2,124 matches
-
ceea ce gândea cu adevărat. Capitolul douăzeci și patrutc "Capitolul douăzeci și patru" La ieșirea din lift, în holul de la intrare, am văzut două fete, una dintre ele sprijinindu-se de zid, plângând și strângându-și geanta la piept, cealaltă încercând s-o consoleze. Amândouă purtau uniforme, fuste gri plisate și cămăși albe, pe care le personalizaseră asortându-le cu pantofi negri cu toc, ciorapi simpli negri și, pe deasupra, geci din acelea umflate. Rezultatul era de-a dreptul impresionant. Dacă Anna Sui1 sau Marc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajutor. Dar ea știe că va fi foarte bună în rolul lui Christina. Și e și dublura lui Violet. N-ar vrea să se întâmple ceva care să pună în pericol lucrul ăsta. — Sunt sigură că o subestimezi, zisei eu, consolându-l. — Chiar crezi? Ben mă privi cu îngrijorare. O grămadă de lucruri se precipitau în acel moment. Cineva mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oamenii mici plătesc“, o auzise Hugo de nenumărate ori spunând. „Oamenilor ca mine li se dau lucruri.“ —Ăsta, a mârâit Amanda continuând să agite tubul, e un tratament special de piele. Îndepărtează ridurile și dă strălucire feței. —Ei, dacă te consolează, a ripostat Hugo, fundulețul lui Theo arată foarte strălucitor. —Nu ești bun de nimic, a explodat Amanda. Râde ciob de oală spartă, i-a sărit muștarul lui Hugo. Plecarea asistentei Harris scosese la iveală nu numai goliciunea lui Hugo. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ci ca răspuns față de moartea și înălțarea lui Cristos. Fără a ne pune în dezacord cu aceste interpretări, nu în mod complet neadecvate, putem să afirmăm că sensul și scopul acestei revelații a lui Isus Cristos este acela de a consola și de a întări comunitățile oprimate de o „suferință dură”. Cartea profetică vrea să fie, înainte de toate, o carte de îmbărbătare pentru Biserica oprimată și persecutată pe pământ. Nimic nu revelează mai clar această finalitate. Concluzie Ceea ce l-a convins
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
datină. Ei simțeau ca Iorgu are mare nevoie de ajutorul lor, și, că ei pot să-i aducă o rază de soare în sufletul lui împietrit de atâta suferință. ”- Ce-i scris omului, în frunte-i pus!” căută să-l consoleze Avel. - Așa-i, omul nu poate lucra împotriva soartei lui... Ce-a hotărât Domnul, nu poate schimba omul! Completă Carmen. Fiecare urcă muntele pe propria cărare într-o călătorie dramatică, spre întâlnirea cu Dumnezeu...! a mai adăugat ea. Era în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi este de ajuns, tanti Geta! - Draga mea, îți înțelegem durerea. Și noi ducem durerea în suflet după dispariția singurului nostru fiu, dar suntem în vârstă, ne consolăm cu ideea că nu mai avem mult pâna vom ajunge lângă el, dar tu ești tânără, trebuie să-ți întemeiezi o familie. - Nu mai sta așa, găsește-ți un alt băiat și căsătorește-te, mai adăugă și Nicolae. Din partea noastră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
O plâng și acum În ziua de vineri, 06 octombrie 2000, când scriu acest exemplar, al treilea, (Celelalte două exemplare, scrise tot de mâna mea, au fost oferite, câte unul, lui Robert și lui Sandu) al Cronicii neamului Derdena. Mă consolează doar gândul că ea și celelalte trei surori (toate patru, de puritate serafică) se află În Cer, În lumea Îngerilor Domnului. 5. MIHAI (MIHU) I, profesor, cel ce a Început să scrie această Cronică, s-a născut la 07 martie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că eram gravidă... lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a Înecat-o plânsul. Plângea isteric, frângându-și mâinile, iar eu nu știam cum s-o consolez. — Nu mai puteam suporta să trăiesc din mila celorlalți, Înțelegi ? spus ea printre lacrimi. i-am spus că era oricând posibil să mai aibă copii, dar ea a scuturat din cap. Nimic nu va mai fi vreodată la fel. Cuvintele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că eram gravidă... Lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a înecat-o plânsul. Plângea isteric, frângându-și mâinile, iar eu nu știam cum s-o consolez. — Nu mai puteam suporta să trăiesc din mila celorlalți, înțelegi ? spus ea printre lacrimi. I-am spus că era oricând posibil să mai aibă copii, dar ea a scuturat din cap. Nimic nu va mai fi vreodată la fel. Cuvintele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fie ori neindicată, ori să se nimerească Într-un moment nepotrivit. În orice familie, oricît de bine s-ar Înțelege membrii ei, sînt momente În care fiecare se confruntă cu diferite probleme și nu are disponibilitatea să asculte și să consoleze. Exact atunci cînd așteptăm să fim ascultați cu atenție, Încurajați, să nu fim certați pentru eventualele greșeli pe care leam făcut (și din cauza cărora avem supărarea respectivă), se poate Întîmpla ca tocmai acela dintre membrii familiei la care ne adresăm
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
respectivei recente mirese o stimă pierdută. Colecționa beteală de la nunți și consulta cărturăresele cu frenezie. - Închipuie-ți, maman, ce noroc, a luat-o fără nici o zestre,spunea câteodată ea despre vreo prietenă. - Lasă, că-ți ajută Dumnezeu și ție, o consola Aglae, că tuai tot ce-ți trebuie, numai fii și tu mai înfiptă, fiindcă azi îți iau înainte zăpăcite de-astea tinere! Și Aglae arătă cu capul, dușmănos, spre curtea Otiliei. Odată, trecând pe Calea Victoriei, Aurica se întîlni cu Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din povestirea ta lipsește ceva. În vagonul acela nu erau și femei? - Este chiar direcția către care m-am și răsucit să privesc... Imediat ce m-am săturat de zugrav și de scară... Răsucire acompaniată cu înjurături. Am pornit să le consolez pe foarte viitoarele mame, câte se nimeriseră singure prin apropiere. Se nimerise numai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere de telefon. Și, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu... Voi sînteți niște porci. N-o să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oare de n-ar fi el o armă în contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu încîntare și suspine, de n-am găsi în ea o cale de a fi spre neființă? Nu te poți consola de neantul lumii prin forță, ci prin orgoliu. Fiece om e prea mândru ca să se închine în fața evidențelor. Și atunci inventează existența. Intimitatea mea cu lucrurile ce se sting? Mă supraviețuiesc după orice tristețe... Doar fiind până în gât în nefericire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
om și absolut. "Devenirea" - implicația ei... De nu mi-ar plăcea să îngrijesc blând erorile și de n-aș ațipi conștiința prin dulci înșelăciuni, unde-ar duce o veghe nemiloasă într-o lume nemilos îngustă? Nici o nebunie nu m-ar consola de puținul lumii, în clipele în care inima e o fântână săritoare într-un deșert. Experiența om a ratat. El a devenit o înfundătură, pe când un ne-om e mai mult: o posibilitate. Privește un "semen" adânc în ochi: ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plicitisiți de infinit, ar mai exista oare viață? Ce vitalitate secretă ne separă de absolut? Doar sângele meu mai pătează paloarea lui Dumnezeu... (Îmi vei ierta Tu stropii întristării și ai nebuniei?) Sânt dureri de care nu m-ar putea consola decât dispariția cerului. În nopți infinite, timpul se urcă în oase și nefericirea muzează în vine. Și nici un somn nu oprește igrasia temporală și nici o auroră nu-mblînzește fermentarea chinului. "Sufletul" își extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros, iar "inima
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în nefericire. Frecvența ei în vocabularul cuiva indică până unde acea ființă se poate dispensa de lume. Când totul te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
naivitate? În Franța existat-a vreodată vreun copil? În muzică, francezii n-au creat mare lucru, fiindcă au iubit prea mult perfecțiunea în lume. Și apoi, inteligența e ruina infinitului și deci a muzicii... Sânt priviri menite parcă să ne consoleze de toate melodiile pe care nu le-am auzit... Când vrei să te reîntorci în Dumnezeu, îngheață lumina dintre tine și el. Omul suferă de o primăvară a întunericului. În tristețe, totul devine suflet. Cerul, trecând în înserări de la albastru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fi construit ziduri în jurul nostru, să fi fost și noi o lume, să ne fi clădit destinul în piatră. Așa, n-a mai rămas nimic greu din trecutul nostru. În zadar caut după demnitatea ruinelor. Cetățile Moldovei nu mă consolează; românii tot în munți fugeau. Lipsa unui simț ascensional al devenirii, al unui elan constructiv în procesul firii, a făcut cultura românească o cultură a imediatului. Toate lucrurile se întîmplă aici și acum. A te descurca printre contingențe, iată imperativul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aicea, în casa mea, aicea vei trăi comod și neturburat de nimeni, cum am trăit eu, dat cu totul nebuniei mele, picturei. Trăsura mă așteaptă de mult... adio!... Amicia mea, gândește că n-ai fi avut-o niciodată și te consolă! Adio! O dată-ncă-mi scutură mâna și zbură pe scări în jos. Trântii ușa după el, mă trântii în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
evaluarea ideilor nu ar trebui să aibă loc În același timp niciodată. Lăsați-vă ideile să circule liber și nu vă grăbiți atunci când le determinați viabilitatea și valoarea. Iar dacă vă temeți că ați putea veni cu o idee proastă, consolați-vă cu gândul că alți oameni mult mai inteligenți decât dumneavoastră au pățit-o la rândul lor. Chiar nu am timp. Este, probabil, cea mai Întâlnită scuză atunci când oamenii chiar nu vor să facă nimic! Adevărul este că Întotdeauna vom
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un punct încolo, răspunsul dat anxietăților și fobiilor fundamentale ale subiectului uman și, în primul rând, un mod de a manipula frica de moarte. Socialismul creștin - așa cum îl propune Ruskin - nu se mărginește să clădească un for democratic menit să consoleze proletariatul pauper. Socialismul nu se poate lipsi de axiologie, mai precis de valorile unei pedagogii aristocratice (despre importanța căreia va vorbi Simone Weil2 câteva decenii mai târziu). Un sistem de valori creștine își propune eradicarea mentalității de mercenar pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dar prin sală păru că s-ar fi trezit ecouri de teamă, fiori de odinioară. Tommaso avu o clipă de șovăială și se uită în juru-i, înainte de a răspunde: Mă persecută. Am vrăjmași până și la Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am, ziceau că nu sunt membru al familiei. — Ce familie ? spuse Jenică. Părinții lui au murit. Și copii n-a avut timp să facă. — Bine că am avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor, îl consolă Jenică. — Până la urmă n-au avut încotro, spuse Tili, lovind cu palma peste hârtie. Aveam aprobare, poate că n-au știut atunci când mi-au dat-o, treaba lor. Sau poate credeau că arhivele n-or să se mai deschidă. Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare, spuse popa, fără să se mire, arătându-i scaunul din fața lui. Acolo era un pahar gol, semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]