1,976 matches
-
s-a-mplinit De când nu ne-am întâlnit... Și acum când am sosit M-am mirat de ce-am zărit: Sate electrificate, Noi orașe ridicate, Blocuri pân la cer de-nalte, Cu străzi largi și spațioase Cu școli mari și luminoase.... Legenda crăciunului (SCENETĂ) Prezentator 1: Știți, dragii mei, cine e Moș Crăciun? ...Să vă spunem noi! Prezentator 2: Ehei, povestea lui își are începuturi străvechi, însemnate în texte biblice. Pentru români, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
odată, femeie, ce te moșmăiești așa?! I: Bine, bărbate, acuș fug. Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune! C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ți dau una! Să-mi spui domnule Crăciun! Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, și-i trebuie leacuri, și n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare. C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ți dau două
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sfârșitul poveștii! Bunica: Da? Care este? Copilul: Mâine este Crăciunul, ziua nașterii lui Hristos! Bunica: Iar azi e ziua Ajunului și vor veni colindători. Copilul: Hai bunică să aranjăm casa, ca să-i primim cum se cuvine! Fundal muzical de final CRĂCIUNUL Scenetă în șapte acte. Personajele (în ordinea intrării în scenă)sunt: Fecioara Maria, Îngerul Gavril, Iosif, cei trei păstori, femeia din Betleem, împăratul Irod alături de cei doi sfătuitori, Magii. Povestitorul va apărea în toate actele. Actul I Îngerul Gavril si
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă rotunjită, pe care o bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care îl cumpăra el o dată pe an ca recompensă pentru că își petrecea Crăciunul cu mama lui. Bărbatul întrebă: — Da? De la LASD? Danny își dădu seama că își descheiase haina, lăsându-și pistolul la vedere. — Da. Sunteți Felix Gordean? — Da, și nu apreciez gafele birocratice. Intră. Gordean se dădu la o parte. Danny intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tineri, cu familiile în formație completă, ne făceam cadouri, organizam petreceri cu prietenii de familie, ne distram și ne simțeam bine. Cu nostalgie îmi amintesc și felul în care petreceam sărbătorile în copilărie și în adolescență, ca licean. Așteptam nerăbdător Crăciunul, Anul Nou și Paștele mai cu seamă pentru vacanțele cu care veneau. Participam la obiceiurile prilejuite de aceste sărbători, așa cum era tradiția în satul natal, mergeam cu colinda și cu uratul la rude, colege, prieteni, eram nelipsit de la reuniunile, balurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
doar capacitatea de a învăța, dar chiar și asta găsesc ceva suspect, ceva semitic, forțat și lacom. Când începe vacanța de iarnă, se prefigurează deja o furtună. Jonathan nu este conștient de asta. Când se întoarce la Londra, petrece un Crăciun rece și plictisitor sub oblăduirea domnului Spavin și simte că toate îngrijorările primelor luni au rămas în urmă. Nu mai trăiește cu teama permanentă că va fi descoperit. Începe să devină ceea ce pretinde că este, realizând că adevărul este diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar trebui să repete pentru examenele finale timpul și spațiul alcătuiesc un tablou de figuri admirative, de interioare interesante, și pe Astarte Chapel încă mândră, dar mai supusă la brațul lui. Doarme mai bine. Când este invitat să-și petreacă Crăciunul cu familia Chapel, o interpretează ca pe un semn bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
petreacă Crăciunul cu familia Chapel, o interpretează ca pe un semn bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
munca de scriitor, în ruptul capului nu pot fi de acord cu purtarea lui iresponsabilă. Câtă nevoie avem de un nou Caragiale, care să imortalizeze moravurile politice actuale. Duminică, 24 decembrie 2006. Stau în casă liniștit și mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, când nu-mi mai ajungeau picioarele colindând prin sat pe la rude, pe la prieteni ai familiei și gospodari așezați, întorcându-mă cu nuci, covrigi, colaci și de la unele case și cu bani. Cum s-au mai scurs anii pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Nu am venit să impun o soluție, ci doar să vă atenționez măi berbecilor, că prelungirea dezbaterilor poate aduce daune”. Se pare că unii din coaliție, voiau să o mai dea pitită chestia cu bebelușii și mămicile lor fiindcă vine Crăciunul și nu este ortodox să fii „javră ordinară” cu micuții români, ce vor veni după 1 ianuarie. Cu aceste vorbe imperative Băsescu spune că nu a vrut să impună o soluție. Nu, nici nu a impus-o. Ci le-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul anul ăsta pentru că, din nou, nu am organizat nimic. În fiecare an jur că o să fiu unul din oamenii ăia care își fac cumpărăturile de Crăciun la reducerile din ianuarie. Dar în fiecare ianuarie gândul de a mă duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mulțumindu-i că ne-a onorat cu prezența. Apoi se așază la masă de parcă ar fi oaspetele de onoare, bea repede șampania și pleacă înainte să înceapă cântatul la pian și să fie nevoie să se spele vasele. Doamne, de Crăciunul ăsta cred că o să fac grevă. Vorbesc serios. Dacă aș fi bogată, mi-aș rezerva o lună la un hotel de cinci stele din Barbados și aș scăpa de toate. Oricum, la cum stau lucrurile, nu mi-aș putea permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
buni. Dacă te gândești cumva că nu știm să ne distrăm, ia fii atent aici ! Arată spre o fotografie În care se vede un fund cu bikinii tanga tras la xerox, care se află pe panoul de la avizier Încă de la Crăciunul trecut. Nu știm nici acum cui Îi aparține... — ... la ultima petrecere de Crăciun am băut un pic cam mult... OK, acum Îmi vine să mor. Vă rog, să mă omoare cineva. — Bună, Emma ! aud vocea lui Katie și, când ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident Anul Nou, doar eu sunt dintre decrețeii care au ratat vreo douăzeci și... de Crăciunuri, probabil de aia acum nici nu mai știu să mă bucur de ele - în fine, deci sceneta trebuia bătută la mașină, de fiecare după posibilități. În ziua când am venit cu textul acasă, știu că am adormit după-amiază cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat doar... În proporție de sută la sută... - Când? - mă Întrerupe tata. Când ne-a ocupat - sută la sută? - Când... Oricum, Înainte de Crăciunul lui ’44. - În, exact, 25 octombrie 1944. Istoricii comuniști scriu cam așa: „Armata Roșie și Armata Română au liberat Întregul teritoriu de sub ocupația fascisto-horthystă și a trecut pe dată la liberarea Ungariei vecină și prietenă”... Am stabilit: când Rusul zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu mâinile Încrucișate; mă amenință cu degetul arătător - atât, că e și mai dulce când face pe fioroasa. Și nu mai știe ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am citit că trebuie să se Întâmple: ’Colindători cu glasuri tremurate’, cum zice poezia... - De ce trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice Moș Iacob, apoi, după o vreme, arătând podeaua cu degetul: ș’ pământu ista... - Ia taci, Iacobe! - Tac dup-aceea, am să am vreme să to-ot tac... Da-amu să vorghesc și eu, de capu meu. Și să spun: alt Crăciun nu mai apucăm noi, Domnică... - Da mai taci, Iacobe, còbe ci eș’ tu! Parc-ai dat În ceasu morții ș’ tot nu-nțălege nimica copchilu-ista... - I-a veni-nțălegerea cân’ a avè vrâsta mè - uite-așă: pisti lume, pisti vreme... - și Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâna gestul trecutului, al saltului: peste deal, peste cal... Avea să-i vină (Înțelegerea), Într-adevăr, când copchilu-ista avea să aibă vârsta lui Moș Iacob. Până atunci... Pe loc, copchilu nu Înțelesese mare lucru; la dreptul vorbind, nimic. Nici În Crăciunul următor, În Ardeal, cel din ’44, petrecut În pădure, la Buia, de frica „repatrierii”; nici În Crăciunul ’45, ’trecut Într-o cancelarie de școală de țară - depaaarte de Crăciunul abia Început (și rămas neterminat) În curtea școlii din Mana, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu tot felul de intrări, răspunsuri și celelalte drăcovenii era o... șagă - ca la școală, unde ești pus să Înveți tot felul de lucruri care nu-ți slujesc În viață; și mai ales „nu-s de pe la noi”. Însă de acel Crăciun, al lui ’43, veniseră cu toții; se adunaseră la școală; se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru, cel din urmă - dacă n-am fi plecat... - Dacă zici că au simțit, au prevăzut că are să le fie cel din urmă, de ce n-au plecat și ei? De ce n-au venit Încoace, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa! Și te-ai fi trezit și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe malul Pacificului-Magnificului, acolo să vezi Crăciunuri autentice, de pe timpul lui Rareș, colinde nealterate, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt - dacă nu cumva de pe vremea lui Crăciun-Vodă... - Nu chiar, dar de pe vremea Domnișorului, mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cele lingvistice. Numai Dumnezeu știe câte alte mii și mii dintre ai noștri vor fi ascuns, la recensăminte, că limba lor maternă e româna... - Parcă pornisem de la altceva - despre ce vorbeam? - Despre toate și despre mai nimica: despre ultimul Crăciun al Basarabenilor, În Basarabia, cel din ’43, zice mama. DIN CALIDOR Copilăria noastră cea de toate - din calidor. De-acolo, de-atunci - acum și-n vecii - toatele prin el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avut un accident și e în stare gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau în lacrimi. Crezi c-o să se facă bine? Era a treia oară, în ultimele trei minute, când Nick îi punea Fionei aceeași întrebare. Nu cred că mai pot să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]