1,606 matches
-
traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem în cafenea literară. Scrâșnetul vechii râșnițe de cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element de atmosferă boem-intelectuală. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Adevărul e că la Carmen nimeni nu venea pentru cafea, decât probabil dimineața după chef. Nici clienții ei nu pot fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-l voteze pe Lungu până la sfârșitul zilelor lui, vă spun. Bine, zic, da’ ăsta n-a fost primar și pe timpul lui Ceaușescu? Da’ de ce-a fost, domnule? A fost fiindcă era bun, de-aia l-au pus!!) După-amiază, la crâșmă nu servea nici Carmen, nici mătușa Thénardier, ci o fată care stătuse botoasă până pe la șapte seara, trântind paharele de sticlă pe tabla tejghelei, greșind comanda, uitându-se pe urmă și mai urât când i se pare că verifici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii micșorați în fața lui cărnoasă, ea se învârte pe vârfurile degetelor în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi înfige bărbatului capul cu păr aspru în coșul pieptului. În drum s-a adunat toată mahalaua, bătrâna care servește în crâșmă, patronul cu băieții de la fierărie și geamgerie, copiii de pe stradă, bărboșii de la sinagogă, toată lumea ca la nuntă. Când meterhaneaua s-a oprit după o melodie, la fel de brusc cum începuse, dansatoarea se uită în jur parc-ar fi căzut din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul îmi este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de a opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am șters mâna murdară de pantaloni, apoi am strecurat-o în buzunarul hainei, am apucat buletinul lui Csákány într-o doară, dar până la urmă nu l-am scos, continuându-mi drumul spre casă în tăcere. Perspectivă Când am ieșit din crâșma Vânătorul, fostă, pe vremuri, Leul, în mână cu cele două sticle de bere cehească, reci ca gheața, pe partea opusă a străzii am remarcat de-ndată duba cenușie, și știam că n-am încotro, va trebui să trec în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă, pentru că șchiopătam, încă mă mai durea glezna, cu o zi înainte încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă, pentru că șchiopătam, încă mă mai durea glezna, cu o zi înainte încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă pe care, din glumă, băieții au umplut-o cu pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate, înspre crâșmă, gândindu-mă că dac-aș lua-o înapoi la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam că asta-i o tâmpenie, precis ar intra, trebuie să mă adun, să nu stau locului, să merg, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
onoare, de-aceea tonul de demnitate cu care reapar. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești. Una e o crâșmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea e urâtă și cinică, alta e-o odaie curată și orânduită a unei babe, găsești că lucrurile mici sunt puse și tratate cu multă îngrijire, în cutioare, besectele ș. a., - pentru // lucruri mari
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Trudesc, fără prea mult spor, Pe un petic de ogor. Spre biserica din vale Coboară bătrâni, agale, Pregătind, prin rugăciune, Drumul către altă lume. Școala, care stă să cadă, A rămas fără ogradă, Iar de la un an la altul, Cu crâșme s-a umplut satul. Tinerii nu prea lucrează, La emigrare visează, Și așteaptă de la Stat Venit minim garantat. Milostenii După subvenția pentru încălzire și venit minim garantat, Un corn și un pahar cu lapte pentru școlari s-a aprobat. Dar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
T Morar, telegramă care pune în cel mai mare pericol programul nuclear al României. Sună așa, (citez din presă): „România a organizat cu ajutorul băștinașilor comunei Pocreaca, primul laborator statal de studii atomice. După pregătiri atente și intens specializat aprofundate, în crâșma „La ultimul leu” din localitate, s-a reușit primul experiment de atomizare neletală a oamenilor”. Spionul cu acoperire diplomatică din România, care a transmis codificat la Washington informația aceasta, a încheiat apoteotic telegrama sa ultrasecretă: “Experiment, cârciumă reușit. Succes 100
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o bardă plină de sânge în mână, lipit pe peretele din stânga, fără nici o noimă. Pe alt perete era încă unul, dar ceva mai mic. In timp ce terminau cu masa, pe ușa de la intrare își făcu apariția gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bugetul familiei și pentru propriul buzunar. Într-o zi, găsind puțin răgaz, o apucă spre universitate, ca să mai vadă ce și cum, dar se întâlni cu Nichi Stelescu însoțit de o gașcă întreagă de prieteni și se pomeni într-o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un sfîrșit de vară Tu cu mine-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție Beau la crîșma gurii tale, Doru-mi ți-am legat de gard Ochii tăi mă dor, mă ard, Numai tu îmi ești în cale Plopii tremură la pîndă, Prin odaia-ți de felină într-adins au vrut să vină Două trupuri să se vîndă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Două trupuri să se vîndă. într-adins au vrut să vină Prin odaia-ți de felină. Plopii tremură la pîndă Numai tu îmi ești în cale, Ochii tăi mă dor, mă ard Doru-mi ți-am legat de gard, Beau la crîșma gurii tale. Te am ... Te am în bătaie de pușcă Ți-s ochii căzuți în genunchi Hultanii îți scapă din cușcă Cercînd să mă scoată din unghi De teamă că-mi pleci tu te doare în cotu-ți armurii din cui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]