1,592 matches
-
duci mâna la gură. Vorbesc de la domnul Petru. Chiriașul doamnei Ster. Alverna. Știi unde. Vila cu crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ungariei În finala de la Berna fusese de fapt o revoltă care o anunța pe cea din '56. Cum de nu se gândise nimeni la așa ceva? Noroc cu domnul Majdik! Lui nu-i scapă nimic. Merita și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zise ea și Îl sărută pe frunte Înainte ca el să poată face gestul cu care rămase dator. Doar când a trebuit să coboare scara veche de lemn, a trebuit să admită că Martellul era, orice s-ar spune, un coniac bun. Dovada: uitase cu desăvârșire de panourile publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci chind dus in brațe Eleonora la dúmneavoastră. Se simți și se recunoști așa ceva la virsta mea, nu e púțin lucru... Sinteți de acord? Sint, Képíro-úr, zise zâmbind complice doamna Ster, și scoase dintr-un dulap vechi o sticlă de coniac. Cadou de la neamuri. Urma o lungă dare de seamă despre oraș și cunoștințe, un lung „monolog exterior” al domnului Húsvágó Tamás Húnór. 8. Pot spune che avut un an déstul de bun. Erzsébet are tot aceléași boli: ténsiune, díabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume, În care cuvintele să cadă ca o ploaie liniștită, fără nici un zgomot, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani de cercetări n-ar fi folosit decât redactării unui op imaginar deocamdată, destinat fatalmente uitării și, de aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decretă secretarul primăriei. El chemase doctorul care, la rândul său, chemase Salvarea. Odată cu plecarea lui Macavei, postul de poștaș devenea vacant. Cu gândul la procedura complicată de angajare prin concurs a unui nou poștaș, secretarul primăriei mai ceru cincizeci de coniac și nota de plată. 21. Purple rain, singurul cântec al lui Prince care Îi plăcea, avea trei Înregistrări consecutive. Dansa pe ultima, Împrumutând, pe cât Îi era cu putință, ceva din mișcările unui om care se sprijină pe aer pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus. S-a vindecat numai după ce Marta l-a primit În patul ei, o singură dată, de probă, cu câțiva ani Înainte de căsătorie. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de care se Îndepărta poate pentru totdeauna și pe care o regreta deja ca pe un trecut apropiat și neîmplinit. 4. Mai luase el câte o sticlă În cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îmi pare rău, dar nu pot să ți-o iert. Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine. Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar mai romantică. Erau lumânări, lumini și era și o muzică bună. Potrivită. Eu mă plimbai liniștită pe coridor. Îmi aduse paharul. Să ciocnim pentru cât mai multe clipe plăcute! Propune. Sigur, îi zâmbesc. Privii obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chiar așa de tare? Nu chiar. Nu prea am chef să vorbesc, nu mi-o lua în nume de rău. Cum vrei tu. Vine chelnerul și întreabă: Mai doriți ceva? Eu nu, spune. Poate domnișoara, în contul meu, desigur. Un coniac, vă rog. Imediat. Și vorbim restul nopții (două ore mai erau), nenumărate chestii. Rămân din ce în ce mai impresionată de el. Și deși el nu avusese intenția să mai rămână mult, știu că i-am plăcut suficient de mult încât să stea. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din strada Căderea Bastiliei nr. 19, tot el își răspunse: - Cafea este. Ar fi și coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniac la domniile noastre râuri, râuri... Dar ce-ți pasă? Ho diábolos pluti o porțiune tăcut. Apoi, din zbor, schimbîndu-și confortul poziției și potrivindu-se în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din strada Căderea Bastiliei nr. 19, tot el își răspunse: - Cafea este. Ar fi și coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniac la domniile noastre râuri, râuri... Dar ce-ți pasă? Ho diábolos pluti o porțiune tăcut. Apoi, din zbor, schimbîndu-și confortul poziției și potrivindu-se în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]