obișnuit: ecumenism. Termenul ecumene, folosit de geografii greci pentru a indica partea de lume ieșită din ape, cunoscută și locuită de om, a fost folosit în limbajul bisericesc pentru a indica Conciliul universal. Primul dintre aceste Concilii ecumenice a fost convocat de împăratul Constantin (306-337), în 325. A fost numit așa pentru că nu reprezenta o singură provincie ci tot imperiul, și căpăta valoare juridică și în domeniul civil. În linii mari se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]