1,476 matches
-
nici o picătură. Trupa a osândit-o toată vremea să doarmă pe pământul gol, fără pae. Asupra pânii stricate care venea din urmă arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă această observație, că stomahul chiar al unui țăran, nu poate digera asemenea alimente, a fost pedepsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ea la pensie; până atunci stăteam în ea doar din când în când, vara, în rest la Noua Suliță. Era în noaptea de înviere; gospodinele înconjurau biserica din centrul satului, așteptând, conform datinii, în mâini cu coșurile de pască, cozonaci și ouă roșii, să vină preotul. Acesta veni târziu pe la 4 dimineața (mai slujise începând cu orele 12 noaptea încă la trei patru biserici din cele vreo șase-șapte pe care le avea în păstorire; atitudinea oficială rărise radical numărul preoților
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de tristă amintire. Apoi ne binecuvântează mirunindu-ne pe toți și fiecare În tăcere se Întoarce la casele lor... Și iată-ne ajunși Sâmbătă seară, lumea Îmbrăcată În haine de sărbătoare cu coșuri În mână ducând prinaose pregătite specific sărbătorii, pască, cozonac, ouă roșii și altele pentru sfințire, după obiceiuri și tradiții. Toți și tot mai mulți grăbiți se Îndreptau spre Sf. Biserică. La biserică era deja lume adunată, foarte multă lume și tot mai veneau și veneau foarte mulți. fiecare purta
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mirai de unde le scoteau după atâtea rechiziții. Era efectul reluării în mână a moșiilor de către proprietari și rezultatul disimulării față de germani. Niciodată nu avusesem atâtea merinde substanțiale. Chiar vărul lui Costache, originalul și bunul Alexandru Cantacuzino, ne aduse un mic cozonac. Eram foarte atinși de acest dar, căci știam cât era de lipsit; în pachet, un mic bilet datat astfel: „8 ianuarie în loc de 26 decembrie din anul robiei 1918“. Dejună cu noi peste puține zile și ne-a citit câteva din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
N-au fost în stare să cânte nimic, jumătate erau beți morți cu rachiu de contrabandă, adus cu sau fără consimțământul gardei ungurești. Nu se mulțumiseră cu hrana bună ce li se dăduse: carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din Goethe, Heine, Victor Hugo, Musset și alții, discutau chestiuni filosofice și științifice culese din cetirea lui Darwin, Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte prin un ceai întovărășit de un zdravăn cozonac. Începutul acestor întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. Adevărul este că la început întrunirile erau mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă-ți urechile și învață mai întăi prozodia de la maître Boileau 115, care zice: "Que toujours dans vos vers le sens coupant les mots, Suspende l'hémistiche en marque de repos."116 Afară cu Boileau! țipă deodată Pogor care intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ați venit așa pe neașteptate, pe nepregătite. Acuma ce să vă fac? Cum să scot din pământ mâncare pentru voi, când focu-i stâns la bucătărie, bucătarul e dus cine știe unde, iar în camara mè de burlac nu gem șuncele, brânzeturile și cozonacii. Treaba ta, să ne dai ce ai la îndemână, întâmpinai eu; n-avem noi în casa ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă nu vom pune ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am și eu suflet. Basarabean. Nucul. Copacul ale cărui fructe constituiau, În vremea când vechea Dacie era Întreagă, obiectul unui export menționat În condicile Egiptului. Nucul, prezent atât de des În datinele noastre de acum și de peste an. Nuca din cozonac și turte, de pe mucenici, din traista colindătorilor, alături de mere și colăcei, sau poleită În bradul nostru de Crăciun, chiar dacă atât de greu de căpătat; În sfârșit, nuca din coliva celor ce sunt undeva, alături, dar atât de greu de atins
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stă Însă În putere, fiecăruia dintre noi, e să ne opunem poluării mecanice. Să explicitez. Avem de-a face cu un week end prelungit, În care mulți vor prefera poate să petreacă o zi În natură; cu miel, ouă roșii, cozonac și toate celelalte. Vor rămâne resturi. Vă rog să mă credeți, aceeași cantitate de energie se consumă și pentru a azvârli o sticlă goală, și nu de puține ori luând drept țintă un arbore, și pentru a o pune Înapoi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților, ba chiar a necunoscuților și primeam mere și covrigi. Frigul nu ne
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în școală cu profii care mă puneau să mă tund. Sunt bezmetic, buimac, stări liminale, iar buimăceala, indeterminarea mea iau chiar o expresie gastronomică, pentru că io nu mănânc așa, pur și simplu, ci combin total imprevizibil ceea ce găsesc pe masă. Cozonac cu mămăligă, supă cu salată de varză. Și nu mai continuu, pentru a nu vă da ocazia să vă formați o părere greșită despre mine. Nu am experiențe ca ale lui Pif, de pildă, un prieten al meu care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași și cârciumari, de pricopsiți și buni-primitori negustori de pește, de oieri și de porcari cu turme rătăcind printre iezerele cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a bogatului. ...„Vinul care Înveselește inima omului și pâinea care Întă rește inima lui.“ (Psaltirea, 104, 15). Dintre dulciurile, plăcintele și prăjiturile, intrate mai toate din afară În patrimoniul nostru național, unele, precum bacla valele, sarailiile, cataifurile, savarinele, tortele, cozonacii, pră ji tu relele și plăcintele de tot felul, ajungeau opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am ridicat, am zis „Bună ziua“ și, cu o mișcare delicată, de om bine-crescut, am curățat biroul domnișoarei V. de fluturași aurii de foitaj. Benzoat de sodiu, serviți?! Luni copiilor le-a plăcut parizerul cu emulgatori. Marți copiilor le-a plăcut cozonacul cu edulcoranți. Miercuri copiilor le-a plăcut jeleul cu emulsifianți. Joi copiilor le-a plăcut brânza cu antioxidanți. Dar vineri copiilor nu le-a mai plăcut sucul cu acidifianți. Și nici fripturica de văcuță cu aditivi, enzime, gelifianți și guanilați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un înalt analist de la NATO, de Jirinovski și de un mahăr de la FMI. Unul să-i procure cartofi de Harghita, altul să pună o pilă la primărie pentru retrocedarea unei case, altul să-l roage de-o rețetă bănățeană de cozonaci. Când SRI-ul îi cere detalii, Vasile B. refuză. „Lăsați-i, mă, fraților, în pace. Ne știm de când eram mici. Și, la urma urmei, Bush și Putin sunt cei care au nevoie de mine. Președinți, președinți, dar cam pisălogi.“ Arhanghelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dupăa miază, mergeam la restaurant să luăm masa de seară, iar apoi ne întorceam acasă la dânsul și rămâneam până a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara (după ce m
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara (după ce m am întors de la Kindi) Dragă Pierre, S-au acumulat în aceste ultime
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu lemnul, tabla sau penajul, firește că pielea e materia cea mai perisabilă. Inevitabil depindeam de puterea când bună, când rea a regelui. în casa de fulgi locuiește-un cocoș în casa de frunze aleea în casa de-aluat un cozonac și-n casa de apă un lac în casa din colț stă patrula și dacă zboară unu-n abis firește e iarăși un sinucis în casa de hârtie stă opinia-n ramă și-n coc locuiește o damă1 Textul acestui
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
hrăneam noi, cei care alcătuiam o familie numeroasă. Sunt aspecte pe care nu le-am uitat și nici nu doresc să le uit. Numai la marile sărbători și la alte câteva evenimente de peste an, în familia noastră se mâncau plăcinte, cozonac, alivenci, vărzări. Colacii câștigați cu uratul la Anul Nou îi înșiram pe sfoară, după o atentă inventariere, și-i păstram pentru a-i mânca după sărbători, când îi savuram cu îmbucături mici pentru a prelungi, cât mai mult plăcerea gastronomică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
frecventarea deniilor din Săptămâna Mare, a slujbei de Înviere completau tabloul sărbătoreștilor preocupări. Era bine, era frumos, era înălțător! La drept vorbind, profunda și sacra semnificație a marii sărbători Pascale nu era prea clară pentru noi, copiii. Așteptam cu nerăbdare cozonacii, pasca, plăcintele (pe care le savuram calde, înainte de a fi sfințite), ouăle roșii, friptura de miel, răciturile, zama de găină și toate celelalte bunătăți care le însoțeau. Slujbele de denie din Săptămâna Mare de la care nu lipseam erau și prilej
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]