1,477 matches
-
măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-o preparați singur. Aici aveți zahărul și frișca. Trebuie să luați o bucată de cozonac. L-am cumpărat la Capșa. Ce spuneam? A, da... Garsoniera desigur oferă avantaje, nu trebuie să ții seama de bucătărie și în special la baie de programul celorlalți... Eu și Mirciulică am ajuns din cauza asta să ne facem pur și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii Valericăi Scurtu trecu o umbră ciudată. Se apropie de geam vorbind cu spatele: ― S-o fi săturat de viața asta bezmetică. Parcă poți să știi? Erau oameni ascunși. Odată, de un Crăciun, i-am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu le-am mai bătut la ușă. Dacă nu era bătrâna, putea să zacă mult și bine! ― Ați remarcat ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai, Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd să ajungă la farfurie. Melania Lupu îi aruncă o prăjitură pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unde s-ar afla. Într-o clasă, într-o sală de spectacol, între o mie sau un milion de indivizi. Unchiul Alecu nu... El nu era așa. Ani de zile, când mă gândeam la el, simțeam în nări aromă de cozonac. Surâse aducerii aminte. Venea totdeauna de sărbători, încărcat de pachete... Mirosea a tren, a piele, a tutun fin, a hotel. Bazarurile din Madrid, Calcutta, Istanbul erau universul lui. Nu-l interesau muzee, nici edificii de renume, nici ruine sacre, n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cactus, ploști de piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am așteptat zadarnic. În anul acela, cozonacii își pierduseră aroma. Pe urmă am primit o scrisoare. Un hotelier din San-Sebastiano ne comunica moartea lui... Lăsă capul în piept și tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dormit aproape patru ore. Tânărul se ghemui în fundul patului. Tremura. ― Moartea! Vine moartea! Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe unchiul Alecu... ― Vreți să spuneți domnul Popa. Nu-l cunosc pe Alecu. ― Ba da! Minți! De ce minți? Uite, miroase a cozonac... cozonac bun cu nuci și stafide. Vezi ce frumos s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aproape patru ore. Tânărul se ghemui în fundul patului. Tremura. ― Moartea! Vine moartea! Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe unchiul Alecu... ― Vreți să spuneți domnul Popa. Nu-l cunosc pe Alecu. ― Ba da! Minți! De ce minți? Uite, miroase a cozonac... cozonac bun cu nuci și stafide. Vezi ce frumos s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toată zăpada din cer va cădea pe pământ. Era seara de Crăciun, seară plină de veselie și fericire, când toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri speciale pentru băieți și fetițe. În casele oamenilor fericirea plutea, iar mirosul cozonacilor și al fripturilor delicioase aducea oamenii la masă. În toiul iernii, un baiețel stătea în zăpadă, foarte trist și necăjit. Tocmai atunci trecu pe acolo o bătrânică, îl văzu și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
caldă:Dragul meu, eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți să vii la mine! Tu îmi vei ține companie iar eu voi avea grijă de tine. Am două bucăți de cozonac și un brăduț frumos. Cine știe, poate Moșul va ști că stai la mine și... poate vei primi și un cadou. Poți să stai la mine cât de mult dorești! Copilul, surprins de cele auzite, rămase fără cuvinte. Nimeni nu
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
nu mai simțea gerul iernii. Bătrâna îl luă de mână și porniră grăbiți spre casă. Când ajunseră, femeia îi încălzi puțină apă să facă baie și pe urmă îi dădu să mânânce o farfurie de supă și două felii de cozonac. După ce termină de mâncat, copilul stătea și se uita lung pe geam... - La ce te uiți dragul meu? întrebă bătrâna. - Vreau să-l văd pe Moș Crăciun! N-am să dorm toată noaptea, dacă trebuie. Nevrând să-l supere, bătrâna
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce te faci dacă pierzi o comisiune? — Ce să te faci, te dă afară, interveni vesel birjarul. Portarul le oferi musafirilor sirop cu apă - însă birjarul refuză spunând că nu-i e sete - și dulceață de prune. Nici sarmalele, nici cozonacul nu erau gata, din nefericire, așa că Nicu trebui să se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel nu i-ar fi dat, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vorbele, de cele mai multe ori. Uite ce se ascunde în părinții noștri! Tare mi-ar fi plăcut să-l văd pe papa la 20 de ani, la Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun de la musafiri, noi am trecut la cozonac. N-am vrut să împărțim cadourile, fără el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
recunoscând superioritatea celorlalți. Pentru părinte, copilul este o datorie, nu o dobândă. Pentru scaunele de lux prudența a ajuns cea mai fină husă. Prudența poate fi emblema rațiunii ori stindardul libertății. S-ar cuveni ca țăranii să miroase numai a cozonaci. Țăranul e veșnic treaz. Deși multe secole a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de delicioasă ar fi clipa, tot aperitiv rămâne. Nu li se poate pretinde scriitorilor să fie antialcoolici, fideli puterii și în dragoste. Ar fi peste poate. Pe termen scurt, strălucesc stăruitoarele mediocrități. Unii au crezut că alternativa la mămăligă este cozonacul. Mor unii cu convingerea că, dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este un mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice. Ticăloșia are vigoare în viață și expresivitate în artă. Artei și religiei îi revin nemărginirile din noi. Majoritatea polemicilor pe teme de artă se încheie cu răsturnarea șiștarului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi niciodată suspectate de nesinceritate. Toți ne plângem că nu avem suficiente aptitudini pentru minciună. Deocamdată, omul este singura viețuitoare care are acces la minciună. Cresc fotoliile în minciună precum ciupercile în bălegar. În absența entuziasmului, suntem precum aluatul de cozonac fără drojdie. Efectul secundar al economiei concurențiale constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te urăsc dacă învingi. Și te desconsideră când ești învins. Țâșnesc orgoliile din noi precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție, termină unii facultățile fără să le înceapă. Pe inerția noastră își construiesc alții reputații. Televiziunile comerciale respectă gustul public. Dacă îi place mămăligă, spun ei, de ce să - i dau cozonac ? Unii se consideră disidenți pentru că dormeau la ședințele comuniste. Prin repetare, minciunile publice pot deveni obsesii. Mediocritatea suferă întotdeauna de mania persecuției. Infirmi cu adevărat sunt cei care nu știu să admire. Suntem mici când lingușim. Și când , mai ales
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
om. Omul nu a reușit să extragă încă din singurătate chiar toate parfumurile. In "Miorița" e ca în viață : virtutea se află în minoritate. Oboseala este generată de insatisfacții, nu de muncă. Misiunea unor critici e să scoată stafidele din cozonac. Viitorul e ca prima zăpadă a iernii. Orice ai face, tot nepregătit te surprinde. Există o literatură pentru cei mulți, alta pentru cei puțini și una pentru nimeni. Când toate dorințele se împlinesc, Paradisul capătă irizări de Infern. Socrate poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noi au înflorit valuri de singurătate. Revin clasicii. In Occident au apărut Homer și Shakespeare pe înțelesul copiilor. Așteptăm desene animate după Kant și Hegel. Orice amânare poate fi un preludiu al abandonului. Unii sporesc producția de stafide după dispariția cozonacului. La om, frumusețea poate fi plantă carnivoră. Zile grele pentru bovarici. Vor să trăiască după modelele din cărțile pe care nu le-au citit. Singura direcție pe care te poți baza uneori este cea a vântului. Unele romane actuale nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
1945, chiar în dimineața primei zile de Paști, la numai câteva ore după ce cu mic cu mare s-au întors de la slujba de Înviere a Domnului. Îmbrăcați în straie de sărbătoare, cu ouă roșii în mâini, în jurul mesei încărcată cu cozonaci, bunica, suveranul din umbră al familiei, împreună cu părinții, cu frații și surorile mai mici, gălăgioși ca de obicei, sărbătoreau evenimentul când, la geamul de la ușă, o căciulă rusească apăru deasupra perdelei. Precis era un militar rus! Dorea și el, sărmanul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o căciulă rusească apăru deasupra perdelei. Precis era un militar rus! Dorea și el, sărmanul, să facă Paștele într-o casă de om! Îl vor omeni cum se cuvine cu un păhărel de secărică, un ou roșu, o felie-două de cozonac, că așa-i la sărbători! Când au deschis însă ușa să pună planul în aplicare, aflându-se față în față cu așa-zisul "soldat rus", după câteva clipe de ezitare, uimire totală. În fața lor nu era nici un rus ci chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]