4,477 matches
-
contextul acestei alegorii cu recuzită japoneză, nu este decît un mugur, un ochi (Închis Încă În vechiul vis) gata să plesnească pe cireșul vechi și Încă viguros al natului. Puse În paralel, plasate sub surdina decenței, cele două așteptări se contaminează de o tensiune tăcută. Există În ele o reținere, o șovăială, o sfială În a trece pragul. În a se deschide În floare, În a deschide ochii către o lume nouă, pe cît de tentantă, tot pe atît de plină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi omologată cu aceea pentru partea soft, artificială, contrafăcută, frivolă a vieții, În opoziție cu aceea hard, dură, naturală, profundă, veritabilă. Fragii, din aceeași sintagmă, au și norocul unei potriviri fonetice pe alte vocabule precum fraged și fragil, care-i contaminează cu Înțelesuri ale delicateții, prospețimii, gingășiei și confirmă astfel, dublînd În mod miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar fi fost defăimat de frații săi. Secretul pe care l-a revelat a zguduit temeliile doctrinei pitagoriciene, însă, luând în considerare numerele iraționale ca pe niște anomalii, pitagoricienii le puteau împiedica să contamineze viziunea lor asupra universului. Cu timpul, este adevărat, grecii au acceptat cu greu să includă numerele iraționale printre celelalte numere. Însă nu numerele iraționale l-au omorât pe Pitagora, ci fasolea. Așa cum legendele referitoare la omorârea lui Hippas sunt confuze
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cifre, ceea ce, în franceză, a dus la apariția termenului de chiffre, însemnând cifră. Cu toate acestea, atunci când al-Khowarizmi scria despre sistemul numeric hindus, Apusul era încă departe de adoptarea lui zero. Chiar și lumea musulmană, cu tradițiile ei orientale, era contaminată de învățăturile lui Aristotel, din cauza cuceririlor lui Alexandru cel Mare. Însă, după cum au declarat matematicienii indieni, zero era încarnarea neantului. Astfel, pentru a-l accepta pe zero, musulmanii ar fi trebuit să îl respingă pe Aristotel. Și exact asta au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a cărții, sunt următoarele: 1. Lucrarea va face referire și la tradiții religioase din alte spații decât cel european, cu trimitere la texte redactate în alte limbi decât cele cu care suntem familiarizați prin moștenirea indo-europeană. Așadar, demersul va fi „contaminat“ de utilizarea europenizantă a termenilor, prin limba aleasă și prin orizontul deschis de ea, iar contextul și premisele cercetării vor fi formulate inevitabil pornind de la repere, perspective și preînțelegeri europenizante. în măsura în care este posibil, voi încerca de fiecare dată să nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mului.“ Consecințele politice ale intoleranței religioase și impunerea violentă a monoteismului, așa cum se prezintă ele din interiorul religiilor abrahamice, au fost atent analizate de Jan Assmann în lucrarea sugestiv intitulată Prețul monoteismului. Această prerogativă, în esență politică și ideologică, a contaminat viziunea cu privire la religie în spațiul european, care a impus această diferențiere pentru a-și justifica și afirma supremația. De aici până la „războaiele sfinte“ și instituirea religiei ca „religie de stat“ pașii au fost foarte mici și întru câtva previzibili. Propun
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu trebuie derivată din „valorile demo crației“, ca efect secundar al unui sistem politic, ci ea se cere înțeleasă ca atare, prin calitatea intrinsecă a fenomenului religios, oriunde se întâlnește el. în același mod, aplicarea termenilor „sacru“ și „ierarhie“ este contaminată de valorizarea inegală a realului înțeles ca ceea ce este manifestare pentru noi. De aceea, ambii termeni sunt determinați subiectiv, lucru evident în toate teoretizările, fără excepție, de până acum. Experiența personală este întemeietoare și esențială atât în privința recunoașterii (manifestării) sacrului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Discurs și metodă Această primă formulă preia, în aceeași ordine, termenii-cheie din titlul celebrei lucrări semnate de René Descar tes Discurs asupra metodei 1. Exercițiul cartezian este unul de „epurare“ la nivelul gândirii, pentru a lăsa deoparte tot ceea ce ne contaminează prin tradiție și a ajunge la ceea ce ne este propriu și ne constituie la modulabsolut, fără intervenția modelatoare, manipu latoare și relativă a mediului în care venim pe lume: „Dar după ce am aflat încă din colegiu că nu s-ar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
despre o ierarhie. Teologicul, ca măsură instituționalizată a experienței religioase, devine expresia - ca instanță „exorcizată“ - a experienței individuale (sau colective), înrămată și preluată ca model ori matrice formatoare, la nivel comunitar. Discursul teologiei, prin învățătura transmisă deschis maselor, este inevitabil contaminat ideologic, el fiind „preluat“ și însușit ca atare. Propaganda și ideologia sunt înțelese aici în temeiul lor ultim (desprinse de amprenta obișnuit negativă), ca mesaj „(pre)fabricat“, venind „din afară“ și mânuind cu virtuozitate mecanismele insinuării: „ca și cum“ ar veni „dinlăuntru
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de fiecare dată și reconfigurări succesive ale percepției realului și deci ale modului în care ne așezăm și acționăm în lume. 4. Religios și spiritual: o distincție necesară Orice mesaj care ajunge să se propage la nivel comunitar se va contamina, inevitabil, ideologic, iar în măsura în care va dobândi și autoritate recunoscută instituțional, conta minarea este politică. Experiența religioasă (ori spirituală) personală trecută celorlalți devine teologie, respectiv mesaj de natură politică prin implicarea într-o măsură mai mică sau mai mare a autorității
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Autoritate politică om maestru/lider spiritual/ lider politic mijlocitor valoare liturgică valoare ideologică sistem intermediere manipulare prezența principiului obnubilarea principiului autenticitate deviere, substituție principiu non-sistem inversare principiusistem Categoria „religiosului“ poate fi așezată între „spiritual“ și „politic“, fiind deopotrivă constituită și contaminată de am bele registre. Comunitățile religioase vor avea, la rândul lor, o amprentă mai puternică spiritual sau politic. Cu cât dimensiunea ideologică este mai pregnantă, cu atât mai redusă este posibilitatea de a ajunge la relația autentică, sistemul înlocuind treptat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îmbunătățirea performanțelor de bioacumulare (mai ales în cazul unor coloranți toxici) microorganismul se adaptează în prealabil la doze progresive de colorant . Pentru inoculare, se utilizează un inocul al unor tulpini de colecție sau tulpini izolate (din ape reziduale sau soluri contaminate cu coloranți), dezvoltate pe un mediu solid. Pentru tulpinile izolate se impun etape suplimentare laborioase care să ofere posibilitatea identificării caracteristicilor specifice ale culturii, a morfologiei și a altor elemente constitutive, conform tehnicilor cunoscute microbiologice. În mod obișnuit microorganismele selectate
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta 172 rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cititor în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dublă existența), în obiectul extramental și în organele de simt. Dat fiind faptul că speciile sensibile nu pot fi reificate, că nu pot deveni obiectele prime ale puterilor cognitive senzoriale, deoarece, dacă ar deveni, tot ceea ce am cunoaște ar fi contaminat de subiectivism, rezultă că ele nu pot juca un rol cognitiv în procesul cunoașterii, ci doar unul cauzal. Această concluzie la care am ajuns și mai sus, în urma unor analize detaliate, în capitolul precedent, a fost notata cu „p“. Cazul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
avînd în vedere zona), fie vechiul toponim existent în limba romînă într-o formă apropiată de atestările medievale Argheș, Argyas, Arghish etc. a fost modificat și retransmis romînilor în noua formă (în care, de pildă, ghe > ge), fie a fost contaminat cu un toponim creat în propria limbă, foarte asemănător cu numele găsit de cumani la sosire, dar cu diferențele care au dus la forma de astăzi. Arnota Este numele unui munte care face parte din Munții Căpățînii și al unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ipoteză mai nouă propune ca bază pentru Bîrza și pentru familia lui toponimică antroponimele Bîrza, Bîrzea, reconstruite din forme maghiare deformate în documente ca Borza, Burza, Burcza, Barza, Barcza, Borze, Burze, Börsze, Börza, Börsza. Evident, unele dintre toponime pot fi contaminate, adaptate, suprapuse prin apropierea de variante similare provenite din surse diferite. Dominante ni se par, istoric vorbind, Berzovia, continuată prin intermedieri diverse de Bîrzava, și, ca etimon al restului grupului, sl. brŭzŭ, „repede“. Beclean Este numele unui oraș din județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putînd trece, firesc, în romînă, la ș) cum s-a întîmplat și în toponimele Mureș, Someș, Timiș. Forma bulgaro turcică nu este atestată sau susținută analogic, pe cînd formele sl. Kriș, Kriș au existat. E posibil ca slavii să fi contaminat forma veche, dacă sau romînă, cu un nume de loc sau apelativ asemănător din limba lor (ca în cazul Cernei, Timișului, Bîrzavei și Buzăului) adaptînd-o propriei rostiri și redînd-o, în această nouă formă, romînilor. Forma din documente, Cris, considerată de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sol moale“, Ilova, Ilica, Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță, „vacă stearpă“ sau „grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Logojana). Cei mai mulți cercetători pun la baza oiconimului un nume de persoană, Logoj, atestat într-un document din 1603 și derivat de la tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
impresia că respectă unitatea de timp și de loc, vorbind de "unități de zi" și instaurând ceea ce Corneille numește, în perioada sa preclasică, "unitatea de oraș". "Dimpotrivă, francezii, cărora nu le plăcea nicicum adevărata unitate de acțiune și care fuseseră contaminați de intrigile barbare ale pieselor spaniole înainte de a cunoaște simplitatea greacă, au considerat unitățile de timp și de loc nu ca pe niște urmări ale unității de acțiune, ci ca pe niște condiții indispensabile în ele însele ale reprezentării unei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care personajele lui Damian Stănoiu reușeșc să supraviețuiască fără a fi contaminate. Foarte bogat în aluzii intertextuale la universul domestic de factură caragialiană este și romanul lui Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat (1934). Evidentelor hipotexte caragialiene vizibile și în romanul lui Damian Stănoiu li se adaugă aici și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt, într-adevăr, cele mai clare semnale ale derapajului voit al noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu spațiul angoaselor de care este contaminat universul comico-tragic al lui Eugen Ionescu și al altor scriitori încadrați în literatura absurdului. Așadar, mai adecvat în calificarea raportului just între Caragiale și Eugen Ionescu ar fi termenul de precursor, întrucât cel dintâi prefigurează, așa cum s-a demonstrat, multe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]