2,935 matches
-
tuturora, a salariaților, dar și a bolnavilor. Era ca o floare răsărită într-o grădină numai cu iarbă. S-a recomandat Dora, numele de familie neavând relevanță să-l spun. Era o fată brunetă, cu un păr negru ca pana corbului care-i cădea pe spate, până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Românie, decât cea politică (detestabilă), economică (mizerabilă), instituțională (iresponsabilă) - de care neam cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai matură decât a noastră, cu un vocabular de om mare, care, la acea vârstă, știa pe dinafară Corbul lui Poe. Băiatul se numea Traian. Cine era el, cine a devenit, de ce boală bizară suferea, nu știu nici până acum. El ne povestea ca din carte în fiecare noapte câte un capitol din Băieții din strada Pal; tot el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles. - Îndurați-vă, domnule elev, interveni Iliescu. Că e pământ sărac și groapa e gata cât ați bate din palme... - Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poată întîlni și să-mi spună tot ce avea de spus. Dar ce erau de vină Iliescu și Zamfira în toată controversa asta filozofică?... - N-a fost filozofie, domnule elev, șopti Zamfira. Ceasul rău... - Iar au început să se adune corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi. - În fond, asta facem și noi. Ne ținem după ei, după ai noștri, dar de departe, tot mai de departe... La câte zeci de kilometri credeți că se află
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla un sat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să te pleci în fața lui!... Să știi, Marandă, că dacă nu era el atunci... atunci când m-o pălit glonțul, ajungeam în groapa comună a morților sau și mai rău rămâneam pe linia frontului inamic și mă lăsau să mă mănânce corbii, fără să știe nimeni unde am căzut... Primeai doar o țidulă în care îți spuneau că sunt dat dispărut și nimic mai mult. Așa însă uite că mai trăiesc și mai pot face un pas-doi până... Cum să mori de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe lângă scriitori, între care Dostoievski, Kafka, Hölderlin, Rilke, Poe, Withman, Odysseas Elytis, Trakl, Salah Mahdi etc., poemele lui Daniel Corbu sunt cutreierate de personaje emblematice sau de simboluri ale literaturii universale: Estragon, Godot, Hamlet, Faust, Penelopa, Ulise, Ofelia, Leopold Bloom, Corbul lui Poe, Don Quijote / Cavalerul Tristei Figuri, prințul Mâșkin etc., în compania cărora își creează poemele, aprinse solilocvii, protejându-și astfel integritatea visului, fiindcă Nimeni nu pleacă prea departe de sine. Existența nutrită de vis și dedicată acestuia sporește însă sentimentul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt merii în livadă Încât
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vă îngrijorați, cu privire la viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. 23. Viața este mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît îmbrăcămintea. 24. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici camară, nici grînar: și totuși, Dumnezeu îi hrănește. Cu cît mai de preț sunteți voi decît păsările! 25. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
să le priviți ca necurate. 11. Să mîncați orice pasăre curată. 12. Dar iată pe acelea pe care nu le puteți mînca: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 13. șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
gripsorul și vulturul de mare; 13. șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul. 19. Să priviți ca necurată orice tîrîtoare care zboară; să nu mîncați din ea. 20. Să mîncați orice pasăre curată. 21. Să nu mîncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și solzi în ape. 13. Iată dintre păsări, cele pe care le veți privi ca o urîciune, și din care să nu mîncați: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; 15. corbul și toate soiurile lui; 16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; 17. huhurezul, heretele și cocostîrcul; 18. lebăda, pelicanul și corbul de mare; 19. barza, bîtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
vulturul de mare; 14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; 15. corbul și toate soiurile lui; 16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; 17. huhurezul, heretele și cocostîrcul; 18. lebăda, pelicanul și corbul de mare; 19. barza, bîtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul. 20. Să priviți ca o urîciune orice tîrîtoare care zboară și umblă pe patru picioare. 21. Dar, dintre toate tîrîtoarele care zboară și umblă pe patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
cuvîntul meu." 2. Și cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: 3. "Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, și ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. 4. Vei bea apă din pîrîu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo." 5. El a plecat și a făcut după cuvîntul Domnului. S-a dus și s-a așezat lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. 6. Corbii îi aduceau pîine și carne dimineața, și pîine și carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Iordanului. 4. Vei bea apă din pîrîu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo." 5. El a plecat și a făcut după cuvîntul Domnului. S-a dus și s-a așezat lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. 6. Corbii îi aduceau pîine și carne dimineața, și pîine și carne seara, și bea apă din pîrîu. 7. Dar după cîtăva vreme pîrîul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară. 8. Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: 9. "Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a candelabrului de deasupra - luna! Dar nu-i nimic. Veselia naturii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cale, cărora le pre fi răm specificul profesional, afectiv, etnic, religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e doar o chestiune de zgomot. La prima vedere, solidaritatea umană, când lipsește, se rezolvă prin public relations. Dar totul se petrece ca în cazul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!” (Biblia, Luca 12:24)
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
mărească leafa. Nici nu și-a dat seama. Spăla cu gîndul că pe fiica ei o bătea bărbatul, ăsta n-o s-o ia niciodată de nevastă, o s-o părăsească. Șuvițe de păr lung, strălucitor, cum au toți metișii, ca pana corbului, Îi cădeau pe ochi de o parte și de alta a feței și pe Înserat, cînd o lua frigul la picioare, apoi la mîini, povestea din ce În ce mai lungă a fetei se amesteca În minte cu povestea vieții ei cînd era tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În negru care merge pe San Isidro, În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și din nou șuvițele ca pana corbului Îi acopeream jumătate din față și din nou devenea vrăjitoarea asta care-mi calcă atît de bine cămășile, cum spunea Juan Lucas. Și cum tot Juan Lucas lămurise cazul Nildei, nu mai era nimeni care să-i adune pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]