1,324 matches
-
Grenadierii au sosit la scurt timp și, după ce s-a restaurat ordinea, infanteriei ușoare i s-a permis să tragă o salvă de victorie, după care s-a format din nou coloana și a continuat marșul către Concord. Voluntarii din Concord și Lincoln, ca răspuns la alarma dată, se adunaseră la Concord. Ei au primit vestea înfruntării de la Lexington, și nu știau dacă să aștepte întăriri ale trupelor din orașele din împrejurimi, dacă să rămână să apere orașul sau dacă să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ordinea, infanteriei ușoare i s-a permis să tragă o salvă de victorie, după care s-a format din nou coloana și a continuat marșul către Concord. Voluntarii din Concord și Lincoln, ca răspuns la alarma dată, se adunaseră la Concord. Ei au primit vestea înfruntării de la Lexington, și nu știau dacă să aștepte întăriri ale trupelor din orașele din împrejurimi, dacă să rămână să apere orașul sau dacă să avanseze spre est și să întâmpine armata britanică pe un teren
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
spre Lexington în întâmpinarea britanicilor, avansând circa până au dat de prima coloană de soldați. Trupele regulate numărau circa 700 de oameni, iar milițiile în acest moment numărau doar 250 de oameni, coloana de voluntari a făcut cale întoarsă către Concord, la circa 500 m în fața trupelor regulate. Voluntarii s-au retras pe o culme de unde se vedea orașul și liderii lor au discutat calea de urmat. Ei au concluzionat că se impune prudență, iar colonelul James Barrett a predat orașul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
la circa 500 m în fața trupelor regulate. Voluntarii s-au retras pe o culme de unde se vedea orașul și liderii lor au discutat calea de urmat. Ei au concluzionat că se impune prudență, iar colonelul James Barrett a predat orașul Concord și și-a dus oamenii peste "North Bridge" (Podul de Nord) pe un deal la circa nord de oraș, de unde au continuat să privească mișcările de trupe ale britanicilor și activitățile din centrul orașului. Acest pas s-a dovedit fructuos
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au continuat să privească mișcările de trupe ale britanicilor și activitățile din centrul orașului. Acest pas s-a dovedit fructuos, întrucât numărul voluntarilor a continuat să crească, companiile de "minutemen" alăturându-li-se acolo. Când soldații au ajuns în satul Concord, Smith i-a împărțit în grupe care să îndeplinească ordinele lui Gage. Compania de grenadieri a Regimentului 10 în frunte cu căpitanul Mundy Pole a asigurat South Bridge (Podul de Sud), în timp ce șapte companii de infanterie ușoară în frunte cu
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
britanice din Regimentele 4 și 10 care țineau poziția lângă drum s-au retras la pod și au cedat dealul oamenilor lui Barrett. Dealul da fost ocupat de cinci companii de "minutemen" și de încă cinci de voluntari din Acton, Concord, Bedford și Lincoln, în timp ce soseau din ce în ce mai multe grupuri de oameni, totalizând cel puțin 400 de oameni împotriva companiilor de infanterie ușoară ale căpitanului Laurie, o forță de 90-95 de soldați. Barrett a ordonat localnicilor din Massachusetts să formeze o linie
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a împiedica înaintarea coloniștilor, dar maiorul Buttrick a început să strige la soldați să nu mai distrugă podul. "Minutemanii" și milițiile au avansat în coloană către infanteria ușoară, rămânând pe drum, deoarece el era înconjurat de apele revărsate ale râului Concord. Căpitanul Laurie a luat atunci o hotărâre tactică nefericită. Întrucât cererile de ajutor nu dăduseră rezultat, le-a cerut soldaților săi să formeze posiții de „foc de stradă” în spatele podului într-o coloană perpendiculară pe râu. Această formație era potrivită
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
pod și au murit pe loc. Alți patru oameni au fost răniți, dar milițiile s-au oprit doar când maiorul Buttrick a strigat: „Foc, pentru Dumnezeu, soldații mei, foc!” În acest moment, liniile erau despărțite de pod și de râul Concord, și se aflau la doar distanță. Cele câteva rânduri de coloniști din față, neputând ieși de pe drum și blocate în față de alți oameni, au reușit să tragă peste umerii și peste capetele celor din fața lor către soldații masați pe pod
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de întoarcere spre Boston. Locotenent-colonelul Smith, îngrijorat de siguranța oamenilor săi, a trimis flancurile să urmeze o creastă deluroasă și să-i protejeze forțele de cei circa 1.000 de localnici aflați acum pe câmp, în timpul marșului spre est dinspre Concord. Această creastă se termina lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să se așeze în linie de doar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
protejeze forțele de cei circa 1.000 de localnici aflați acum pe câmp, în timpul marșului spre est dinspre Concord. Această creastă se termina lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să se așeze în linie de doar trei soldați lățime. Companiile milițiilor coloniale ce soseau dinspre nord și est se îndreptaseră toate spre acest punct, și se aflau în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și Lincoln, se poziționaseră după copaci și ziduri într-o pășune împădurită, pentru o ambuscadă. Alți voluntari li s-au alăturat de partea cealaltă a drumului, prinzându-i pe britanici într-un foc încrucișat în mlaștina împădurită, în vreme ce miliția din Concord se apropia din spate. Treizeci de soldați și patru voluntari au fost uciși. Soldații au scăpat trecând în pas rapid, ritm pe care coloniștii nu l-au putut menține prin pădure și pe terenul mlăștinos. Forțele coloniale de pe drum din spatele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
cu rază lungă de acțiune din spatele unor ziduri sau garduri. Deși a avut loc și foc împrăștiat de-a lungul marșului, aceste tactici de foc de la distanță s-au dovedit utile mai târziu pe parcursul războiului. Nimeni de la Lexington sau de la Concord—și de nicăieri de-a lungul drumului sau de la Bunker Hill—nu avea vreo pușcă, așa cum arată documentele istorice. Generalul Gage lăsase ordine pentru adunarea întăririlor în Boston la 4 am, dar în secretomania lui, a trimis o singură copie
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
să revendice o victorie.” Politicienii de la Londra au dat vina pe Gage pentru conflict, și nu pe propriile politici și instrucțiuni. Trupele britanice din Boston au dat vina pe generalul Gage și pe colonelul Smith pentru eșecurile de la Lexington și Concord. A doua zi după bătălie, John Adams a plecat din casa lui din Braintree pentru un drum pe câmpurile de bătălie. El s-a convins că „zarurile sunt aruncate, Rubiconul a fost trecut.” Thomas Paine din Philadelphia se gândise la
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și lui Paul Revere). Picturile prezentau lupta de la Lexington ca un măcel nejustificat. Întrebarea care tabără a fost de vină a apărut la începutul secolului al XIX-lea. De exemplu, mărturiile ulterioare ale participanților mai în vârstă despre Lexington și Concord au fost mult diferite de depozițiile lor date sub jurământ în 1775. Acum toți spuneau că britanicii au tras primii la Lexington, după ce cu câteva zeci de ani în urmă nu erau siguri. Toți spuneau acum c ă au răspuns
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
fost prezentați ca luptând activ pentru cauza lor și nu ca nevinovați care aveau de suferit. Picturile ciocnirii de la Lexington au început să prezinte milițiile luptând și sfidând dușmanul. Ralph Waldo Emerson a imortalizat evenimentele de la North Bridge în poezia „Concord Hymn” publicată în 1837. „Concord Hymn” a devenit importantă deoarece a comemorat începutul Revoluției Americane, și mare parte a secolului al XIX-lea prin ea americanii învățau despre Războiul de Independență, construindu-și identitatea națională. După 1860, mai multe generații
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
pentru cauza lor și nu ca nevinovați care aveau de suferit. Picturile ciocnirii de la Lexington au început să prezinte milițiile luptând și sfidând dușmanul. Ralph Waldo Emerson a imortalizat evenimentele de la North Bridge în poezia „Concord Hymn” publicată în 1837. „Concord Hymn” a devenit importantă deoarece a comemorat începutul Revoluției Americane, și mare parte a secolului al XIX-lea prin ea americanii învățau despre Războiul de Independență, construindu-și identitatea națională. După 1860, mai multe generații de școlari au memorat poezia
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
construindu-și identitatea națională. După 1860, mai multe generații de școlari au memorat poezia lui Henry Wadsworth Longfellow intitulată „Paul Revere's Ride”. Din punct de vedere istoric, ea este greșită (de exemplu, Paul Revere nu a ajuns niciodată la Concord), dar ea surprinde ideea că un singur individ poate schimba cursul istoriei. În secolul al XX-lea, opiniile populare și cele ale istoricilor despre evenimentele din acea zi au fost diverse, adesea reflectând atmosfera vieții politice a vremii. Sentimentele izolaționiste
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
s-a făcut o versiune cinematografică a ei, cu Chad Lowe și Tommy Lee Jones în rolurile principale. În anii 1990, s-a făcut paralele între tacticile americane din Războiul din Vietnam și cele ale armatei britanice la Lexington și Concord. Locul bătăliei din Lexington este astăzi denumit Lexington Battle Green, și este pe lista Registrului Național de Locuri Istorice fiind monument istoric de interes național. Acolo se află mai multe memoriale ale bătăliei. Terenul din jurul North Bridge din Concord, precum și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și Concord. Locul bătăliei din Lexington este astăzi denumit Lexington Battle Green, și este pe lista Registrului Național de Locuri Istorice fiind monument istoric de interes național. Acolo se află mai multe memoriale ale bătăliei. Terenul din jurul North Bridge din Concord, precum și circa de drum împreună cu terenurile încojurătoare și clădirile dintre Merriam's Corner și vestul Lexingtonului fac parte din Minuteman National Historical Park. Există poteci marcate de-a lungul rutelor pe care le-ar fi folosit coloniștii în jurul drumurilor, iar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
-o pe contesă la ghilotină, împreună cu mulți alții. Tribunalul Revoluționar din Paris a acuzat-o de trădare și a condamnat-o la moarte. La 8 decembrie 1793, a fost decapitată prin ghilotinare în Piața Revoluției (în zilele noastre, "Place de la Concorde"). Pe drum spre ghilotină, s-a prăbușit și a strigat " Îmi faci rău! De ce?!" Îngrozită, ea a cerut mulțimii indiferente milă și ajutor. Ultimele ei cuvinte către călău au fost: "Încă o clipă, domnule călău, te implor!". Deși moșiile ei
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
(botezat la 1 ianuarie 1735 d. 10 mai 1818) a fost un argintar american luptător în Războiul de Independență al SUA, rămas celebru pentru rolul de mesager jucat în bătăliile de la Lexington și Concord, numele său rămânând legat de al său „drum nocturn” rămas celebru ca simbol patriotic în Statele Unite. Revere era un cunoscut și prosper argintar din Boston, și a contribuit la înființarea unui sistem de informații și alarmă în fața posibilei intervenții militare
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
aer și Revere a ajuns mai implicat ca niciodată în activitățile derulate de Sons of Liberty. Evenimentul pentru care este el cel mai bine cunoscut astăzi este rolul de curier călare pe timp de noapte înaintea bătăliilor de la Lexington și Concord. Celebrul său „drum nocturn” a avut loc în noaptea de 18-19 aprilie 1775, când, împreună cu William Dawes a primit instrucțiuni de la dr. Joseph Warren să meargă de la Boston la Lexington pentru a-i avertiza pe John Hancock și Samuel Adams
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
pentru a-i avertiza pe John Hancock și Samuel Adams de mișcările armatei britanice care începea un marș de la Boston către Lexington, cu scopul de a-i aresta pe Hancock și Adams și de a confisca depozitele de armament din Concord. Armata regulată regală britanică era staționată în Boston de la închiderea porturilor în urma Partidei de Ceai de la Boston, și a fost supravegheată constant de Revere și de alți revoluționari în timp ce începuseră să circule zvonuri că se plănuiește o mișcare de trupe
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
nopții, Dawes sosind și el după o jumătate de oră. Samuel Adams și John Hancock dormeau la Casa Hancock-Clarke din Lexington, iar la primirea veștii au discutat planurile de acțiune. Între timp, Revere și Dawes, au hotărât să meargă către Concord, unde era ascuns arsenalul milițiilor. Lor li s-a alăturat Samuel Prescott, un doctor care se afla din întâmplare în Lexington „întorcându-se de la casa unei prietene pe la nepotrivita oră de 1 a.m.” Revere, Dawes și Prescott au fost opriți
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
a alăturat Samuel Prescott, un doctor care se afla din întâmplare în Lexington „întorcându-se de la casa unei prietene pe la nepotrivita oră de 1 a.m.” Revere, Dawes și Prescott au fost opriți de soldații britanici la Lincoln în drum spre Concord. Prescott a sărit de pe cal peste un zid și a fugit în pădure; Dawes a scăpat și el după ce a căzut de pe cal și nu și-a terminat drumul. Revere a fost reținut și interogat, apoi a fost escortat sub
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]