4,293 matches
-
Ce s-ar putea spune despre ele? Cît despre balena gravată de legătorii de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele ce s-au abătut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic, de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alternativ, precum și alte cîteva amănunte indicate de el, îndreptățesc o asemenea presupunere. Dar e necesar să se facă un scăzămînt considerabil în ceea ce privește dimensiunile, incredibil de mari, pe care i le atribuie monstrului. Unii naturaliști care au auzit vag despre misterioasa creatură, o clasifică printre moluște, cu care pare într-adevăr să semene, prin unele detalii exterioare, dar numai ca un uriaș al tribului lor. Capitolul LIX SAULA Pentru a face mai ușor de înțeles scena de vînătoare pe care o voi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tu, Brutus?!“ Faptul că ideea de a mînca balenă le inspiră atîta scîrbă oamenilor uscatului, nu se explică, poate, doar prin grăsimea ei excesivă, ci și prin împrejurarea amintită mai sus și anume, că omul nu vrea să mănînce o creatură a mării, abia ucisă și cu atît mai puțin nu vrea s-o mănînce la lumina dată de grăsimea ei. Nu încape însă nici o îndoială că primul om care-a omorît un bou a fost socotit un ucigaș, poate c-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost periculos să ai de-a face cu cadavrele și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile și oasele lor, după ce erau părăsite de ceea ce s-ar putea numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de piele, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi prevăzută cu acest palton călduros? E drept că în aceleași ape hiperboreene se pot găsi și pești excesiv de slăbuți, dar nu uitați că aceștia sînt niște pești cu sînge rece, lipsiți de plămîni, cu pîntecele ca un frigider - niște creaturi ce se încălzesc sub un aisberg, așa cum un drumeț se încălzește, pe vreme de iarnă, la focul unui cămin într-un han; pe cînd balena are, ca și omul, plămîni și sînge fierbinte, înghețați-i sîngele și balena va muri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît oamenii. De aceea, cu toate că mă simt prea puțin pregătit pentru o operă de pionierat, mă voi strădui să aplic la balenă aceste două semiștiințe. încerc totul și realizez doar ce pot. Din punct de vedere fizionomie, cașalotul este o creatură anormală: nu are, propriu-zis, nas. Și întrucît nasul este cea mai centrală și mai evidentă dintre trăsături, fiind poate factorul care le modifică cel mai mult și, în ultimă instanță, le determină expresia globală, s-ar părea că absența acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lemnul putred! Fiicele arcului nu-l pun pe fugă; pietrele din praștie se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie oare creatura? Chiar ea? Pe semne că profețiile nu se împlinesc totdeauna, căci leviatanul acesta, cu coada tare ca o mie de coapse, se dăduse la fund ca să-și vîre capul sub munții de apă, spre a și-l feri de lăncile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asupra condiției construcției metafizice aduc aminte de reflecțiile lui Wilhelm Dilthey, cel mai de seamă reprezentant al istorismului in gândirea germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului XX. Lui Dilthey, metafizica i se înfățișează drept „o stranie creatură duală”. Spre deosebire de cercetările științifice, construcțiile metafizice caută și propun soluții ale „enigmei lumii și a vieții”. Dar în opoziție cu operele artistice și cu credințele religioase, ele încearcă să ofere asemenea soluții cu mijloace teoretice, conceptuale și le afirmă drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este și ea învăluită în aburii simplelor presupuneri: În mod clar, există momente când ar dori să nu fie detectiv, așa cum există momente când eu însumi aș dori să fiu orice altceva în afară de scriitor. Detectivul particular din romane e o creatură fantasmatică, dar care se comportă și vorbește asemenea unui om în carne și oase. El poate fi real în absolut toate sensurile, în afară de unul singur, și anume că în viața pe care o cunoaștem noi un astfel de om nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
budoar, să spunem, se întâlnesc pe poziții egale și satisfăcătoare, tot ar exista o bătălie a personalităților și a ideilor de viață. Plănuiesc Palm Springs-ul drept fundal al viitoarei povestiri cu Marlowe. Îi spun Poodle Springs, pentru că fiecare a treia creatură elegantă pe care o întâlnești are cel puțin un pudel. Am casa în care Linda Loring s-ar putea hotărî să locuiască (Chandler, 1977, pp. 247-248). Noutatea acestui ultim Chandler o constituie modificarea fundamentală de destin a detectivului. Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bine, de vreme ce o fac.” Ea recunoaște, de altfel, această ură de sine. „O cantitate ireductibilă de ură și repulsie, legată de suferință și nefericire, s-a întors cu totul asupra mea.” Ajunge chiar să se urască în calitatea sa de creatură umană (iar aici regăsim ambivalența, întrucât toți oamenii, fiind creaturi ale lui Dumnezeu ca și ea, sunt deopotrivă vrednici de ură). „Cea mai mare crimă a lui Dumnezeu este de a ne fi creat, faptul că existăm. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de sine. „O cantitate ireductibilă de ură și repulsie, legată de suferință și nefericire, s-a întors cu totul asupra mea.” Ajunge chiar să se urască în calitatea sa de creatură umană (iar aici regăsim ambivalența, întrucât toți oamenii, fiind creaturi ale lui Dumnezeu ca și ea, sunt deopotrivă vrednici de ură). „Cea mai mare crimă a lui Dumnezeu este de a ne fi creat, faptul că existăm. Cea mai mare crimă a noastră față de Dumnezeu este existența noastră.” Ambivalența este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mișca se raportează la repaos sau a obține la a avea: dintre care primul termen este ceva perfect, iar celălalt imperfect. Toma d’Aquino precede gândirea modernă a moralității prin morala pe care o concepe ca pe o mișcare a creaturii raționale spre creator. Etica sa, considerată una dintre cele mai importante ale Evului Mediu, „a urmărit cu precădere crearea unei morale creștine, reliefând nu numai acțiunile omului, cât mai ales rolul voinței și al libertății ca o condiție fundamentală a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se Împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda Îl reflectă așadar pe Isus.” Voi Încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată În culegerea, postumă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
refuza propria ta mântuire, așadar a te exclude singur de la viața veșnică. În acest sens, păcatul Împotriva Sfântului Duh e de neiertat, Întrucât el blochează dintru Început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care În fața luminii soarelui Își Închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e Întuneric absolut, ori cu cel care, la auzul Logosului divin, Își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ce reflectă o anumită organizare ierarhică a lumii cerești și pământești. Păcatul este cu atât mai mare cu cât distanța dintre om și cer este mai mică. Păcatul Împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, Întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere În misterul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi, plecând tocmai de la Învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind În Tatăl, este și În cei În care este și Tatăl (adică, ne reamintim, În creaturile animate și inanimate, În cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El Îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este nedespărțită”. El Îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu În perspectiva creaturilor, ci În perspectiva Treimii. Iată desfășurarea Întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas În afara Lui? Din moment ce toate persoanele Treimii sunt solidare și nedespărțite, atunci „oricine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită În Contra Arium I,50. Aici pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lume de ființe spirituale sau de minți de o ființă cu ea care sunt „emanate din ea În mod necesar, chiar dacă Origen le numește create (sic!)”. Fiul este superior „ființelor raționale”, dar inferior Tatălui. Fiul și Duhul Sfânt sunt două creaturi, „dar există din veci”. Cu ele Începe creația „spiritelor inferioare”, care, „În realitate, nu sunt create la fel, dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, În realitate, de un panteism deghizat În doctrină creștină. De altfel, Origen este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
decursul fiecărei lucrări, dar de fiecare dată Într-un fel diferit. Nu este vorba de o scurgere diminuată, În sens platonician, a ființei divine În lucruri, cum afirmă unii teologi catolici (sic!), dar aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse În structurile și potențialitatea lor. FINAL PASAJ RETRAS Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă În prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de fiecare dată Într-un fel diferit. Nu este vorba de o scurgere diminuată, În sens platonician, a ființei divine În lucruri, cum afirmă unii teologi catolici (sic!), dar aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse În structurile și potențialitatea lor. FINAL PASAJ RETRAS Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă În prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]