4,926 matches
-
Uniunii Sovietice. Această evaluare a fost folosită în timpul audierilor de către cei care se opuneau nominalizării lui Gates, ca exemplu al presupusei lui disponibilități de a modifica o analiză astfel încât aceasta să corespundă opiniilor generale ale membrilor administrației. După cum sugerează această controversă (precum și exercițiul Echipei A-B, care s-a desfășurat înaintea acesteia), încercarea de a folosi o abordare de tip „avocatul diavolului” pentru analiza unui singur aspect poate fi foarte ușor criticată ca fiind un efort de a politiza analizele realizate
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
S. Hrg. 102-799: vol. 1, p, 637; vol. 2, pp. 347 ff., 619; vol. 3, pp. 62-118. Benjamin Weiser, „Papal-Shooting Analysis: Case Study in Slanting?”, The Washington Post, 1 octombrie 1991, p. A8. Comisia Rumsfeld s-a format în urma unei controverse referitoare la utilizarea de către Statele Unite a unui sistem de apărare împotriva rachetelor balistice. Totuși, Comisia a scăpat de acuzația de politizare, deoarece membrii acesteia (printre care se numărau experți din ambele tabere) au căzut de acord, în mod unanim, asupra
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
7. Secțiunea 660 a Legii privind asistența externă din 1961, amendată în 1974 de L. 93-559 ș22 USC 2420ț. Această prevedere a fost modificată în 1985 prin adoptarea unei hotărâri privind scutirile acordate statelor Costa Rica, El Salvador și Honduras. 8. O controversă referitoare la schimbul de informații secrete și dacă acestea ar trebui considerate activități secrete s-a iscat în momentul în care Robert Gates a fost nominalizat pentru funcția de Director al CIA, în 1991. Această dispută se referea la decizia
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ar fi aflat despre această descoperire, ar fi devenit suspicioase în momentul în care rușii ar fi continuat să folosească în continuare cablul fără a îndepărta mijloacele de interceptare. 67. Cruickshank, Deception in World War II, p. 182. 68. Întreaga controversă a fost denumită „pustiul oglinzilor” și este subiectul unei cărți cu același titlu de David Martin (Harper and Row, New York, 1980). Pentru mai multe lucrări recente pe marginea acestei controverse, vezi David Wise, Molehunt: The Secret Search fot the Traitors
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Cruickshank, Deception in World War II, p. 182. 68. Întreaga controversă a fost denumită „pustiul oglinzilor” și este subiectul unei cărți cu același titlu de David Martin (Harper and Row, New York, 1980). Pentru mai multe lucrări recente pe marginea acestei controverse, vezi David Wise, Molehunt: The Secret Search fot the Traitors that Shattered the CIA (Random House, New York, 1992), și lucrările citate în capitolul 2, nota 35. 69. John Barron, Breaking the Ring (Houghton Mifflin, Boston, 1987), pp. 23-25. 70. Discuția
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
2001, când lucrarea lui Shulsky și Schmitt fusese deja revizuită pentru tipar la a treia ediție. Este vorba despre emergența Al-Qaida pe piața globală a amenințărilor de securitate, prin multiplul atentat din 11 septembrie 2001, despre intervenția antitalibană din Afganistan, controversele pe marginea programului privind armele de distrugere în masă dezvoltat de Irakul lui Saddam Hussein, dar și - în desfășurare încă - evoluțiile din dosarele nucleare nord-coreean și iranian. Din acest punct de vedere, s-ar putea aprecia că Războiul tăcut este
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
descrise pe scurt acțiunile de asistență acordată unor state aliate, agenții de influență și propaganda anonimă, dar și sprijinul pentru loviturile de stat, „războaiele de eliberare națională” și „luptătorii pentru libertate”. Din gama operațiunilor are au suscitat cele mai aprige controverse - în SUA, dar și în mediul internațional - în diferite etape istorice autorii nu exclud nici câtva exemple de wet affairs (eufemism pentru asasinat și sabotaj), cum ar fi cazul aruncării în aer de către agenți francezi, în 1985, a vasului Rainbow
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
l-au condus pe Augustin în fața lui Valeriu ca să fie hirotonisit. Astfel a început, în 391, lunga și trudnica activitate ecleziastică a lui Augustin, constrâns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atât cât putem vedea din scrierile sale, angajat, din acest moment, într-o muncă de propovăduire, deși, până atunci, nu făcuse altceva decât să scrie. E adevărat că fusese profesor de retorică, dar a-i învăța pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui Dumnezeu a fost o operă fundamentală în tot Evul Mediu, chiar mai mult decât Confesiunile, deși a fost înțeleasă în baza unor criterii diferite de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație a puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. În realitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
succesul său, făcând astfel încât acestuia să-i parvină, fără nici un cuvânt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură pentru că nu mai era vorba doar de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416 unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărât să fie obținută confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul din Hippona îi trimise papei Inocențiu cartea sa Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
originar (De peccato originali): acestea sunt trimise lui Albina, Pinianus și Melania care, la Ierusalim, încercaseră să obțină de la Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia aici marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. Și a recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai în anul 418 și a reafirmat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a fost cea care a presupus din partea lui cel mai mare efort doctrinal pentru că se referea într-adevăr la o problemă fundamentală, esențială a doctrinei creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte, și a publicat un anumit număr de traduceri ale unor texte redactate la concilii și ale unor opere grecești referitoare la controversele cristologice din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PL 45. Studii: S. Prete, Mario Mercatore, polemista antipelagiano, Mariett; Torino 1958. 3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspândit în Africa creștină din secolele al cincilea și al șaselea. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se găsea și Vigiliu despre a cărui viață nu știm aproape nimic; probabil în 484 era episcop de puțină vreme. Vigiliu a fost singurul scriitor african din acea perioadă care a participat în cunoștință de cauză la conflictele provocate de controversele cristologice. Într-adevăr, el a scris în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorius. Ultimele două cărți ale operei, intitulate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera relevă o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă când a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală intitulat Dialog împotriva arienilor la care participă Atanasie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă cu ceea ce propovăduise prin operele sale ascetice, adică aceea ce stă la baza desăvârșirii creștinului. De altfel, Augustin este absent și din această ultimă operă a lui Cassian: în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul din Frejus și starețul din Lérin, Faustus, legate de jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon ale Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem) sub formă de “întrebări și răspunsuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la școala lui Honorat, în jurul anului 433 și a fost multă vreme abate al aceste mănăstiri începând cu 434. Ulterior, înainte de 462, Faustus a fost numit episcop de Riez, în Provence, și a luat parte în mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Galia, devenind faimos atât pentru doctrina sa cât și pentru viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al lui Martin din Tours. Opera reia toate argumentele canonice din polemica antiebraică, autorul sprijinindu-se pe Tertulian și pe acele testimonia adunate de Ciprian, și reprezintă poate o prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus, scris de Ariston din Pella care a trăit în secolul al doilea (cf. vol. I, p. ???). Evagrie nu se adresează atât evreilor cât mai degrabă creștinilor atrași de iudaism. Bibliografie. Ediții: CChr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spus că ar fi de origine orientală. Opera sa trebuie plasată în primele decenii ale secolului al cincilea pentru că se sprijină, așa cum declară autorul, de traducerea Cântării făcută de Ieronim în 398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează cu nu cunoaște controversele cristologice foarte vii în secolul al cincilea, cel puțin cu câțiva ani înainte de Conciliul din Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale pentru că subliniază în repetate rânduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 19, 1986 (B.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Arnobiu, ca apărător al doctrinei Sfântului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărârile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Liber pontificalis, este poate acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lângă papa Celestin I (422-432) și, considerând că e necesar ca și Sfântul Scaun din Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cristologie. Leon însuși și-a strâns omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, când a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie din Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sunt foarte solemne, concise și se caracterizează prin pregnanța expresiei. Și aici frazele sunt bine articulate și sobre, înregistrându-se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al cincilea și personaje evident minore care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sunt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe de importantele și încrâncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau cu siguranță nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții pontificale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dacă această biografie nu e autentică, nu cunoaște decât un Ferrando, diacon la Cartagina, care totuși pare să nu fi scris biografia lui Fulgențiu deși a avut legături cu acesta. În jurul anului 545, acest Ferrando s-ar fi interesat de controversa privitoare la cele Trei Capitole și ar fi murit puțin după aceea: este amintit de Facundus din Hermiane în opera sa care datează din acel an (548). Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]