4,763 matches
-
Balzac, Casa la motanul cu mingea, îmi amintesc finalul trist al inadecvării radicale, din viața celor doi protagoniști ai scrierii balzaciene: ,, Florile modeste și umile care răsar și cresc pe fundul văilor, mor, desigur, dacă sunt transplantate prea sus pe crestele și vârfurile munților, prea aproape de cer, acolo unde bat vânturile și furtunile”. E. Ț.: În această dimensiune a existenței, la adăpostul și cunoașterea atâtor spirite filosofice care v-au hrănit viața, v-ați afirmat în plan literar cu un eseu
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
se vrea rotund.// Ar da de mari palate-mpestrițate/ Și de bordeie-ascunse sub pământ,/ Dar niciodată, Doamne ferecate/ La-nfățișarea Oaspetului Sfânt.// O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ Cu barba Lui de sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ La ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
din țintirim, Spre stele ce tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. *** Rășinarii după Goga (II) Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor, de dor. Tăcute licăriri de astre Țeseau marame peste sat, Pe creste se-mpleteau albastre, Umbre la ceas de înnoptat. Din turmă norii se răsfiră Purtați de vânt pe-a bolții cale. în urmă, zori de zi respiră, Lumini deasupra casei tale. *** Rășinarii după Cioran și Goga Lumină ați primit prin nașteri
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
în pas ușor Frumoasă ca pădurea, Păreai un vis amețitor Ce tulbură gândirea . Iar vântu-n plete-ți unduia În șir mărgăritare Și-un lan de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint îți adia De-a umerilor creastă Și-o lacrimă udând cădea Pe-a sânilor fereastră . Iar ochii tăi...ah, se-mpletea Și gândul în visare... Păreai un tot ce-asemuia O apă curgătoare ... Așa erai când te știam Alăturea de mine, Când gemănați ne însoțeam Prin
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
a păcatului. Din acest complex tablou nu lipsesc nici cei patru căutători de comori, două perechi de tineri, care prin dispariția lor pun pe gânduri o întreagă comunitate. La conflictele dintre personaje participă, parcă, și natura, mai ales când dinspre creasta muntelui se revarsă peste regatul Ținutului Vâlcelelor o rază de lumină cerească, ce-l face pe Tudor să se adreseze tatălui, spunându-i să lase aurul și să „ne salvăm viața”. Eveniment petrecut în partea istorică a romanului. Personajele naratorului
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Ți-oferă o hrană frugală. Sus în amonte de urci Poți drumurile să le-ncurci Sălbăticia te uimește, Soarele dulce te încălzește. Codrul e o nebunie, un vis, Simți că te-afunzi în Paradis, Verdele-n arămiu se contopește, Pe creste neaua strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai vrea să te întorci napoi, Pe apele-n cascade
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PIATRA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Văd piatra cum pe toate le rabdă și le duce Când este sus pe creste sau chiar la o răscruce! Nu țipă, nu se vaită, nu plânge și nu vrea În locul ei de veghe să stea altcineva! Când razele de soare topesc ușor asfaltul, În rugă se aprinde și vede chiar Înaltul Dă slavă pentru
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
ruginei timpului. s-a terminat totul. fumul greu a aruncat în stradă arta. a rămas o singură voce pe patul unui spital, cu unica grație a salvării unui fir de viață, devenit fir de cenușă - amintirea unei tinereți urcânde pe crestele muntelui așteptărilor curate. totul și toate coboară în bernă iubirea, credința, bucuria de a fi om. de câte ori toamna lunecă spre iarnă, cineva ridică iar și iar cruci, altcineva aprinde drumul candelelor și altcineva împarte pietrelor din asfalt flori, pentru ca în
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
și răcoarea Și vorbeam cu tine, noaptea până-n zori! Îți spuneam povești, cu prinți și prințese, Zânele frumoase nu lipseau defel, Prin castele - gânduri visele frumoase, Tu erai puternic ca un templier. Îi spuneam ursitei să-ți presare-n cale Crestele semețe și un verde crud, Aripilor tale să le placă zborul, Și să vezi seninul, cerul când e nud. Când în mine clocot de durere surdă, A deschis o lume, ce n-o cunoșteam, Ai venit în viață, țipat - bucurie
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371356_a_372685]
-
Toate Articolele Autorului Mi-am pus sufletul pe tavă Și o lacrimă-n batistă Vă declar fără emfază, Că frumos încă există. Am jucat doar pe o carte, Cea trimisă prin destin Și-am băut nectar și fiere Sus pe creste și-n declin! M-am lovit de munți de sare Și de câmpuri fără floare Am știut că-s rostuite, Nu lăsate la întâmplare. Am trecut de multe ori Peste mine să iau apă Setea a uscat răbdarea Și pe-
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
-mi cântă-ntruna fantastice orchestre și văd cum în ferestre cu raze-îmi bate luna. Ating cu-un zâmbet struna.care cânta terestre vibrații noi, măiestre, vii pentru totdeauna. Te rog rămâi.Aceste mirabile prezențe sunt pline de esențe de pe înalte creste unde iubirea este, chiar și-mbrăcată-n zdrențe purtate cu decență, o splendidă poveste. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poveste / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile
POVESTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374825_a_376154]
-
1974), dăruindu-mă muncii de scriitor.” Autorul a exprimat, de asemenea, gânduri optimiste în ceea ce privește receptarea cărții de către cititori în viitor: “Libertatea gândului de a scrie este o dovadă la cele ce am spus, susținând că o carte este ca o creastă de munte cu ferestrele deschise spre viitor, pe care o va descoperi cândva vreun cititor și, probabil, parcurgând-o să se bucure de o lectură frumoasă. Fie doar pentru atât și efortul meu nu a fost zadarnic.” Majoritatea celor prezenți
MEDIATECA GEORGE ENESCU , BUCUREŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTARI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374886_a_376215]
-
01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Avalanșa Ninge,ninge,ninge-ntr-una fulgi dansează ne-ncetat. Albă-i pe Bucegi cununa, strat pe strat e așezat Apoi,se înseninează. Dezvelind o măreție, Jepii azi ne minunează cu alba împărăție Vezi acum luciri pe creste, pe versanți,vopsea de stele s-au gătit ca de poveste, Zânele sosind și ele Argintiu,cu irizații iată acum o feerie, jnepeni ,-cor în adorații- parcă spun :- Bijuterie ! Dar tăcerea e firească . Să credem că cineva ar putea să
AVALANȘA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375037_a_376366]
-
a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu plumb cînd oamenii beți dau de apă. Tihna magului din cartea ferecată cu zăvoare și urletul lupului din străfundul vostru plin
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
cu vorbe din poeme Pe care noaptea le valsează gândul Nuanțe moi ți se răsfiră-n părul Paletă coloristică pe pânză Un roșu-aprins c-o pălărie frunză Un fruct oprit albastru-n pârg e cerul Își pleacă ochii cenușii pe creste Îneacă pașii-n lutul plin de urme Exodul vieții-n mersul unei turme Efecte vii în regăsiri rupestre Hai spune drept ce poală îți așteaptă Un vis tocmit să îl răstorni în toamne Un abur fin ca pasul unei doamne
HAI SPUNE DREPT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374011_a_375340]
-
de creație și știință care contribuie esențial în dezvoltarea culturii naționale. Iar operele literare scrise sunt dedicate unui scop nobil și anume: de a respecta valorile divine ale omenirii. Una din poeziile Domniei Sale se prezintă astfel: „Ieși și stai pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN IARNA VIEȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-mpăștie gânduri pe filele vremii, Când iarna pornit-a la drum, furioasă... Și viscolul duce zăpada pe creste, Iar eu mă ascund printre cărți, curioasă. Aștept să răsară în mintea-mi arzândă Un nou univers, mai frumos și mai tandru Și cărțile toate s-aducă lumină-n Petalele unui gingaș oleandru. În iarna vieții furtuna-și aruncă Toți
ÎN IARNA VIEȚII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374076_a_375405]
-
nici stânca important este că urc cufundat de adânc și dincolo de orice consolare ung rănile cu sare. Cei care au visat cel mai mult sunt cei ce au suferit mai mult, fiecare cu muntele și stânca ce urcă împinsă spre creasta de muncă și... ? Tăcerea țipă iar durerea speră. Tăcere! Referință Bibliografică: Melancolie neagră / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2267, Anul VII, 16 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MELANCOLIE NEAGRĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374127_a_375456]
-
popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine, Să-mi întâlnesc ursita, naivă, am plecat. Și am găsit un munte cu crestele pierdute Prin norii de fantasme, tânjind spre răsărit, Dar am lăsat în urmă idei preconcepute, Urcând spre idealul de soartă tâlhărit. Mi-e inima zdrobită de cruda amăgire, Prilej de bucurie-i doar sufletul senin. Cu vise răvășite în nopți
CULOAREA AMĂGIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375426_a_376755]
-
probleme, ceva cu șomaj de masă, ceva „economic” la care nu m-am priceput nici o dată. Orașul are alte obiceiuri și metehne. Nu se compară cu satele cum vara nu-i ca iarna. Ai mai auzit ceva despre hotelul de sub creastă? — Din păcate nu. — Mi-ai putea explica pe unde se află? Tot eram în căutarea unor peșteri mult mai vechi. — Nu, tinere. Cu toată bunăvoința dar nu am cum să te ajut. Sincer să fiu, și eu am căutat acele
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
cu imagini care vorbesc de la sine despre frumusețea unei lumi ascunse în spatele blitzului, o frumusețe umanizată de gândul bun, de pasiunea celui care încearcă să nu se bucure singur de clipele unice ale călătoriilor, de farmecul și ispita cuceririi unor creste de Everest (așa aș numi locurile pe unde a trecut autorul, fiindcă pentru cei mai mulți dintre cititori, sunt sigură, sunt imagini în premieră), ci să le împărtășească și celorlalți, înspre bucurie și împlinire. Cât de frumoasă este lumea? O poate spune
PAUL M. VASILE, BOABE DE SUFLET de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371823_a_373152]
-
putea de Chipu-Ți să m-ascund Când Tu ești peste tot...omniprezent... Veghezi în noaptea rece și-n zorii dimineții Și viața mea o cercetezi, atent! De m-aș ascunde în adânc de mare Sau sus pe munți cu creste de granit Întinzi spre mine mâna Ta divină Mă mustri cu blândețe să știu că sunt iubit! Unde-aș putea să mă ascund de Tine Când Tu ești veșnicia și totul e al Tău... Mă-nchin și-Ți cer iertare
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
ogoare, Pe fețe și prin bărbi prelinse. Și am mai plâns în nopți și-n cuget, Când ei ne secerau strămoșii. Au nu văzut-ați ? Până-n suflet Aveam de ură ochii roșii ! Am plâns când s-a tăiat străbunul În creste de Carpați, trădat. Sau când s-a dărâmat gorunul Sub care Horea-i îngropat. Și am mai plâns când țarini large Din țară-au luat și le-au robit. A fost nevoie de baltage Să reprimim ce ne-au răpit
CÂND PLÂNG BĂRBAŢII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371967_a_373296]
-
a pierdut identitatea, caracterul, temperamentul, obiceiurile, datinile și limba. Dar iată că tocmai când la orizont un nou răsărit se prefigura pe altarul României, redând speranța mult râvnită a românului după o perioadă totalitară în care predomina cultul idolului, de după crestele întunecate ale neprevăzutului s-au năpustit nori negrii, dezlănțuind furtuni cu fulgere și trăsnete malefice asupra existenței umane din întregul spațiu mioritic. În vâltoarea frământărilor și tensiunilor internaționale provocate de conflicte și războaie pentru supremație ale marilor puteri pe Terra
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]