1,534 matches
-
de spectacol făcut de Oldfield și echipa sa cu turbulentele manifestări ale tineretului englez supărat? Probabil că muzica lui Mike Oldfield s-a adresat de la început unor oameni educați, cu standardul de viață superior, cu pretenția că sunt racordați la contemporaneitatea rockeristică prin astfel de opere. Oameni nu lipsiți de umor și poftă de glumă - a se vedea „bătălia“ cu avioanele (planoarele!) de hârtie dintre spectatori și instrumentiști, la jumătatea show-ului... La Mike Oldfield am admirat de la bun început chitara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
din natură; soldatul contemporan ar dori să nu-și mai asume crimele, și nici măcar să le treacă pe seama statului, ci a naturii. Față de epocile anterioare în care soldatul încerca să-și potențeze omenescul, să și-l evidențieze și prin intermediul uniformei, contemporaneitatea a creat tipul de soldat ce se apropie tot mai mult de un mecanism de ucis, de o stihie a naturii; vrea să fie destin, ceea ce i-ar aboli orice vină. Chelul se vede întotdeauna ca având păr! Instinctual își
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dorința noastră nemărturisită de a deveni zei. În felul acesta el este doar un interval dintre două tipuri de religiozități. ٭ Progresul ne orientează către fuga după nou. Însă orice alergare după ceva este o fugă de sine. O caracteristică a contemporaneității o constituie distanța tot mai mare a persoanei față de sine (una din formele ei de exprimare constituind-o lipsa de timp). Gândindu-mă la locul pe care misterul îl ocupă în opera lui Blaga, cred că acesta poate fi privit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
antinomia mamei: mama s-a bucurat (sperăm) să ne aibă, în timp ce această formă de neantizare poate fi reinterpretată sub forma: Nu vreau să fiu mamă cu tine! Față de acest gen de formule este de preferat indiferența. Ceea ce filosofia poate oferi contemporaneității e constituirea unor pattern-uri de gândire eficiente, ca smulgere din șabloanele induse de ideologii. Este vorba nu de formule de-a gata, de gândire prestabilită, ci de căi de dezvoltare a gândirii proprii. Prin eficient nu înțeleg ceva de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a putut prinde! Poetica rezumată de versul imposibil din Cuvinte potrivite: " Faci cu acul fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau perspective nesfârșite versurilor lui, bătute: ca niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un al șaptelea simț îi spunea că această agendă era un pretext, iubitul ei ficțiune fusese fascinat, e adevărat, de apariția ei neașteptată, de prospețimea cuvintelor, de felul grațios în care îl desenase, de pasiunea ei, neobișnuită la femeile din contemporaneitate, dar mai ales de felul generos în care îi descrisese relația lor, nicio obligație pentru el, toate obligațiile pentru ea, primise bucuros această ofertă, ar fi fost prost să zică ba, dar până la urmă tot observase că ea este prea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și recuperându-și mereu falca, supraponderală chiar și pentru capul său enorm de hidrocefal. Ăștia fac, aici, în pustiul de dărâmături, frecvente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura își cere drepturile, obligându-le astfel la procreație. Nu e nici un normal! Acum nu e sezon pentru amorul mâțelor, că abia am intrat în postul Crăciunului! ripostă vehement nevastă-sa, care avea un nedezmințit simț al practicului, precum și suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar sugerând maniera bulgărească de conjugare a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir, care își studia paharul lui tot mai despuiat de whisky, fără convingerea că și-l apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până la mariaj: își deplasă încetișor degetul subțire și delicat sub ochi, trăgându-și ușor pleoapa în jos, a sanchi, s-o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă vioiciune: Propun să cădem de acord că multe aspecte ale Contemporaneității pot fi rediscutate! Desigur că într-o lumină științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în seamă chicotelile îndepărtate ale grupurilor sau ale perechilor de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de brusca și multașteptata lui ivire concretă. Unde ați dispărut, Profesore, atâta timp? explodară ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să știi: trapper din tată-n fiu. De aceea m-au și ales călăuză la Marea Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă a justiției poetice constă în recunoașterea a posteriori a valorii unei opere, ignorată de contemporaneitate, fie în perspectiva timpului. Ca atare, justiție poetică i s-a făcut lui Jan Vermeer după ce a fost uitat două secole în patria sa, precum și lui Shakespeare uitat și el aproape două secole de englezi, pentru a fi redat conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează În contemporaneitate („mulți tineri Își Închipuie că regia românească a luat naștere odată cu revoluția din 1989”-p.72; „primul paragraf din Constituția teatrului este succesul”-p.81; „TV-ul nu formează actori, ci Îi compromite”-p.109 ș.a.m.d.). Fiindcă știu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o mai deschid, da, o să o mai deschid... Am să deschid această carte pentru că e vorba de iubire. Vom spune, atunci ca și acum, că suntem în lumea neatinsă, doar de suflet, a poeziei. Vom spune că suntem fericiți de contemporaneitatea Vasilicăi Ilie. Vom spune că lumea, deși tristă, e mai frumoasă așa... „O, suflet al meu, să-ți rămâie poezia!” Liviu Apetroaie O poetă ce-și cântă dorurile între înmugurire și pârguire Într-un continuu dialog cu Eul propriu, Vasilica
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
provoacă translarea răului din spațiul teleologic în cel estetic, altfel spus profită estetic de “caracterul crepuscular” al răului. Dar pe de altă parte, cade în primejdia de a angaja fascinația răului într-o depășire a demersului estetic drept critică a contemporaneității. Pentru demersul noastru, romantismul este important în special deoarece creează terenul propice pentru îmbogățirea teoriei conceptului de urât: Friedrich Schlegel, Jean Paul, Lessing, Victor Hugo sunt scriitori și teoreticieni care și-au exprimat punctul de vedere asupra acestui concept. Dar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sensibilitatea poetică (ultra)modernă: „Din toate limbile europene, limba românească mi se pare cea mai adînc înzestrată cu un material sensibil sufletului actual. Esențialmente poetică. (...) Ce imbecil a spus că literatura și arta românească nu trebuie înglobate încă în arta contemporaneității?”. Atentă - ca și Contimporanul - la activitatea externă a colaboratorilor săi, revista unu nu îi atribuie însă nici o conotație „românistă”. O notă din nr. 14 (iunie 1929) informează - neutru - că Notre ami Benjamin Fondane, l’auteur de Trois Ciné-Poèmes (en collaboration
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr oarecare, fie că este vorba de cel al lui Hristos în cruce sau al legilor adunării matematice, devine contemporanul acestuia în sensul care tocmai a fost arătat, devine el însuși acest adevăr, sau ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
devine contemporanul acestuia în sensul care tocmai a fost arătat, devine el însuși acest adevăr, sau ceea ce îl face posibil. Primul caz este cel al unui adevăr practic, cel de-al doilea, al unui adevăr teoretic. Să adăugăm că această contemporaneitate își are propria temporalitate și propria omnitemporalitate. Omnitemporalitatea sa, de vreme ce este posibil a deveni contemporan al unui eveniment care a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan" înseamnă totuși: a intra în procesul care conduce la acel lucru al cărui contemporan dorești să fii și la contemporaneitatea căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științe care se mărginesc la a ridica la rang de norme teoretice trăsăturile imprecise ale unei stări de lucruri empirice este însoțită de o schimbare nu mai puțin esențială a modului de transmitere, adică a învățământului ca atare. Repetării în contemporaneitatea producătoare de evidență apodictică sau de certitudine patetică i se opune comunicarea de informații privitoare la fapte, exterioară și superficială ca și acestea și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]