1,465 matches
-
ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din teritoriul universalului, unde îndeletnicirea firească a omului originar consta în contemplarea Unului. în regim mundan, această contemplație devine trudnică, supranaturală, nu ne mai stă la îndemînă, trebuie cucerită. Finitudinea, diferențierea potențial conflictuală, legile de tip concurență, ale naturii și ale societății, sînt cele care ne stabilesc din afară portretul. Lupta ascetului sau a omului spiritual constă în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi ori sătura de ea. Amorțirea, coagularea mai mare ori mai mică provocată în ființe de intelectul lor răcit, care devenise astfel doar suflet, produsese multitudinea eurilor individuale, reconfigurase ființe mai mult sau mai puțin zgribulite asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
infinitul divin precum picătura cufundată în ocean (op. cit., pp. 105-109). într-un text al lui Ițhak din Acra (secolul al XIII-lea), Moise, necesar pentru împlinirea economiei divine asupra comunității lui Israel, e avertizat de Dumnezeu să nu-și ducă contemplația pînă la cufundarea totală, fără întoarcere, în Ocean. Aceeași temă se regăsește la contemplativi musulmani. Ibn Arabî, în Revelațiile de la Mecca I : Cufundă-te în oceanul Coranului dacă ai un suflu destul de puternic. Dacă nu, mărginește te la studiul lucrărilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de lume, istorie, temporalitate. căci nu e vorba în primul rînd de stadii ale unei religii, ci de atitudini spirituale, de dominante ale doctrinei și ale vieții religioase, iar combinațiile lor în multe variante și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
încetează să mai fie o cerere. Omul își exprimă, dintr-o pornire lăuntrică firească, liberă, recunoștința față de Stăpânul tuturor lucrurilor, simțind că îl iubește, că îi mulțumește pentru darurile Sale, că este gata să-l îndeplinească voința. Rugăciunea devine, astfel, contemplație. Cunosc, din experiență directă, o situație care exemplifică cele spuse mai înainte: un țăran bătrân stătea, retras, în ultima bancă a unei biserici aproape goale. „Ce aștepți?”, l-a întrebat cineva, „îl privesc - răspunse, cu tâlc, țăranul - și El mă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ideologie de câte o prezență feminină. Itka este prezența feminină care îl instigă spre ură. „Te voi învăța ura!” îi promite ea. Tot ea îl desface din ascetismul cu care-l legase idolatria lui Budha. Itka nu suferă pornirea spre contemplație, spre asimilarea unor valori abstracte, îl îndeamnă să ia pulsul străzii înfometate, să simtă disperarea sărăciei. Așa ajunge la Moscova unde ține discursuri înflăcărate și unde primește o misiune. Trebuie să aducă grecii din Caucaz în țară. De la vis la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cei doi se asociază ca să suprime acest termen, scăpând astfel de grija nevoii de evoluție. Mihaela Miroiu este deci intelectualul care propune țării sale alt reper, reperul occidental, eficiența, competitivitatea, impulsul creativ, ieșirea în larg, nu stagnarea, nu încremenirea, nu contemplația leneșă ci reflexivitatea alertă. 3. „DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT” SAVATIE BAȘTOVOI Omenirea poate aluneca oricând pe coridoare nebănuite. Nu doar pe cel propus de Saramago în Eseu despre orbire... Politicieni și gânditori pot propune lumii o cale spre extincție și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unei a treia logici, Lupașcu sesiza acest specific al experienței estetice, spunând că ea vizează contradicția 515. Argumentul său era legat de faptul că experiența estetică, indiferent că este vorba de creator (artistul) sau de spectator (receptorul de artă), presupune contemplație, adică se sustrage propriu-zis acțiunii și se angajează în sfera cunoașterii cunoașterii 516. Argumentul acesta este dezvoltat și dintr-un alt punct de vedere. Lupașcu privește fenomenul estetic ca "o etapă a devenirii logice, o etapă inerentă structurii și mecanismului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
publice. Apar controverse cu privire la statutul unor asemenea entități naturale. De exemplu, Hardin 164 consideră că viața sălbatică nu trebuie evaluată economic. Alte construcții teoretice iau în considerare alte aspecte ale relației dintre om și natură, de la natură ca obiect al contemplației estetice la natură ca furnizor de plăceri, ceea ce duce la dezvoltarea altor versiuni ale argumentului antropologic, de la accentul hedonist bazat pe plăcere la accentul estetic bazat pe frumusețea naturii. Astfel, cred că este conceptibilă o etică hedonistă a mediului în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturale. Dacă observăm că un fenomen are anumite proprietăți matematice înseamnă că el le avea și înainte de a fi cunoscut de o minte omenească. Asemănător, dacă atribuim frumusețe unor obiecte din natură, nu înseamnă că ea se naște în actul contemplației, ci este o proprietate a respectivului obiect pe care acesta o are indiferent dacă este descoperit și contemplat de vreun subiect. O cale tentantă de urmat este aceea a echivalării dintre natura sălbatică și frumusețe. Și în acest caz putem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
căci ceea ce stă sub ea și o susține la nivelul vederii este totodată dincolo de ea, în afara ei. Ea se face vizibilă dinspre orizontul ochiului fix care o creează, developându-se în ochiul extaziat care o privește "din spate", în ochiul contemplației - cum spune Hugues de Saint-Victor -, interior față de ochiul trupesc și exterior față de ochiul "solar" al divinului. Ceea ce privește este privit, naște privirea; lumina ne privește în măsura în care ea face privirea. Chiasm care cuprinde - în același mănunchi de raze - atât lumina care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără ostenire, din această cumpănă în care ai dori să rămâi pe veci, nemișcat, în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când trece din adorație în contemplație devine poet"39. Trecerea pragului înspre starea de vârf a adorării echivalează cu smulgerea vălurilor de pe lucruri, dar totodată cu lipsa de chip a acestora în lumea uitată, absentă din icoană. Lumea naturală e dusă atât de sus încât ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ibidem, p. 9). 16 Ibidem, p. 124. 17 Ibidem, p. 42. 18 Ibidem, p. 310. 19 Ibidem, pp. 317, 54. 20 Ibidem, p. 64. 21 Ochiul sufletesc - diferit de oculus carnis, ochiul trupesc ce trebuie închis - e oculus mentis, ochiul contemplației sau al inimii, "interior față de ochiul trupului și exterior față de ochiul lui Dumnezeu" (Hugues de Saint-Victor, Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 22 B. Fundoianu, op. cit., p. 67. 23 Ibidem, pp. 50, 51. Iată o splendidă pândă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Carl Gustav Jung, L'Herne, Paris, 1991, pp. 229, 230. 2 Vedere în acțiune, vol. În dulcele stil clasic (1970), în Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1985, pp. 7, 8. 3 E vorba de ochiul contemplației (oculus mentis sau cordis), potrivit lui Hugues de Saint-Victor: "El (sufletul) primise un ochi pentru a vedea lumea și ceea ce era în ea: era ochiul trupului. Primise un alt ochi pentru a se vedea pe sine însuși și tot ceea ce era
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochiul trupului. Primise un alt ochi pentru a se vedea pe sine însuși și tot ceea ce era înlăuntrul său: ochiul rațiunii. Mai primise încă un ochi pentru a-L vedea înlăuntrul său pe Dumnezeu și ceea ce este în Dumnezeu: ochiul contemplației" (De sacramentis christianae fidei, I, X, 2, PL 176, col. 329 c-d). Prin urmare, adaugă teologul victorin, ochiul sufletesc - diferit de oculus carnis, ochiul trupesc ce trebuie închis - e oculus mentis, ochiul contemplației sau al inimii, "interior față de ochiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și ceea ce este în Dumnezeu: ochiul contemplației" (De sacramentis christianae fidei, I, X, 2, PL 176, col. 329 c-d). Prin urmare, adaugă teologul victorin, ochiul sufletesc - diferit de oculus carnis, ochiul trupesc ce trebuie închis - e oculus mentis, ochiul contemplației sau al inimii, "interior față de ochiul trupului și exterior față de ochiul lui Dumnezeu" ("Despre cuvântul lui Dumnezeu", IV, 2, în Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 4 Invizibilul soare, vol. În dulcele stil clasic, în op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suflu în ea, teoretizând pe seama diferențelor dintre semeni și etalându-ți pedant pe toate părțile viziunea - toată fandoseala asta îi părea lui Rică un simptom al surzeniei pe care-o aduce emanciparea de nevoi. Ah, obscenitatea mizeriei devenite obiect de contemplație! Cine trăiește eminamente spre a se minuna sfârșește prin a găsi mirabilă chiar și dejecția neputinței ultime. Le-o trântise arhitecților de rămăseseră ca la dentist! Numai de-ar fi priceput ei bine ce voia el de fapt să spună
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Renașterii italiene, "creierul" clasicismului italian din secolul al XVI-lea. Această artă a "Cinquecento-ului" intenționează să fie o sinteză a realizărilor secolului al XV-lea (căutarea Frumosului, reflectarea spiritului divin prin ordine și armonie) și să călăuzească spectatorul în contemplația armoniei divine și în aprofundarea semnificației sale. Încă de la începutul secolului al XV-lea, prin curățenie și prin frumusețe, pontifii au vrutvsă facă din Orașul Etern capitala universului: astfel, Sixt al IV-lea apelează la artiștii toscani cei mai cunoscuți
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
utilizare și de uzufructare (nu și dreptul de posesiune sau de dispoziție). Au fost „prietenii spirituale” sau „nunți” prin intermediul cărora persoane binevoitoare au facilitat îndeplinirea unor importante obiective pentru Biserică cât și pentru societate. Ordinul franciscanilor minori se caracterizează prin contemplație unită cu activitatea practică și misionară, după exemplul Sfântului Francisc, care a dorit, de la început să aibă „lângă el un frate”, care să îi facă Oficiul. Oficiul se face cu Psaltirea și cu Breviarul. Dar accentul nu trebuie pus pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ei au depășit și au învins multe obstacole ivite în misiunile lor. Regula reprezintă scheletul Evangheliei, și ea trebuie trăită, exprimată: „Nu dorim nimic altceva decât pe Creatorul nostru, pe Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, singurul Dumnezeu adevărat”. În rugăciune și contemplație Francisc s-a dovedit a fi marele maestru: la rugăciunea domnească „Tatăl nostru” el a adăugat „Preasfânt”, iar după terminarea ei, a adăugat rugăciuni din Apocalipsa Sfântului Ioan. Pe frați el i-a învățat să se roage prin vechea metodă a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
-l smulgă din tot ceea ce este sub cer, pentru ca eu să mor din iubire pentru iubirea Ta, așa cum Tu ai murit din iubire pentru iubirea mea”. Toată creația, însuflețită sau nu, devine însemn și mărturie a Domnului Cerului și Pământului. Contemplația mistică, „față către față”, a fost îndreptată către o punte de comunicare - fragil firișor - cu Marele Creator, Mângâietor, Răscumpărător și Salvator. Sărăcuțul știa să asculte, să prindă și să lege frânturi de gânduri, imagini, intuiții cu versete din Sfânta Carte
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
are pentru el un înțeles și o frumusețe...” (J. Renan) Spiritul lui Francisc luminează, pătrunzând adânc în conștiințe, prin marea lui simplitate și smerenie; el ne introduce direct în Școala cea adevărată a lui Cristos și a Sfântului Spirit, în contemplație, sărăcie și caritate. Iubirea de Cristos și iubirea de oameni, cer inimi eliberate de obsesia carierismului, a banilor și a concurenței. Doar așa ajungem la acea pace interioară, care ne poate face iarăși „copii ai lui Dumnezeu” aflați în armonie
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
franciscană vibrează tonalitățile înalte ale rugăciunii afective din duioșia inimii rănite de suferințele Mântuitorului, dar și din bucuria luminoasă a Învierii Lui. „Cântecul fratelui Soare și al tuturor creaturilor”, „Simplă rugăciune”, „Laudă pentru toate orele” exprimă suav și sincer căldura contemplației mistice. Dar întâlnim și accente și nuanțe grave, cu adevărat geniale în această seninătate poetică, prin care întrezărim temeiuri adânci ale teologiei și misticii, îmbrăcate în cântece și imnuri. Împreună cu Fratele Pacific, venit din lumea trubadurilor de curte, „Poverello” a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]