3,537 matches
-
pe care o ținea larg pe genunchi, acum făcută sul și trasă cât mai aproape de sine. Mă simt îngrozitor. Oare tânăra din stânga ce simte? Îmi îngrop rușinea în paginile unei cărți ce mă aștepta salvator în mână și încep să contemplez la o formulă de remediere. Cu o siguranță sănătoasă, un tânăr ce poartă pantalonii unei uniforme pe care nu o pot identifica ușor încearcă să scoată o valiză veche, de piele, printre hățișul genților de pe coridor. - Să trăiești, flăcău! îi
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
acasă? Între timp, un al doilea tânăr, cu aceeași uniformă și cu o bereta înfiptă elegant între curea și pantalon îl asigură că va fi ajutat până la capăt. Mă uit către domnul de vizavi așteptându-mă să-l văd cum contemplă admirativ etica și disciplina ce se desfășoară în paralel cu noi. Spre încântarea mea, de această dată, este din nou pierdut în telefon. Când trenul încetinește lent sub scrâșnitul sigur al roților de oțel, o parte dintre pasageri se grăbesc
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
o realitate alternativă. Nu trăim în România. Nu trăim nici măcar pe Pământ. Trăim într-o lume binară, pe care o modelăm după chipul și asemănarea noastră. Ne erijăm în Demiurgi și încremenim în fața propriei creații, minunându-ne de perfecțiunea ei, contemplându-i calitățile alese. Ne dezicem de propriile corpuri în care locuim doar parțial - atât cât este necesar pentru a asigura supraviețuirea lor. Iar Speranța, cea care nu vrea să părăsească cutia, ne seduce cu viziunea unei lumi pe care noi
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
început să vibreze puternic în sufletul său în timp ce urma cursurile școlii generale în Craiova. Muzeul de Artă în curtea căruia obișnuia să se joace și-a pus amprenta definitiv pe sufletul său de artist. Obișnuia să petreacă ore în șir contemplând lucrările faimoșilor pictori români. Dar cea care i-a declanșat “un click interior”, făcându-l sensibil la pictură, după cum relateată pictorul Panduru, a fost una dintre lucrările maestrului Tuculescu, care întruchipa un tăuraș care se voia rău, dar de fapt
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]
-
oglindă. Detesta imaginea. Arăta ca o femeie insignifiantă fără viitor. Oglinda nu relata realitatea. Îi era dor de rochiile pastelate, coafurile rafinate, cămășile din mătase și voaluri transparente de la Paris. De camera ei elegantă, lipseau părinții, prietenii ... viața ei. Se contempla în sticla ce îi reflectă imaginea. Frumoasă, părul neobișnuit pentru o guvernantă era des, lung, de nuanța coniacului ars în flăcări și cădea greu pe spate atingând mijlocul. Era suplă dar cu forme senzuale. Culoarea de ambră a ochilor devenise
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului mi-a trecut cheful de scris poeme, am plecat, mi-am luat lumea-n cap, nu mă mai interesează mail-urile, vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți: lăsați-mă la țărmul lumii să contemplu melancolia în toate culorile posibile. e frumos să privești panorama acestui secol într-o cafenea sentimentală, fumând pipă și privind meduzele care se zbat în acvariul din perete. ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu-te rază frumoasă, a apus, Inbalsamandu-te luminoasă scopu-si ajuns! Osteniți de ludice mișcări date di-un amor, Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-ai udat, Cum ți se umflă pieptu de-un mister aflat! Oh, viata-mi de-ai fi amoruri că acum ritmând, Obscurile-mi doruri strabune-n râuri invingnd, Cu firava-ti mâna în a mea simțind la
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > INCORIGIBIL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Incorigibil Contemplu zestrea orelor sonore, Le ordonez pe sonuri, pe arome, Cu rezonanța gamelor majore, Și notele tot picură molcome. Aș asculta cum apa la răstoacă În clocot fierbe-n zilele toride, Aș bea și stropi de rouă, promoroacă, Aș înălța moderne
INCORIGIBIL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341409_a_342738]
-
Belean Publicat în: Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului a fost să descopăr gingășia privirii albastre mai presus de ființă devenind sclavă nu am nevoie să gândesc buzele sunt ecoul spontan al rugii tale iarăși singură contemplu muntele sfântului semn Arunașalla încă păstrează culoarea purpurie acesta este fundalul limpede și luminos al existenței sau ne-existenței punctul de reper imposibil să rezist farmecului său orice aș face oriunde m-aș afla conturul blând rotunjit al crestei sale
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341431_a_342760]
-
a produce pentru piața liberă, de a participa la acumularea primitivă de capital și a face investiții, cum fac călugării și credincioșii occidentali. Nici credincioșii ortodocși portretizați nu sunt altfel, ci după chipul și asemănarea celor care îi păstoresc, cu toții contemplă, așteaptă răbdători un miracol, pe care numai ei îl cunosc. Așa au supraviețuit ei toate năvălirile barbare o mie de ani, așa sunt ei o enigmă și un miracol, după cum remarcă istoricul Gheorghe Brătianu. Lumea ortodoxă e în mare criză
ON EARTH AS IT IS IN HEAVEN de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341481_a_342810]
-
odinioară n-au adormit în cenușă, chiar dacă au trecut decenii de când cei doi, prințesa și Făt-Frumos, stăteau pe bancă în parc. Chiar întoarsă în satul natal, pustiu acum, unde nu mai găsește pe nimeni dintre cei dragi, „fata lui Costică“, contemplându-se la vârsta deplinei maturități, când „gândurile, stol, aleargă spre cei dragi“ și-ar vrea să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
solitudine, tentația de a trăi netulburat satisfacția descoperirii acelei lumi noi. N-aveam nevoie să urmez pasul întotdeauna cam grăbit al ghidului, să mă întorc ca un mecanism telecomandat către ceea ce, cu un gest cam teatral, el îmi impunea să contemplu. O vreme fusesem oaia neagră a grupului, mereu așteptat, mustrat din priviri, îndemnat la drum mai cu blândețe, mai cu ironie, apoi începusem să fiu uitat, lăsat de capul meu, dacă așa voiam, prea pusesem răbdarea tuturora la încercare. Rămăsesem
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
împărăției cerurilor. Din Faptele Apostolilor și din Viețile Sfinților știm că strălucirea Sfântului Ștefan, bucuria și zâmbetul fericiților mucenici, semnalează tainic conținutul apofatic al muceniciei lor. Sfinții văd slava lui Dumnezeu și se bucură, amplificând inefabilul experienței lor. Cei ce contemplă euharistie sacrificiul martiric și mucenicesc pot observa și constata că trupurile celor jertfiți pentru adevăr sunt transfigurate, iar focul și chinurile nu mai au putere asupra lor. Rezultă de aici că martirii și mucenicii fac experiența jertfei autentice și împărtășirii
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
preț. Sfintele relicve devin simbolul triumfului martiriului și a muceniciei asupra dezintegrării, deteriorării și degradării. Duhul aduce în prim plan, prin ele, experiența mântuirii și a iertării, a comuniunii și a iubirii desăvârșite. În ele, fiecare comunitate bisericească și eclezială contemplă lucrarea plină de har a împărației lui Dumnezeu. Pornind de la acest adevăr, la sfârșitul Sfintei Liturghii, creștinii sunt trimiși să împărtășească lumii darul vieții veșnice, proclamând neîncetat Stăpânia Duhului Sfânt. Un alt aspect al perpetuării și permanentizării cinstirii Sfinților Mucenicii
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
cuprinzător rugăciunea: "În Biserica slavei Tale, în cer a sta ni se pare". Prin urmare, aici și acum în încheiere, gom susține cu toată tăria și convingerea că, trăind experiența împărației Cerurilor prin slava hristică a mucenicilor și martirilor, Biserica contemplă viața veșnică, prin intermediul sau cu ajutorul soteriologiei și eshatologiei, în cuvintele și gesturile lor. Ea participă la viața nestricăcioasă a Duhului încă de aici, astfel că fiecare comunitate, angajată în sens mistic prin Sfânta Liturghie în taina martiriului, a jertfei și
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
frumos în doi. Soarele, fuge după lună și luna, după soare...fiindcă acești doi aștri, să fie perfectul universului. Și apa stă bine în pântecul pământului, însă și pământul dorește atât de mult apa, când el este însetat ; ei doi contemplându-se unul pe celălalt . Singure, și animalele si plantele și florile sunt triste; în doi, în două, ele se simt într-o desăvârșire totală. Se mai poate vorbi de om ? În doi, vorbele devin îndem. În doi , viața nu stă
MAIA MARTIN ŞI PICTURA SA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341817_a_343146]
-
răsădită în noi de harul lui Dumnezeu prin credință este întărită prin dreptate, înfrânarea mâniei și milostenie. Prima cunoaștere o pot primi și cei stăpâniți de patimi, în timp ce a doua cunoaștere o primesc numai nepătimași, cei care la ceasul rugăciunii contemplă chiar lumina intelectului; ea însăși îi luminează. Superioritatea credinței față de rațiune a fost susținută chiar și de marii filosofi ai lumii. Astfel, Immanuel Kant, unul din cei mai mari filosofi moderni a afirmat că: „pe lângă imperiul rațiunii mai există un
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
toate, ca o rană deschisă, abisală... Când zorii își vor spăla trupul în roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura în primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... în albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii - lumina din muguri... 17 februarie 2014 Referință Bibliografică: Ca o seară de jertfă
CA O SEARĂ DE JERTFĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342005_a_343334]
-
și umilința au ca și sângele, un miros aparte, inconfundabil. Și la fel ca și sângele, ele atrag prădătorii. Sunt acel... călcâi al lui Achile și îl fac pe om atât de vulnerabil... Un timp Angela rămase tăcută, părând să contemple pe ecranul său mintal derularea unor imagini pe care încerca să le deslușească mai bine, apoi continuă: - Știi, această derută momentană a lor, mie îmi spune că de fapt ei obosiseră demult să-și mai imagineze timpul, cumva și altfel
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în ” interstițiile spațiului metalingvistic“. Am observant, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text ), că
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Contemplu energia copacului din mine Și mă retrag în ochiul, ce l-am părăsit. Cândva, demult, am tot fugit de sine, Și sinele, fiind orbit, s-a rătăcit... Retină-mi sunt și doctor de destin, Să vad, sau întunericul să mă
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]
-
Ce alb e pomul, ce atunci m-a prăbușit! Ce roșu este sângele, ce s-a născut din Sine... Copac de trandafir a înflorit târziu, Ca un destin, tămăduit de moarte, E din culori sortirea cea de spini, Culorile-mi contemplă adâncurile caste! LILIA MANOLE Referință Bibliografică: SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1452, Anul IV, 22 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]