1,678 matches
-
și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lui Dumnezeu-Tată, despre care vorbise Isus, nefasta mască a idolilor asasini care au umplut de rele istoria omenească: putere, fast, adevăruri absolute și bogăție, în detrimentul celor bogați doar în omenie. De fapt, în 313 s-a trecut la inventarea unui Crist pantocrator, cu un sceptru imens în mână, gată să-i «nimicească, în fiecare dimineață, pe toții nelegiuiții din țară» (cf. Ps 101,8), care sacraliza printre creștini pofta pentru privilegiile izvorâte din acea supremație ce, până la urmă - după suportarea a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
elegante, în fond însă lipsite de cultură adevărată, priveau ca niște umbre tablourile din păreți, pe cari am uitat a le aminti. Erau litografiile institutului Albinei românești, binișor executate, unele copii de pe tablourile maestrilor străini, altele originale. Așa, capul lui Crist în cunună de spini de Guido Reni, Belizar, generalul lui Justinian, ducând în brațe pe călăuzul său mușcat de șerpe, Arhangelul Gabriel și, în dreptunghi, ambasadorii Constantinopolei aducând coroana și mantia regale lui Alesandru cel Bun, Dochia și Traian, într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
comporte ca un gînditor autentic sau ca un preot. T.W. Adorno, op. cit., p. 36. 353 C. Shorske, "Politics, and Patricide in Freud's Interpretation of Dreams", in American Historical Review, 1973, p. 328-347. 354 E. Fromm, The Dogma of Crist, Anchor, New York, 1962, p. 100. 355 S. Freud, An Autobiographical Study, Postscript, Standard Edition, t. XX, p. 71. 356 S. Freud, Moses and Monotheism, Standard Edition, t. XXIII, p. 70. 357 S. Freud, New Introductory lectures on Psychoanalysis, Standard Edition
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Vol.I, ÎI, III, Ed. Aletheia, Bistrița, 2003 Alte titluri: Aivanhov, Omraam Mikhael, De la om la Dumnezeu, Ed. Prosveta, București, 2005 Andrews, Ted, Cum s... vezi și s... interpretezi aură, Ed. Viitorul Românesc, București, 1994 Argeșanu, Ovidiu Dragoș, Devenirea, Ed. Crist, 2000 Argeșanu, Ovidiu Dragoș, Arta r...zboiului PSI, Ed. DAO PSI, București, 2004 Argeșanu, Ovidiu Dragoș, Atacul PSI, Ed. Nemira, București, 2003 Brecher, Paul, Secrets of Energy Work, Dorling Kindersley Books, Darlington, 2001 Brofman, Martin, Orice poate fi vindecat, Daath
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
-n 4 mart 870 Domnilor și fraților, În ziua de 15/27 august a. c. românii în genere serbează ziua Sântei Marie, vergina castă și totuși mama care din sânul ei a născut pe reprezintantele libertății, pe martirul omenimei lănțuite, pe Crist. Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de cătră eroul națiunei românești Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el era pios și blând în pace; căci câte răzbele, atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
locașul dumnezeiesc monăstirea Putnei e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evaugelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nici o legătură dinamică cu obiectul pe care îl reprezintă. Ca secunditate, indicele implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de sînge (emblemă a unei crime atroce comise în preajma unei biserici) configurează imaginea lui Crist consacrată de tradiția imagologică. În plan lingvistic intră în categoria semnelor indiciale pronumele demonstrative, pronumele personale, adverbele aici/acolo, numele proprii; * semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici printr-o relație fizică, nici printr-o relație de similaritate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sosire. Cazul tău e diferit: ești aici dintotdeauna și te-ai născut bănuind problema. Dar mă Îndoiesc că ai s-o confirmi. De câte ori au apreciat criticii și publicul aceste fotografii frumoase? Amintește-ți de Che Guevara mort, frumos ca un Crist În fotografia făcută de Freddy Alborta. Ori frumusețea acelor paria din Salgado, a copiilor mutilați ai lui Gerva Sánchez, a femeii africane pe care ai fotografiat-o În agonie, a fotografiilor pe care Roman Vishniac le-a făcut În ghetourile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care devine Arhontele leontocefal Ialdabaot, făcut din Foc și tenebre 44. Lipsită de Lumina ei, Pistis Sophia ajunge neputincioasă. Își exprimă de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele de la Nag Hammadi, cu excepția lui AJ II, greșeala Sophiei este descrisă În termeni mai curînd generici. În Ipostaza Arhonților (HA), ea pare a dori să creeze ceva pe cont propriu, fără contribuția partenerului ei45. Despre originea lumii (SST
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Nazarie Împărtășea vechea teorie a zămislirii și nașterii lui Isus Cristos prin urechea Mariei și că era În asemenea măsură subordinaționist, Încît respingea cu totul divinitatea lui Cristos. Dimpotrivă, cristologia lui Desiderius era realistă (trupurile Fecioarei și al lui Crist sînt făcute din carne, pătimirea și moartea lui Cristos sînt reale). Fecioara și Ioan Botezătorul stau În Paradis În așteptarea Judecății de Apoi. La Înălțare, Cristos și-a lăsat trupul În Paradis și Îl va Îmbrăca pentru ultima oară cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doar memorândule. Poezia lui Radu Gyr cunoscută de mai toți deținuții, deci și de tatăl meu care era și preot, era „Iisus în celulă”153 “Azi noapte mi-a intrat Iisus în celulă O! Ce-nalt și ce trist era Crist Luna a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care A/ Degeaba curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian ca atitudine, compunând o muzică rafaelită: " Deci în visul, visul visului/ doarme lupul Cristului/ creieru-ametistului,/ și ninsoarea tristului/ El mănâncă/ numai stâncă" ("Lupul singuratic"). Izolat, cu un anume sentiment de singurătate, plângându-și propria absență într-o lume mereu schimbată, apare și în poemul "Andru plângând". Poetul devine întruchipare de cer și pământ, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relatează povestea nașterii sale. Lăsând la o parte antropomorfismul, ceea ce atrage atenția este faptul ca protagonistul vorbește la persoana întâi, ceea ce ne permite, în mod evident, să-l identificăm pe Emanou. Tonul infantil este același din Oración, de vreme ce acest nou Crist face și bine și rău cu aceeași inocentă.") 107 "DILA: Oh! Très bien! Tu sais tout. Je te le dis: tu dois avoir quelque chose en țoi, ou bien tu dois être le fils (elle montre le ciel et dit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu,// precum tot ce se-ntâmplă-n ea oricând/ prezent în orice act intern acum mi-i,/ spre-a fi prin Crist un trup în Dumnezeu!" (poezie din Stâlpul de foc). Sau: " Toată acum bucuria/ a tot ce a fost/ și va fi-n cer bucurie/ îmi este substanță toată iubirea/ a tot ce a fost/ și va fi-n lume iubire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult/ cum tresărea cu stele neantul de-ametist.// În noaptea-aceea cerul, ca Marea Marmara,/ se răscolea de valuri sosite din abisuri,/ iar Luna, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea trasată de direcția săgeții care vine dinspre figura tutelară a lui Crist către cea a Beatricei, prin Dante, și cealaltă diagonală, care împarte simetric tabloul după regimul diurn și cel nocturn. La intersecția acestor diagonale, jalonate de repere emblematice reflectând tensiunea creatoare și punctul de articulație al creației, se află Dante ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albastre, mantie albă cu fireturi de aur, având coroană pe cap. -Cine ești și de unde vii? -Când mi se spunea Ștefan al Moldovei, eram cunoscut de Europa toată. Eram temut și respectat de otomani. Adunător de glorii, atlet a lui Crist numit de papa Sixt de la Roma, am făcut din Moldova o poartă a creștinătății. Acum am locuință și sălaș de veci, adâncurile divine ale spiritului superior din univers. -Soțiile voastre câte au fost la număr măria ta? -Iubirea tinereții mele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întredeschide ușa sau după forma și culoarea botului de pantof, un bărbat, o femeie. Poate Neagu, estetul, care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul, gata să evadeze departe de aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul bubos, mâine un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O marmură, aibi milă de sufletul meu trist! {EminescuOpIV 433} Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas... Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr? Tu treci cu mâna albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]