1,572 matches
-
de izbeliște. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi...” Samuraiului i se părea că vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de un supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veneam entuziast la ședințele guvernului și parlamentului la București, "puneam țara la cale", totul îmi stătea la picioare; îmi erau lăsate de anonimi la birou parfumuri străine și invitații amicale să accept să-mi ridic o vilă cu piscină în Crâng, lângă Focșani, corupția fiind floare la ureche; această corupție subînțeleasă, din sistem, m-a făcut să plec fără regret, de altfel, simțeam că mă îngrop de viu) și m-am întors în lumea literară, redactor-șef la revista lupilor optzeciști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată ziua în crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră acasă, iar cei din Shahkot se certau pentru locurile aflate exact sub palele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
retragă foarte încet. N-a luat-o la goană decât atunci când a ajuns la adăpostul pădurii. Inima îi bătea de să-i sară din piept, în timp ce băiatul sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte la atacul împotriva navei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o umbreluță are; Când îl văd, gândesc că plouă; În fântână stă,-n cântare Și în mâinile-amândouă. Cu ,,â’’ scriem România; Un sfânt nume, mândră țară; Vom păstra pământul, glia, Niciodată să nu piară! Când românul râde, cântă Soarele în crâng și vântul, Șuierând blând, când se-avântă, Poartă zâmbetul, cuvântul. Când românul nostru plânge, Plânge lângă el pământul, Izvorând dureri și sânge, Întristând, frângând și cântul. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Â’’ apare în cuvinte
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât după În clipa În care Eminek e atacat direct și nu mai are viziunea de ansamblu. Domnia ta, spătare, ataci pe stânga și respingi tumenul pe care, până nu demult, Îl comanda Ogodai. Comisul Tudor Jurj intră pe dreapta, ocolește crângul pe lângă care am trecut adineaori și lovește la mijlocul tumenului care asigură flancul drept. - Fie, căpitane. Nu acestea au fost poruncile măriei sale, dar ai Întreaga mea Încredere. - Ordin pentru toți oamenii tăi! Arcașii În față, protejați de scuturi! Trei lansări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
controlul manevrelor! Dacă ajungeți la el, Îl ucideți! - Înțeles, căpitane! - Atenție la semnalele mele și la mișcările vânătorilor domnești, care vor micșora presiunea asupra voastră atacând pe flancuri! Dacă dau semnalul de retragere, reveniți prin ieșire laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la tine, gândul meu, să-ți sărute gândul tău de iubire, iar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă va prefacen MIREASĂ, ca pe-o frumoasă poveste de IARNĂ, cu luceferi de raze și trup de fior. Dar vino iubire la mine în suflet să te iubesc în iubire și apoi să mor, pe o ZĂPADĂ PUSTIE prin CRÂNGURI DE ZORI. Dar vino, vino la mine, iubire, să te iubesc prin Crânguri de SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de vis. Astăzi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de raze și trup de fior. Dar vino iubire la mine în suflet să te iubesc în iubire și apoi să mor, pe o ZĂPADĂ PUSTIE prin CRÂNGURI DE ZORI. Dar vino, vino la mine, iubire, să te iubesc prin Crânguri de SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de vis. Astăzi prietene te-am văzut cel mai frumos din lume, și am avut o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albia, de noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră printre zori, Dispară sărăcia din salcia de vară, Să pot muri prin crângul nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în care nebunii ucid Un suflet de vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind, Și candela albastră e-un décor de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Rasuceni 1. Rasuceni 2. Carapancea 3. Cucuruzu 4. Satu Nou 45. Roată de Jos 1. Roată de Jos 2. Cartojani 3. Roată Mică 4. Sadina 46. Schitu 1. Schitu 2. Bilă 3. Camineasca 4. Vlasin 47. Singureni 1. Singureni 2. Crînguri 3. Stejaru 48. Stanesti 1. Stanesti 2. Balanu 3. Ghizdaru 4. Oncesti 49. Stoenesti 1. Stoenesti 2. Ianculesti 3. Mirau 50. Toporu 1. Toporu 2. Tomulesti 51. Ulmi 1. Ulmi 2. Căscioarele 3. Draganeasca 4. Ghionea 5. Icoana 6. Moșteni
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148965_a_150294]
-
fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și descîntec! Trebuia să dormi ca ieri Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt din când în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-nghețate Când fâlfâie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu piept Pe satele ninse crai-nou când apare; Trec singur pe poduri de fier solitare, Și-aștept în zăpadă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]