1,467 matches
-
de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre a ajunge în seninătatea consistent congruentă a contemplației, a plutirii asemenea suspansului când, „la început”, Duhul plănuitor mergea-plana pe deasupra apelor. Cu funcție diagnostică, aforismul pune ființa umană în insuficiența ei proprie, dar tocmai pentru a o trezi, stiliza lăuntric, pentru a o impulsiona, a o forma în a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie elementară îmi dezvăluie din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timp de mai multe secunde, îi studie rana de pe obraz. Într-un grai greu de reprodus, ce amesteca vuietul vântului și vigoarea interjecțiilor, îi zise compătimitor: E o rană pe care o poate contracta doar un cugetător, un iubitor al contemplației care, nepăsător de cele din jur, se cufundă adesea în vise... Un războinic nu și-ar lăsa astfel fața fără protecție maximă. Profesorul ar fi vrut să-i răspundă: Mi-ar trebui, acum, o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel al cuvântului, cel al cuvântului făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
disolutiv, cât o construcție, o creație. Se rezolvă făcând. Sau, folosind alți termeni, un proiect se rezolvă într-un traiect, o problemă într-o metablemă, într-o schimbare. Și doar cu ajutorul acțiunii se rezolvă problemele. Acțiune care este contemplativă, după cum contemplația e activă, căci a crede că se poate face politică fără roman sau roman fără politică, însemnează a nu ști ce vrei să crezi. Mare politician al acțiunii, la fel de mare ca Pericle, a fost Tucidide, maestrul lui Machiavelli, cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i oare un mod, pesemne cel mai profund, de a ți-o trăi? Amiel nu și-a trăit oare viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trăi? Amiel nu și-a trăit oare viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte strictă în raport cu originalul grecesc, a unui pasaj din Sfântul Pavel (Romani, 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim din Nishapur. Și tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ochii lui Baskerville sunt Încă roșii. — Îmi refac Încetul cu Încetul sufletul de occidental, se scuză el, cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse bolul cald la buze, se pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În delir optic și mai sînt puține clipe pînă cînd cel ce stă deasupra fîntînii se va lovi În inimă cu un pumnal. Căci tot ce era firesc Înainte Îi apare deodată fără sens lui Narcis. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea numeroșii săi complici profesioniști, viclean și răzbunător cum este. Dar am și eu dreptul să văd spectacolul până la capăt. Acum, când a devenit mai echivoc și sleit. O întruchipare! Slujește unei instructive contemplații. Pot urmări mai bine amploarea degenerării, când am un obiectiv știut în detalii. Dispun de o întruchipare imediată, accesibilă. Și ambiguă, mai ales. În ambiguitatea care ne și face complici, ne întinde mereu oglinda și capcana? Să ne dovedească precaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
captureze pe călugări cu confortul și tentațiile vieții laice. Mă amuză ideea. In același timp, mă gândesc că sunt două lumi diferite, cea de pe bărci și din apă și cea a călugărilor senini și spiritualizați. Pe insulă este rugăciune, mortificație, contemplație și muncă. Pe apă sunt oameni în vacanță care acum se destind. Privesc în sus și mă gândesc că, totuși, Dumnezeu îi binecuvântează și pe unii și pe 48 alții. Tocmai a trecut prin fața mea un călugăr alături de o tânără
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce să zic?! Doctorul Billings mi-a întrerupt contemplația, spunându-mi că ceilalți clienți, cum îi numea el, luau masa. Tocmai scăpase ocazia de a o vedea pe Helen strâmbându-se la el, prin fereastra din spate a mașinii care tocmai ieșea pe poarta clinicii. — Hai să mănânci, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebă inspectorul cu un zâmbet malițios în colțul gurii. Cristi! îl certă Ileana sever. Chiar vreau să mă lămuresc, insistă Toma, deci, după ce au creat lumea, s-au îndrăgostit de propria lor creație și nu se mai pot desprinde din contemplație. Nu ne privesc tot timpul, dar sunt acolo, răspunse ea sec. Tu ar trebui să știi cel mai bine, doar ai fost la Stânca Adevărului și i-ai simțit! Toma ridică vinovat mâinile în față. Ar fi vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului Calistrat nu putea să bage mâna în foc, în el nu avea încredere deplină. Chiar cu gura lui recunoscuse că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
florile pentru pajiștea aceasta dinainte-ne, iar cât despre învățătura privitoare la Creatorul său, omul lipsit de ea nu e mai mult decât o stâncă, un animal întunecat la minte. Fără învățătură omul nu va cunoaște niciodată adâncimea și dumnezeescul contemplației. Învățat sau neînvățat, zise Agrican, ai putea să te arăți mai bine crescut decât să mă faci să vorbesc despre un subiect care pe mine mă pune în inferoritate. Dacă vrei să dormi îți dorescc noapte bună, dar dacă vrei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
facultăților cerebrale, făcându-te un spectator, un înregistrator pe termen scurt a ce vezi și auzi. Vederea invadată de imagine cultivă o gândire concretă, limitată, fără aripi, care nu-i dă posibilitatea omului să le deschidă, să-și ia zborul contemplației. Este o gândire a primilor pași de viață ai copilului care e nevoit să tot întrebe pentru că nu a ajuns la nivelul sinectic al conexiunilor ce i-ar dezlega și anima înțelegerea. El întreabă, repetă și imită. O furtună stimulativă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
retragere, liniștită. Aici petrec monahi după anumite reguli de înfrânare. Retrași de zgomotul lumii și desfăcuți de legăturile ei, se dedică cu totul slujirii lui Dumnezeu, prin slujbă și rugăciune, prin muncă dezinteresată și printr-o viață de meditație și contemplație religioasă. Mănăstirea Secu este una din acele mănăstiri rare unde, prin truda și grija călugărilor care au știut să le tăinuiască la timp, s-au păstrat până în prezent multe din odoare, a căror valoare impresionează privirile și inimile pelerinilor și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
el s-a impus de către natura sufletului inclus, de către specificul sensibilității exprimate. Pentru prozatoare scrisul este autoproiecție. Act artistic, bineînțeles, dar, implicit, și act existențial. Asemenea poemelor, prozele Roxanei Pavnotescu propun (firește, mult mai explicit, dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păstrătoare și desfășurătoare a timpului. Privim cu orele o țestoasă și adesea nu percepem mișcarea ei decât relativ la obiectele din jur, pe care le presupunem fixe. Pentru că timpul ei este atât de diferit de al nostru. E un timp al contemplației, la care nu putem accede decât în urma unei meditații temeinice și laborioase. Țestoasa nu înțelege nimic din mișcările noastre sau, de fapt, nu le poate percepe, de vreme ce timpul contemplației este altul decât cel al acțiunii și desfășurării. Gesturile noastre, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este atât de diferit de al nostru. E un timp al contemplației, la care nu putem accede decât în urma unei meditații temeinice și laborioase. Țestoasa nu înțelege nimic din mișcările noastre sau, de fapt, nu le poate percepe, de vreme ce timpul contemplației este altul decât cel al acțiunii și desfășurării. Gesturile noastre, ce sunt, în fapt, un șir de posturi discrete, atât de rapide pentru ochiul leneș al țestoasei, devin continue, esențializate la statuar sau punct. Tot așa cum noi nu suntem capabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]