79,874 matches
-
notată cu L. L reprezintă așadar numărul maxim de oi din turmă care pot să pască pe pășune la o capacitate optimă (fără să diminueze cantitatea ierbii consumate de unele dintre animale). Fiecare păstor are de ales între două strategii: cooperare și defectare, unde cooperarea înseamnă să nu includă în turma sa mai mult de L/2 oi , iar defectarea înseamnă să depășească acest număr. Să presupunem că matricea plăților e construită în felul următor : dacă ambii cooperează, fiecare dintre ei
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
reprezintă așadar numărul maxim de oi din turmă care pot să pască pe pășune la o capacitate optimă (fără să diminueze cantitatea ierbii consumate de unele dintre animale). Fiecare păstor are de ales între două strategii: cooperare și defectare, unde cooperarea înseamnă să nu includă în turma sa mai mult de L/2 oi , iar defectarea înseamnă să depășească acest număr. Să presupunem că matricea plăților e construită în felul următor : dacă ambii cooperează, fiecare dintre ei va obține un profit
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de oi, astfel încât capacitatea de susținere să nu fie depășită. În jocul discutat anterior, intervenția statului ar putea modifica matricea plăților astfel încât defectarea să fie penalizată printr-o amendă de 2 unități , caz în care echilibrul Nash ar deveni profilul cooperării mutuale, care este Pareto optim. Dar pentru ca acest argument să funcționeze, este necesar să facem o serie de asumpții: (1) statul e capabil să identifice cu acuratețe care este numărul optim de oi ce pot utiliza pășunea fără să o
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
mecanismele centrale de guvernare fac adeseori erori în administrarea bunurilor. Să presupunem, urmând-o pe Ostrom (1990, pp. 10-12), că doar una din asumpțiile de mai sus este falsă, spre exemplu, (4). Astfel, statul nu va identifica în mod corect cooperarea și defectarea jucătorilor în fiecare instanță. Pentru a operaționaliza această asumpție, să atașăm o probabilitate de 70% ca statul să pedepsească defectarea sau să nu pedepsească cooperarea și una de 30% ca acesta să nu pedepsească defectarea sau să pedepsească
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
este falsă, spre exemplu, (4). Astfel, statul nu va identifica în mod corect cooperarea și defectarea jucătorilor în fiecare instanță. Pentru a operaționaliza această asumpție, să atașăm o probabilitate de 70% ca statul să pedepsească defectarea sau să nu pedepsească cooperarea și una de 30% ca acesta să nu pedepsească defectarea sau să pedepsească cooperarea. În termeni mai clari, există o probabilitate de 70% ca statul să evalueze corect acțiunile indivizilor și una de 30% ca acesta să le evalueze greșit
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
și defectarea jucătorilor în fiecare instanță. Pentru a operaționaliza această asumpție, să atașăm o probabilitate de 70% ca statul să pedepsească defectarea sau să nu pedepsească cooperarea și una de 30% ca acesta să nu pedepsească defectarea sau să pedepsească cooperarea. În termeni mai clari, există o probabilitate de 70% ca statul să evalueze corect acțiunile indivizilor și una de 30% ca acesta să le evalueze greșit. Considerând că statul sancționează cu 2 unități acțiunea pe care o percepe ca fiind
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
unități de utilitate ca urmare a creșterii și vânzării oilor și va pierde și cele două unități pentru protecție. În toate cazurile în care păstorul defectează, suprautilizând pășunea, acesta va fi într-o situație identică . Observăm din start că strategia cooperării domină slab strategia defectării (pentru toate scenariile cooperarea este cel puțin la fel de bună ca defectarea), deci păstorul va alege, conform acestei soluții, să coopereze. Observăm de asemenea că până și cel mai bun scenariu, anume cel în care condițiile naturale
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
vânzării oilor și va pierde și cele două unități pentru protecție. În toate cazurile în care păstorul defectează, suprautilizând pășunea, acesta va fi într-o situație identică . Observăm din start că strategia cooperării domină slab strategia defectării (pentru toate scenariile cooperarea este cel puțin la fel de bună ca defectarea), deci păstorul va alege, conform acestei soluții, să coopereze. Observăm de asemenea că până și cel mai bun scenariu, anume cel în care condițiile naturale îi sunt favorabile păstorului, este mai rău pentru
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
bună ca defectarea), deci păstorul va alege, conform acestei soluții, să coopereze. Observăm de asemenea că până și cel mai bun scenariu, anume cel în care condițiile naturale îi sunt favorabile păstorului, este mai rău pentru acesta decât profilul unei cooperări mutuale în situația gestionării pășunii ca un bun comun. Celelalte scenarii sunt și mai pesimiste, existând de asemenea posibilitatea ca circumstanțele naturale să fie atât de nefavorabile, încât să reducă profitul la 0 (căruia i se adaugă suplimentar și costurile
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
privind comportamentele celorlalți. Cadrul s-a format în contextul confruntării cu două probleme principale: în primul rând, necesitatea unui limbaj unificat care să abordeze instituțiile, înțelese ca reguli și norme ; în al doilea rând, necesitatea unui cadru capabil să explice cooperarea dintre indivizi, dat fiind faptul că modelele clasice din teoria jocurilor prezic că rezultatele interacțiunilor sociale nu vor fi Pareto optime , în pofida cercetărilor empirice și studiilor experimentale care sugerează contrariul (vezi spre exemplu McKelvey, Palfrey, 1992; Binmore et al., 1995
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
interacțiunilor sociale nu vor fi Pareto optime , în pofida cercetărilor empirice și studiilor experimentale care sugerează contrariul (vezi spre exemplu McKelvey, Palfrey, 1992; Binmore et al., 1995; Ochs, 1995). Astfel, rezultatele empirice și experimentale indică următoarele: (1) un grad ridicat de cooperare inițială este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
în dileme repetate (Ostrom, 1998, p. 5). Cu alte cuvinte, indivizii nu sunt detașați de cadrul contextual în care au loc interacțiunile sociale, ci mai curând internalizează regulile și normele funcționabile într-un spațiu dat, prin intermediul cărora depășesc problemele de cooperare. Așadar, CADI oferă explicații pentru comportamentul uman în situațiile în care indivizii se confruntă cu probleme de acțiune colectivă și bunuri comune, vizând în primul rând consistența cu rezultatele empirice și studiile experimentale. Structura cadrului poate fi descrisă general astfel
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
omogenitatea preferințelor indivizilor din respectiva comunitate; dimensiunea și componența comunității; magnitudinea inegalității distribuției bunurilor pri mare între cei în discuție” (Ostrom, 2005, pp. 26-27). Există trei tipuri de norme pe care Ostrom le consideră în mod particular importante pentru apariția cooperării, indiferent de arena de acțiune: comunicarea, reciprocitatea și încrederea (Ostrom, 1998; Ostrom, 2006). Comunicarea nemijlocită este norma cu cel mai puternic efect asupra cooperării (Ostrom, 1998, p. 8). În jocurile non-cooperative, comunicarea este considerată a fi irelevantă deoarece indivizii nu
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Există trei tipuri de norme pe care Ostrom le consideră în mod particular importante pentru apariția cooperării, indiferent de arena de acțiune: comunicarea, reciprocitatea și încrederea (Ostrom, 1998; Ostrom, 2006). Comunicarea nemijlocită este norma cu cel mai puternic efect asupra cooperării (Ostrom, 1998, p. 8). În jocurile non-cooperative, comunicarea este considerată a fi irelevantă deoarece indivizii nu sunt obligați să respecte acordurile stabilite. Cu toate acestea, rezultatele a „peste 100 de experimente care au implicat peste 5.000 de par ticipanți
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
în dileme sociale crește frecvența cu care jucătorii aleg și susțin strategii maximizatoare comune, chiar și atunci când stimulentele individuale sunt în conflict cu asemenea strategii” (Ostrom et al., 1992 p. 409). Cu alte cuvinte, indivizii își asumă angajamente verbale de cooperare în situații de dileme sociale și demonstrează capacitatea de a le respecta, de a se monitoriza reciproc și de a impune sancțiuni asupra celor care încalcă aceste angajamente. Ostrom, spre exemplu, raportează rezultatele unei sinteze a experimentelor ce implică dileme
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
aceste angajamente. Ostrom, spre exemplu, raportează rezultatele unei sinteze a experimentelor ce implică dileme sociale, experimente realizate în perioada 1952 1992, conclu zionând că în jocurile cu o singură rundă în care comunicarea este permisă, se observă creșterea gradului de cooperare în medie cu 45%. De asemenea, discuțiile participanților înainte de a formula decizii, în jocurile cu mai multe runde, cresc gradul de cooperare în medie cu 40%, în comparație cu acele replicări în care comunicarea este interzisă (Ostrom, 1998, p. 7). Cu toate
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
zionând că în jocurile cu o singură rundă în care comunicarea este permisă, se observă creșterea gradului de cooperare în medie cu 45%. De asemenea, discuțiile participanților înainte de a formula decizii, în jocurile cu mai multe runde, cresc gradul de cooperare în medie cu 40%, în comparație cu acele replicări în care comunicarea este interzisă (Ostrom, 1998, p. 7). Cu toate acestea, este important de menționat faptul că nu orice formă de comunicare influențează atât de puternic cooperarea. Anumite experimente demonstrează faptul că
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
multe runde, cresc gradul de cooperare în medie cu 40%, în comparație cu acele replicări în care comunicarea este interzisă (Ostrom, 1998, p. 7). Cu toate acestea, este important de menționat faptul că nu orice formă de comunicare influențează atât de puternic cooperarea. Anumite experimente demonstrează faptul că, odată înlocuită comunicarea directă prin cea online, de pildă, rezultatele sunt puternic compromise (Sell, Wilson, 1991; Rocco, Warglien, 1995). Prin urmare, eficiența comunicării este în strânsă legătură cu posibilitatea de a discuta nemijlocit, față în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
pildă, rezultatele sunt puternic compromise (Sell, Wilson, 1991; Rocco, Warglien, 1995). Prin urmare, eficiența comunicării este în strânsă legătură cu posibilitatea de a discuta nemijlocit, față în față. Motivele pentru care comunicarea nemijlocită are un impact atât de puternic asupra cooperării sunt următoarele: (1) posibilitatea de transfer rapid și nealternat al informației de la cei care indentifică strategiile optime către ceilalți; (2) implicarea participanților în angajamente reciproce; 3) dobândirea încrederii în ceilalți odată ce aceste angajamente sunt respectate; (4) îmbogățirea recompenselor subiective ale
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
ceilalți odată ce aceste angajamente sunt respectate; (4) îmbogățirea recompenselor subiective ale indivizilor; (5) consolidarea normelor și (6) întărirea identității de grup (Ostrom, 1998, p. 7). Se poate observa faptul că respectarea angajamentelor de către toți participanții implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
normelor și (6) întărirea identității de grup (Ostrom, 1998, p. 7). Se poate observa faptul că respectarea angajamentelor de către toți participanții implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă de bani, să zicem 100 de lei, din care trebuie să îi distribuie Anei
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
6) întărirea identității de grup (Ostrom, 1998, p. 7). Se poate observa faptul că respectarea angajamentelor de către toți participanții implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă de bani, să zicem 100 de lei, din care trebuie să îi distribuie Anei o sumă
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
strâns legată de încrederea participanților care se așteaptă fiecare de la celălalt să nu defecteze, în condițiile în care precedentul a cooperat. Mai mult decât atât, ei doresc să își mențină reputația nealterată de sancțiunile sociale asociate încălcării oricărei forme de cooperare asumată explicit sau nu (Ostrom, 1998, p. 12). Încrederea este, așadar, necesară și ea cooperării, atunci când defectarea mutuală reprezintă echilibrul Nash. Să considerăm un alt exemplu din teoria jocurilor, anume jocul miriapodului (McKelvey, Palfrey, 1992). Să presupunem că Anei și
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
condițiile în care precedentul a cooperat. Mai mult decât atât, ei doresc să își mențină reputația nealterată de sancțiunile sociale asociate încălcării oricărei forme de cooperare asumată explicit sau nu (Ostrom, 1998, p. 12). Încrederea este, așadar, necesară și ea cooperării, atunci când defectarea mutuală reprezintă echilibrul Nash. Să considerăm un alt exemplu din teoria jocurilor, anume jocul miriapodului (McKelvey, Palfrey, 1992). Să presupunem că Anei și lui Andrei li se oferă succesiv o serie de sume de bani, crescătoare proporțional cu
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
și 6 ture, doar între 1% și 7% dintre jocuri se încheie în prima tură, procentajul scăzând invers proporțional cu numărul turelor. Astfel, în interacțiuni repetate, participanții jocurilor dezvoltă încredere unul în celălalt și cooperează în virtutea reputației construite prin strategia cooperării, care, pe termen lung, aduce beneficii repetate. Mai mult decât atât, tratamentul experimental al jocurilor cu bunuri publice dovedește de asemenea faptul că normele sociale pot contribui la depășirea problemelor comportamentului blatist: „Subiecții au investit [...] aproape jumătate din resursele proprii
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]