10,085 matches
-
sunt două lucruri diferite. Pierderea sensului Înțeleg că oamenii, în anumite situații de mare dificultate, pun la îndoială totul: ce sens au "toate acestea?". Ce anume dă sens și orientare vieții mele? Evident sunt întrebări pe care, prinși în activitățile cotidiene în majoritatea cazurilor le evităm le și îndepărtăm de noi. Nimic și nimeni nu poate să constrângă o persoană să-și pună întrebarea despre sensul vieții. Este o întrebare care se poate ține foarte ușor sub cheie. Hartmut von Hentig
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
estetizării cotidianului: totul trebuie să devină mai plăcut, mai frumos și mai distractiv. Iar ceea ce creează distracție trebuie să fie și legal. Totuși, ca mulți alții, înțeleg ca pe o problemă faptul că, în societatea noastră, "piața experienței" domină viața cotidiană împreună cu cea a muncii. Cei care oferă devin tot mai inteligenți, iar cei care primesc sunt tot mai experimentați. Ne-am obișnuit de ceva timp să cerem mereu ceva nou. Industria publicitară astăzi, care are un câștig de miliarde, ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea actuală a religiozității va putea fi depășită încă din sânul familiei, frecvența la slujba religioasă va putea să crească iarăși, iar forța religiei să pătrundă în realitatea cotidiană ce a suferit o puternică slăbire de la zilele pline de speranță ale Conciliului și să recupereze terenul pierdut. Argumentele în favoarea religiei Critica religiei îndreaptă, pe bună dreptate, atenția asupra eșecului religiilor sub multe aspecte catastrofale. Dar critica religiei nu poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reflecțiile asupra dimensiunii infinitului, care în matematică este constant prezentă, invizibilă și este introdusă în toate sistemele sale: orice număr se poate proiecta, multiplica și divide la infinit, lucru de care însă nu trebuie să se țină cont în ecuațiile cotidiene. Se pune însă întrebarea dacă poate să existe într-adevăr ceva ca o reală dimensiune infinit prezentă în toate lucrurile chiar dacă, la fel ca în cazul spațiului cvadrimensional, nu ar fi reprezentabilă în mod real și tangibil deoarece este o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
invoc apoi pe Karl Rahner, care a descris de nenumărate ori în mod exemplar experiențele fundamentale ale existenței umane. Am avut onoarea, în 1964, în calitate de editor al coloanei "Meditații teologice", să public reflecțiile sale asupra lucrurilor de fiecare zi. Viața cotidiană a omului este plină de lucruri aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem, mâncăm și dormim... Dar în aceste activități cotidiene omul atent poate descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1964, în calitate de editor al coloanei "Meditații teologice", să public reflecțiile sale asupra lucrurilor de fiecare zi. Viața cotidiană a omului este plină de lucruri aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem, mâncăm și dormim... Dar în aceste activități cotidiene omul atent poate descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo Gutiérrez, care trimite pasionant la experiențele fundamentale ale istoriei umane, politice și sociale: trimite la posibilitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anume determină destinul individului și al umanității? Cum se explică conștiința morală și existența normelor etice? Dincolo de interpretarea lumii și a oricărei psihologii, religiile vor să fie și o cale pentru viață. Ele propun o cale practică pentru înfruntarea vieții cotidiene a situațiilor-limită și astfel să se ajungă, plecând de la mizeria și suferința existenței, la eliberare și mântuire. Pentru orientarea într-un asemenea parcurs există anumite norme de comportament etic. Toate consideră omicidul, minciuna, furtul și abuzul sexualității o vină și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
șapte ani, înainte de micul dejun și de celebrarea liturghiei, pregătind-o în fiecare seară cu anumite "puncte de reflecție". La acestea se adăugau, o dată pe an, trei sau opt zile de exercitia spiritualia în liniște totală. Totuși în această meditație cotidiană nu se urmărea respectarea cu atenție a propriei respirații sau întreruperea gândului, ci contemplarea unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Psalmi, 136, 1). Iar într-o situație de urgență sau o noapte de insomnie pot spune chiar foarte simplu: "Doamne, Dumnezeul meu...". Mă întărește, mă consolează. În orice moment al zilei, o întrerupere de câteva secunde în chiar mijlocul activităților cotidiene pentru a respira profund și a ne umple spiritual, deschizându-ne astfel transcendenței. O fac aproape mereu în tăcere, pentru mine însumi. De obicei nu mă rog într-un restaurant sau în alte locuri publice. Nu vă rugați "pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de viață islamic: prin dreptul, riturile și teologia sa, izvor de inspirație a întregii arte și culturi islamice. Din acest model fac parte cei cinci pilaștri ai Islamului: profesiunea credinței față de Dumnezeul unic și de profetul său Mahomed; rugăciunea rituală cotidiană; plătirea taxei de solidaritate pentru săraci sau pentru scopuri comune; postul în luna Ramadan; pelerinajul la Mecca măcar o dată în viață. Ca musulman, aș învăța din Coran să am maximul respect pentru Isus. Acesta este unul din cei trei trimiși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este cu siguranță important, dar nu constituie criteriul specific. Deci trebuie să realizez performanțe, să lupt pentru convingerile mele, să ating altele noi, să aspir la a fi aprobat. Nu contează exteriorizarea performanțelor, oricât de importante ar fi în viața cotidiană, în profesie sau Biserică. Nu suntem capabili și de "performanțe eșuate", care sunt mult mai grave? Cine ar vrea cu adevărat să conteste asta? Dar a doua dimensiune a acestui mesaj arată că pentru creștini ceea ce contează nu sunt performanțele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mai important este tot ceea ce își face simțită influența în viața de toate zilele. Modelul fundamental creștin, ce se reflectă în Evanghelii prin Isus, a oferit și oferă în continuare, numeroase puncte de reflecții pentru transpunerea idealului creștin în practica cotidiană. Există multiple exemple de suferință, impresionante, manifestări de dragoste creștină. Eu însă am fost marcat de patru posibilități concrete pe care etica creștină ne invită să le descoperim: crearea păcii prin mijlocul renunțării la propriile drepturi; folosirea puterii spre avantajul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
condițiile locuințelor și posibilitatea de a călători. Însă în ciuda tuturor ajutoarelor și medicamentelor, cu trecerea anilor organele noastre devin mult mai slabe, iar corpul nostru nu ne mai este necesar precum în anii precedenți. Îndeosebi oasele scheletului nostru, supuse extenuărilor cotidiene, dovedesc slăbiciuni în punctele nevralgice, iar uneori chiar dor. "Renunță cu grație la lucrurile vieții", ne sfătuiește Elisabeth Moltmann-Wendel, specialistă în teologia luterană, în cartea cu același nume din 2008, în care vorbește cu profunzime despre ceea ce semnifică îmbătrânirea. Am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asemenea, ca și în Orientul Apropiat, Afganistan, Cașmir și Sri Lanka în locul împotrivirii, agresiunii și răzbunării să se caute cooperarea, compromisul și integrarea reciprocă. Această nouă constelație a politicii globale presupune evident o schimbare de mentalitate care să meargă dincolo de politica cotidiană: nu sunt suficiente noile organizații, este necesară o nouă forma mentis (mindset); diversitatea națională, etnică și religioasă nu trebuie înțeleasă ca o amenințare, ci mai degrabă interpretată ca posibilitate de îmbogățire; în timp ce vechea paradigmă presupunea întotdeauna un dușman, noua paradigmă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau măcar câteva, sau măcar una singură. Este vorba aici de unitatea cunoașterii, și odată cu ea de actualizarea unui principiu care să asigure concordanța și astfel validitatea conduitelor, a judecăților în toate domeniile, a modurilor de gîndire înseși. Comportamentul nostru cotidian este semnificativ în acest sens: în fața oricărei probleme deosebite, apelăm la specialist. Însă dacă această practică se dovedește eficace în cazul unei dureri de dinți sau al reparării unei mașinării, ea nu ne oferă încă nici o perspectivă de ansamblu asupra
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale vieții noastre subiective. Or această viață subiectivă nu creează doar idealitățile și abstracțiunile științei (ca și ale oricărei gândiri conceptuale în general); ea dă întâi de toate formă acestei lumi a vieții în centrul căreia se derulează existența noastră cotidiană. Deoarece o realitate simplă precum un cub sau o casă nu este ceva care există în afara noastră și în lipsa noastră, prin ea însăși într-un fel, precum substratul calităților sale. Ea nu este ceea ce este decât grație unei activități complexe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
absolute, în calitate de viață cunoscătoare, și astfel una dintre formele fundamentale ale culturii. În calitate de mod al vieții și, prin urmare, în calitate de mod de viață, știința este mai mult sau mai puțin analogă celorlalte forme ale culturii, formelor sale imediate în praxisul cotidian al muncii și al necesității, precum și producțiilor superioare ale artei, eticii sau religiei. Este vorba în toate cazurile de moduri de realizare a vieții, moduri a căror înfăptuire este dorită de către viață în măsura în care aceasta este în ultimă instanță sporire de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această negare explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece acolo unde își îndreaptă ea privirea viața nu apare de fapt niciodată. Nu este totuși mai puțin adevărat că munca sa cotidiană implică negarea practică a subiectivității, nu doar în deschiderea sa către lume și, astfel, drept condiție transcendentală a științei înseși, ci mai întâi, și în mod mai esențial, drept această interioritate radicală care definește Individul originar care suntem în calitate de Individ
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu sine a vieții și în hiperputerea acestei îmbrățișări și iată de ce ele se înfăptuiesc ca și aceasta, în patosul beției sale. Or, s-o mai spunem o dată, această energie nu este folosită doar în operele de artă. Toate comportamentele cotidiene ale unei lumi de cultură permit această utilizare și sunt în ultimă instanță motivate de ea. Munca, de exemplu, s-a înfățișat vreme de milenii ca o "cheltuire de forță de muncă", așa cum spune Marx, și străbătând formele sale cele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care nu se mai investește în marile operații ale artei sau în cele ale vieții cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectul acestei scurte treceri în revistă, legile care le guvernează, adică, în realitate, care le exprimă constituie câmpul Universității, definindu-l și aparținându-i. Prin ce se opun astfel aceste acte acelora pe care le săvârșesc oamenii în viața lor cotidiană, prin ce diferă legile lor de legile obișnuite ale societății? Prin faptul că ele nu au altă motivație în afara auto-motivației imediate a vieții, adică presiunea pe care aceasta o exercită în mod constant asupra ei înseși pentru a-și desfășura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele, riturile, și mai cu seamă riturile sacre. Cât despre religie, cum ar putea fi negată importanța acesteia în devenirea popoarelor, mai cu seamă a celor mai mari? În Egipt ea făcea parte din viața cotidiană, determinând ansamblul activităților economice, impunându-le, dincolo de simpla producere a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile lor pe cât de radicale pe atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
istorice și astfel supraîncărcate de cultură, sunt abandonate. Studiul limbilor vii se supune acelorași motivații ca și acela al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu existența cotidiană a unei țări, privite prin prisma aspectelor sale celor mai superficiale, reflectate prin intermediul vulgarității mijloacelor de comunicare. Platitudinile, stereotipurile scrise în grabă de jurnaliști care n-au nimic de scris îi depășesc în mod decisiv ca valoare educativă pe Shakespeare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu au studiat niciodată materiile pe care sunt acum însărcinați să le predea. Eliminarea culturii și degradarea mediului universitar își dau mâna când, sub egida sociologismului și sub titlul de "realitate socială" pentru care elevii trebuie să fie pregătiți, banalitatea cotidiană, comportamentele meschine, fantasmele rudimentare, limbajul mass-media sau analfabeții au devenit norma, și pe aceasta este vorba a o inculca elevilor. Natura cunoașterii care trebuie transmisă și modul acestei transmiteri erau două chestiuni adresate Universității. Modificarea de conținut care pervertește disciplinele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a comunicării mediatice: "Adevărata pedagogie este televiziunea!". Și, odată cu comunicarea mediatică, existența mediatică. Anchetele, opinia, despre care se vorbește, stereotipurile de tot felul, vulgaritatea generală, benzile desenate, "noua civilizație a imaginii", tot ceea ce face trimitere la banalitatea și la prozaismul cotidian și le afișează cu complezență iată ce trebuie să-i învețe pe elevi profesorii aserviți actualității, dogmei sociale, preschimbați în telespectatori, deveniți la fel de receptivi și de frivoli ca și ei. Căci adevărul concret al acestei întregi mișcări poate fi rezumat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]