3,198 matches
-
cu tot felul de terchea-berchea. Namilele de la intrare se uitau fix în timp ce noi plecam, chicotind, Sebastian cu o sticlă de șampanie în fiecare mână. Noaptea era călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se îndreaptă spre unul dintre restaurantele lui Dominic, zise Sebastian. Hamburgeri și bere la 2 noaptea pe strada Fulham și prea băuți pentru a observa cât de mult cheltuiesc. E băiat deștept Dominic ăsta. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de trei săptămâni fără să le scape în capul cuiva. Crezi că i-ar plăcea asta? Dacă nu ești sigur, putem merge împreună să-l întrebăm. Acum. Fața lui David Stronge căpătase o nuanță de mov. Nu se potrivea cu cravata. —Ah, nu va fi nevoie, a vociferat, sonorul vocii crescându-i considerabil din pricina nervozității. Să știi că nu va fi, cât timp eu îmi primesc cecul în următoarele zece minute. I-am zâmbit dezagreabil. — Sper că asta nu te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
florile ce încă mai răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul și întrebându-mă, sacadat, cât mi-o mai găsi tensiunea. Nu tresar când apare încă un fost. Costum, cravată, after pătrunzător, mers țanțoș, autoritar. Privește nedumerit viermuiala din fața ușii. Ridică din umeri. Iese afară. Revine. Se interesează „cine-i ultimul“. Iar iese. Revine. „Sunt și eu după.“ Nu mă observă. Nu-l observ. Ne cunoaștem destul de bine. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lei chiar în ziua când Lia îmi spusese că hotărâseră la partid să mă facă organizator de grupă (celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a făcut apariția la librărie ca să-mi dăruiască un ac de cravată din aur care Îi aparținuse tatălui său și ca să-mi strîngă mîna. — Bea e singurul lucru bun pe care l-am făcut În viață, mi-a spus el. Ai grijă de ea. Tata l-a Însoțit pînă la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca de miner Și-o spun și verde-n față : sunt golan . Și sunt așa cum spui, sunt imoral Că-înjur ca un birjar suit pe capră, Sunt decadent și sunt vulgar, sunt porc, Că-s nespălat și put mereu a ceapă . Cravată n-am și nici nu am nevoie Că n-am costum la care să o port, Ciorapii mi-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când descoperă în patul conjugal cravata lui Chiriac. Așa cum observă Lovinescu, Alecsandri e „mai ușor, mai întors spre vodevil, dar mai felurit și mai bogat; Caragiale mult mai adânc și mai tăios, deși limitat la un număr restrâns de deformări sufletești”.<footnote Lovinescu, Eugen, Caragiale. Comediile
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
În spațiul cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din halat, ba chiar și de sub scoarța În care era Înfășurat de la o vreme trupul masterandului. Pesemne că planeta din care veneau ele atrase de mâinile nespus de Îndemânatece ale inginerului nu avea o formă rotundă ca pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să ne avântăm pașii!” Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi juca totuși feste, amestecând două locuri Într-unul. Medicul nu credea că ajunsese În Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
suntem Însă cît se poate de corect Îmbrăcați. Considerați, vă rog, că stăm Într-un fel de vestibul și că mai târziu sau mai devreme ne vom Înfățișa la Judecata de Apoi... Acolo nu va mai fi nevoie nici de cravată, nici de frac. Costumul lui Adam va fi de-ajuns... Nu e prea plăcut, dar asta-i situația...” „Eu am să mă Îmbrac În fusta Evei”, se auzi glasul răgușit al domnișoarei Lily... „Mai aveți un pic răbdare, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu le poți ține În loc. Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre Piața Unirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ascultă-mă cu atenție, pentru că-ți voi oferi singura informație de care vei avea vreodată nevoie. —Ai auzit de Hermès, nu? Am aprobat din cap și am văzut cum o undă de ușurare Îi străbate chipul. — Sigur. Unchiul meu poartă cravate de la ei tot timpul. Da, ei bine, mult mai importante decât cravatele lor sunt gențile. Primul mare succes a fost geanta Kelly, botezată după Grace Kelly când ea a Început s-o poarte. Dar cea mai tare - cam de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vei avea vreodată nevoie. —Ai auzit de Hermès, nu? Am aprobat din cap și am văzut cum o undă de ușurare Îi străbate chipul. — Sigur. Unchiul meu poartă cravate de la ei tot timpul. Da, ei bine, mult mai importante decât cravatele lor sunt gențile. Primul mare succes a fost geanta Kelly, botezată după Grace Kelly când ea a Început s-o poarte. Dar cea mai tare - cam de o mie de ori mai prestigioasă - este Birkin. M-a privit Întrebător, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am auzit prima sonerie a interfonului, am știut că meritase. — M-am hotărât să mă ocup special de seara asta latină, am anunțat după ce toată lumea se instalase. Citeam Cumpărată de amantul ei latin, iar coperta prezenta un bărbat Înalt, cu cravată neagră (amantul latin, probabil), care Îmbrățișa o femeie elegantă, Într-o rochie de seară, după câte se părea, pe puntea unui iaht. Avem aici o carafă de sangria și Încă una de margarita. Au aplaudat, au aclamat și au turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe covorul roșu, care fusese Întins pe pistă, cu un zâmbet cald care-i lumina fața binevoitoare. Costumul său era strâmt și se mula În modul acela care le e permis doar europenilor, iar combinația sa monocromă de cămașă și cravată verde nu făcea decât să-i lumineze pielea Închisă la culoare, părul negru și ochii verzi. Firește, accesorizase totul perfect, cu pantofi Ferragamo, un ceas Patek Philippe și un fel de poșetă bărbătească moale ca untul, care ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spătos, cu fața roșie; născut la Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate de comandă cu imprimeuri reprezentând insigna de polițist, cătușele și cifra 7, aranjate în cercuri concentrice. Se zvonea că avea un revolver de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și nu i-am spus nimic lui Mickey. Rămâi dator. Johnny zâmbi și vârî banii în buzunar. — Mulțam, amice. Buzz zise: — Nu-s amicul tău, muistule! Apoi ieși afară, băgă restul banilor în buzunarul de la piept al cămășii, scuipă pe cravată și o folosi ca să-și șteargă stropii de bulion de pe cel mai bun costum de lână fină Oviatt pe care-l avea. Audrey Anders stătea pe trotuar și-l măsura din priviri. Tânăra îi zise: — Frumoasă viață mai duci, Meeks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi întinse mâna din instinct. — Numele meu e Upshaw. Departamentul Șerifului, West Hollywood. Omul îi strânse mâna. — Coleman Healy, fost în Cleveland, Chicago și pe planeta Marte. Marty e la ananghie? Bourbonul îl încălzi prea tare pe Danny. Își slăbi cravata și veni mai aproape de Healy. — A fost omorât azi-noapte. Fața lui Healy se contorsionă. Danny văzu cum fiecare din trăsăturile lui frumoase tremura și zvâcnea. Se uită în altă parte, lăsându-l să-și consume șocul și să redevină muzicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care îi va promite că o va lua de lângă lesbienele, șefele de gașcă mexicane și mamele albe închise pentru abuzuri sexuale asupra copiilor. După părerea lui, drăguța de ea nu va rezista nici două săptămâni ca polițistă. Danny își îndreptă cravata și își netezi cămașa, gesturi ce precedau o cerere de favoruri. — Karen scumpo, ești ocupată? Fata îl văzu și își scoase căștile. Danny se întrebă dacă n-ar trebui s-o aburească cu o nouă invitație la cină. — Bună ziua, detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]