8,613 matches
-
de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul ăla. Am dat jos supracoperta și, da, dedesubt era un bloc de text scris îngrijit, de mână: Noi nu ne amintim doar trecutul, ci și viitorul. Cincizeci la sută din memorie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era o carte, mai mică de data asta dar la fel de groasă, poate chiar puțin mai groasă. Am despăturit pânza și m-am uitat înăuntru. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cealaltă parte, un bătrân cu burtă mare, ochelari fumurii și o podoabă buclată de păr cărunt pe piept citea un roman din acela de spionaj, pe care numele autorului e scris mare și-n foiță de aur, ocupând jumătate din copertă. Însă Clio nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Redactor: Carmen ȚĂRANU Copertă: Alexandru ION Revizie text: Daniela MARINESCU Tehnoredactare computerizată: Nicoleta BOBOCEA Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României GHIȚĂ, MARCEL Guvernanța corporativă / Marcel Ghiță. - București: Editura Economică, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-709-412-4 336.148 Marcel GHIȚĂ Guvernanța corporativă ISBN 978-973-709-412-4 Copyright © Editura
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA Coperta: Vasilian Doboș Foto: Răzvan Voiculescu CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA, 2003,2009 MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Litera i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă-ntorc. Mă tot întreb dacă viața bate cartea sau dacă, totuși, cartea bate viața. Oricum, bat vînturi ostile autorilor. Știu că apariția antologiei de studii etnologice și mitologice, Meșterul Manole, n-a fost pentru Magda U. o bucurie. Pe copertă, o femeie de-o urîțenie rarissimă, cu bărbia galoș. Fotografia era tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie? În fotografia îmbucătățită de linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe doamna Bee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe doamna Bee, "lectora" de carte. Din '83 încoace, n-aveai voie să-ți pui poza pe coperta a patra, dacă erai "autor în viață". Chiar dedicațiile abia se acceptau. Așa că doamna Bee și-a luat revanșa: și-a pus propria fotografie pe cartea altora. Păstrează copia și nu uita originalul". Am muncit de pomană la enșpe corecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai am o culegere de sughițuri liricoide semnată Ioana Holda și a nu știu cîta serie de rugăciuni, de la același ateu de pe vremea de-creștinării. Simulacrele de scriitori se vînd nu la kil, ci la tonă. Exercițiile de admirație de pe coperta a patra "ie incluse" ca-n reclama de bere 20% gratis. Magda U. le zice "de carton", cum li se mai zice și miliardarilor cu Tour Eiffel privat, lîngă privata din fundul curții: scriitori de carton. Critici cu suflet bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei Ilustrația copertei și desenele aparțin autoarei (c) ROXANA PAVNOTESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Prefață Roxana Pavnotescu, domiciliată în New York, din 1990, scrie în limba maternă, ca pe vremea când era studentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aer. După ce termină, femeile se aliniază în fața lui Sicran și așteaptă noi instrucțiuni. Se adresează celei despre care crede că este secretara: Adu-mi, te rog, albumul cu fotografii vechi. Este în seif, pe raftul cel mai de sus. Are coperte maro din piele. Nu zăbovi prea mult. Femeile ies. Se așază. Deranjat de priveliște, împinge cu coatele stivele de dosare și corespondență către marginile biroului. În fața lui, rămâne, singură și tot mai ferfenițită, Okurina. O fixează cu privirea ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică în viața ei. Acum avea un sens și mai ales o finalitate. Viața ei avea poate să nu răzbată dincolo de capătul celor trei sute șaizeci și cinci de zile ale acelui jurnal cu șnur roșu și coperte de piele, pe care i l-a dăruit Damiel, chiar înainte de-a porni în călătorie. Cam de două ori pe săptămână, trimitea câte un mesaj scurt acasă. Nu pomenea niciodată despre starea sănătății ei. Nici nu avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
undă, aducând puțin cu suspinul, cu oftatul, așa cum face omul după ce-și închide cartea vieții și încă respiră, cineva deschizând-o, intrigat de a fi citit următoarele: N-am știut niciodată de ce tavanul cerului era placat cu cărți. Cu coperți cartonate, materii pentru educația școlară a tuturor elevilor trecuți, prezenți și viitori. Nu mai aveam scăpare! Și Dumnezeu era profesor! Dacă și acum învăț la chimie, înseamnă că mâine sau în oricare altă zi voi avea examen. Extemporalul era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știam că nu știm nimic. Șoferul care conducea mașina sorții mele, în loc să privească înainte, se uita cu capul întors spre mine, eram un Valentin Gustav supravegheat. Pe gaura cheii, de către părinți, pe fereastră, de cer, în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în Cimitirul Uitării. Pentru că instrumentele morții grefaseră în specia rozătoarelor gena mutanților, astfel că bietul Darwin nu mai găsea veriga lanțului trofic al evoluției, undeva înmugureau încrengături, rase, soiuri cu totul ieșite din spirală, fiind nevoit să editeze Evoluția cu coperta Sfintei Scripturi! Da, existau șobolani Lunari, de soare, de copaci, de apă, alchimici, care transformau alimentele în melodie spirituală, industria vopselurilor, în imagini care miroseau a benzen și a eternitate. Decretul invoca stârpirea și pentru că șobolanii se înmulțeau mai abitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era înghețată, insulele nu mai erau insule, ajungeai la ele pe uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea. Pentru mine, albul acesta era cel al paginii virgine pe care o cucerisem. SFÂRȘIT COPERTA IV „Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat.” 1 l’Arlésienne: povestire de Alphonse Daudet, pusă pe muzică de Bizet (n. tr.) 1 Joc de cuvinte intraductibil: Veuve-clicquot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Tehnium, mare curaj îți mai trebuie să stai cu ditamai antena pe casă, i se pare. — Ei, ce să-i faci, pasiunile îl aleg pe om, nu omul își alege pasiunile, intervine Monte Cristo, amintindu-și de Cartea radioamatorului, cu coperțile violete și groasă cît o cărămidă. — Chestie de adaptare, îmbinare și combinare a schemelor pe care ți le dau ei, pentru că dacă le reproduci sec după indicațiile lor nu ajungi nicăieri, e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în mișcare, să facă primul pas, convins că după aceea nu va mai putea să dea înapoi și va fi obligat să meargă pînă la capăt, indiferent cît l-ar fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu cîteva șuvițe de păr crescute mai lungi în dosul urechilor. Nu simți nevoia să-i ceară nici o explicație, de la bun început parcă simțise despre ce era vorba. De la început fusese sigur că la rîndul lui, este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o terminologie savantă pentru a descrie ceea ce simte: „modificări de rigidizare a corpului“, „trăiri greu perceptibile“... Cititorul, mai puțin norocos, caută în zadar, în paginile romanului, un bumb care să-i producă plăcere. Doar autorul jubilează, în fotografia de pe ultima copertă, stând la masa de scris, cu un pix în mână. Are aerul că spune: „Uitați-vă la mine, sunt scriitor!“ Stilul afectat Într-o carte intitulată Prin văile Golgotei (Dominus, Galați, 2002), Ion Avram povestește întâmplări din satul copilăriei lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simplistă, fals-jucăușă, de un prozaism pe care nu-l poate ascunde aducerea în scenă, printre oameni ai zilelor noastre, a unor personaje din basme celebre: S.O.S. salvați basmele! (Amurg sentimental, București, 2006). Într-o prezentare tipărită pe ultima copertă a cărții, Ion Machidon afirmă, pătruns de respect: „Cartea pe care ne-o oferă de data aceasta Miron țic în colaborare cu Zoița Bogdan-Tripa ne arată o altă față a scriitorului decât cea cu care ne-a obișnuit: de prozator
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apărut în 2007 la Andrew dintr-o localitate nemenționată (probabil, Tecuci), găsim versuri și ele ininteligibile. Regretabilă consecvență, care nouă, cititorilor, nu ne lasă nici o șansă! Autoarea, o tânără frumoasă, Roxana Gabriela Braniște, ne zâmbește mefistofelic din fotografia de pe ultima copertă, cu aerul că ne-a făcut-o. Adevărul e că ne-a făcut-o. Dacă ne ambiționăm să parcurgem cartea cu atenție de la prima la ultima pagină, ne trezim la sfârșit vlăguiți și cu părul alb, ca după ani mulți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar și mai groază ți se face, mai ales dacă ești singur în cameră în timpul lecturii, străbătând labirinticele și tenebroasele fraze. Ai impresia că la fiecare virgulă te pândește câte un oxi-moroi sau câte un demon fil. Fotografia de pe ultima copertă ne-o înfățișează pe autoare ca pe o femeie tânără și frumoasă. Are ochii la locul lor, nasul așezat corect, exact la mijlocul feței, gura frumos desenată. Oare cum ar fi reacționat Cecilia Burtică dacă fotograful, din snobism, i-ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-o. Eu însumi, în cazul că aș fi făcut parte din juriu, n-aș fi avut forța morală necesară să votez pe altcineva. Dar acum, doar cu cartea ei în fața ochilor și abținându-mă să mă uit prea mult la coperta a patra, unde o minunată ființă cu păr lung și decolteu generos zâmbește din cinci fotografii, în mereu altă poziție, trebuie să iau cunoștință de faptul că versurile nu spun mare lucru. Sună plăcut-ciripitor, dau impresia de emoție lirică dusă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]