1,312 matches
-
le? ar putea �nlocui pe cele austro? ungar? ? i ruseasc?. Șerbia ar accepta? o pe linia p? str? rîi tradi? iilor rom�no? vene? iene. Iorga nu avea prea mult? simpatie fă?? de aspiră? iile croa? ilor, fă?? de caracterul croat al Dalma? iei sau de inten? iile italienilor �n aceast? privin??. Chiar ? i dup? ce Mussolini a devenit sus? în? tor al revizionismului maghiar, Iorga a continuat s? cultive no? iunea cooper? rîi rom�no? italiene. Dar Italia era slab? ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i ele ridiculizate. �n privin? a lui Kornis, Iorga credea c? numele lui originar era probabil Corni? , ceea ce �nsemna c? era rom�n. L. Tam�s era aten? ionat c? , doar cu c�? iva ani �n urm? , purta numele Tremel, un nume german. Originea croat? a lui I. Lukinici a fost atent analizat? , ca ? i originea polonez? a lui Dom�novszky; Ferenc Eckhart �? i p? strase numele german, fapt care i? a fost amintit. Lui B�lint H�man i s? a amintit c? numele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cele 4 republici care și-au proclamat independența alături de Serbia și Muntenegru (deși sârbii nu reprezentau o majoritate în sens absolut în fosta Iugoslavie, ei erau populația cea mai numeroasă). Este și situația persoanelor de origine ucrainiană, kazahă, slovacă și altele, respectiv croată, macedoneană sau slovacă, aflate pe teritoriul actual al Federației Ruse, al Serbiei, Sloveniei ori Bosniei-Herzegovina, respectiv al Cehiei, în urma trasării noilor frontiere. In statele federale respective, aceste grupuri de persoane nu erau, de regulă, tratate ca minorități, chiar dacă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Carintia să-i scape în virtutea unui plebiscit favorabil Austriei. Drept revanșă, Constituția unitară din 28 iunie 1921 va fi adoptată în absența deputaților croați; pe deasupra, faptul va coincide cu interzicerea Partidului țărănesc al acestora și cu închiderea lui Raditch, liderul croat. Mult mai grav încă este faptul că legea apărării statului din același an apare ca o cartă a unui regim represiv și în mod deliberat pansîrb.331 La urmă, după ce a mal-tratat și expulzat și alți sîrbi și albanezi, monarhia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
După dispariția lui Alexandru I, coroana va reveni fiului acestuia Pierre II care n-are decît unsprezece ani, astfel încît regimul autoritar va fi menținut pînă în 1939 de către regentul Paul. Abia atunci, primul ministru Tsvetskovitch se preocupă de pro-blema croată, realizînd un acord prin care acestora li se acordă autonomie internă,începînd din luna august. Însă se adunaseră prea multe ranchiune pentru ca Iugoslavia să aibă vreme să-și panseze rănile înainte de invazia germană din 6 aprilie 1941335, armata sa, aflată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pro-cedează la ștergerea politică a Jugoslaviei, după ce a invadat-o la 6 aprilie 1941. Înainte chiar de a o face, un emisar al lui Hitler, Veesenmayer, ia contact cu Macek, șeful partidului țărănesc, pentru a-i oferi conducerea unui stat croat. Apoi Germania se orientează spre Kvaternic, conducătorul ustaș de la Bel-grad, care proclamă la 10 aprilie nașterea unei Croații independente, desemnîndu-l pe Ante Pavelic, creatorul mișcării, drept Poglavnik (Führer). Cu toate că noul stat apare ca un regat vasal, înfeudat germanilor și italienilor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dezertări din ce în ce mai numeroase din armată, a fost motivată de compasiunea în fața unei astfel de hecatombe ce i-a indignat pînă și pe ocupanții germani, sau a fost o reacție la extinderea gherilelor și a militarizării extreme a statului ustaș. Exemplul croat corespunde paroxismului unei furii exasperate din cauza manipulărilor teritoriale consecutive în timpul războiului din 1914-1918. Celelalte state-marionetă realizate de Italia și de Germania în timpul războiului din 1939-1945 aduc la rîndul lor ilustrări contradictorii, deși legate între ele, în ca-drul aceluiași mecanism de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puternică epurare în sînul Partidului Comunist Ceh, și, prin contralovitură, o promovare a comuniștilor slovaci care, mai puțin atinși, acaparează posturile de responsabilitate. Inevitabil, de aici rezultă resentimente reciproce agravate. Procesul iugoslav este de cu totul altă natură. De origine croată, mareșalul Tito se va strădui pînă la moartea sa, în 1981, să înlăture hegemonia pe care sîrbii o exersează asupra țării, cu scopul de a crea condițiile unei identități federale mai echilibrate, situate deasupra naționalităților divergente. În acest scop numai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1978, p.9-10. 81 Moujiki, oameni neînsemnați, în opoziție cu muji, războinici. 82 J. Rupnik, L'Autre Europe, Paris, Odile Jacob, 1990, p.29. 83 M. Kundera, "Un Occident kidnappé", Le Débat (27), no-iembrie 1983, p.3-22. 84 Ultimul suveran croat a murit pe cîmpul de luptă în 1097. Regatul Boemiei s-a supus Habsburgilor în 1516. Marea Polonie a dinastiei Jagellonilor a dispărut în 1572. Și, în 1687, dieta de Presburg a încredințat coroana Ungariei Habsburgilor, cu titlu ereditar. 85
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
avea argumentele sale. SÎrbii se revendicau a fi cei mai importanți luptători pentru libertatea slavilor din sud, prin rezistența lor antiotomană. Pe de altă parte, croații Își motivau superioritatea, prin persistența statului lor timp de un mileniu. În fapt, statalitatea croată a fost numai de fațadă, iar prin autonomia internă nu au reușit să ducă o politică proprie. Antagonismele dintre cele două popoare slave s-au manifestat prin pretențiile asupra Bosniei și Herțegovinei. Criteriul lingvistic nu a fost relevant, Întrucît limba
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sunt linia dură a politicii considerate "pașnice". Politica modernă nu este deloc pașnică! Războiul civil din Iugoslavia poate fi luat ca un "manual" în privința acestei coabitări. Ori de câte ori a avut loc un atac al uneia dintre armatele implicate în conflict (sârbă, croată, bosniacă) și cucerirea unui teritoriu cu populația ei, veneau din spate, precum hienele după pradă, grupurile de criminali de război; grupuri formate din indivizi îndoctrinați și ținuți într-un stadiu de reducționism mental, unii dintre ei infractori și criminali de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Occident: apariția istoricului devenit de drept politician. În Boemia, František Palacky (prin cartea dedicată lui Jan Hus) a susținut mai mult ca oricine naționalismul ceh. Rolul său politic este cunoscut. Rolul lui J. Rački a fost la fel de important în Preporod-ul croat ca și cel al lui Ludjevit Gaj. Sîrbii au avut și ei un venerabil politician istoric în persoana lui Slobodan Iovanovici. Și Ungaria a avut o serie de politicieni-istorici: Mihály Horváth, Gyula Szegfü și Bálint Hóman. După 1989, atît de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alianță între Italia, Franța și România? Iorga nădăjduia că influența italiană le-ar putea înlocui pe cele austro-ungară și rusească. Serbia ar accepta-o pe linia păstrării tradițiilor româno-venețiene. Iorga nu avea prea multă simpatie față de aspirațiile croaților, față de caracterul croat al Dalmației sau de intențiile italienilor în această privință. Chiar și după ce Mussolini a devenit susținător al revizionismului maghiar, Iorga a continuat să cultive noțiunea cooperării româno-italiene. Dar Italia era slabă și nu prezenta garanții: se pare că Iorga nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nume fiind și ele ridiculizate. În privința lui Kornis, Iorga credea că numele lui originar era probabil Corniș, ceea ce însemna că era român. L. Tamás era atenționat că, doar cu cîțiva ani în urmă, purta numele Tremel, un nume german. Originea croată a lui I. Lukinici a fost atent analizată, ca și originea poloneză a lui Dománovszky; Ferenc Eckhart își păstrase numele german, fapt care i-a fost amintit. Lui Bálint Hóman i s-a amintit că numele lui adevărat era Hochman
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de Mihailoviæ, În majoritate sârbi, au ucis musulmani. Nu-i de mirare că musulmanii din Bosnia au cooperat uneori cu armatele germane, Încercând să se protejeze. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii), dar pronunță În stil „iekavian” (ca bosniacii și croații); la fel și locuitorii sârbi din Bosnia. Numai populația istorică din Serbia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei reprezentau 3,6% din populația Iugoslaviei, În 1948 ajunseseră deja la 7,9% (grație imigrației postbelice din Albania Învecinată). În 1991, datorită unei rate a natalității net superioare (de 11 ori mai mare decât cea din comunitățile sârbă și croată), cei 1.728.000 de albanezi din Iugoslavia reprezentau 16,6% din populația Serbiei. Majoritatea albanezilor iugoslavi trăiau În provincia autonomă Kosovo din Serbia, unde reprezentau 82% din populația locală; alături de ei trăiau doar 194.000 de sârbi, care aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai scandalizați. În cursul lunii următoare, parlamentul sloven a anunțat că se retrage din sistemul fiscal federal și a proclamat independența republicii, fără a iniția Însă măsuri de secesiune. În mai puțin de o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele acestor evenimente au fost neclare. Importanta minoritate sârbă din sud-estul Croației - comasată În vechea regiune de frontieră Krajina - avea deja conflicte cu poliția croată și chema Belgradul În ajutor Împotriva „ustașilor” opresori. Slovenia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin de o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele acestor evenimente au fost neclare. Importanta minoritate sârbă din sud-estul Croației - comasată În vechea regiune de frontieră Krajina - avea deja conflicte cu poliția croată și chema Belgradul În ajutor Împotriva „ustașilor” opresori. Slovenia, care era departe de Belgrad și În care erau mai puțin de 50.000 de sârbi, putea spera la o despindere pașnică de federație. Opinia internațională era scindată: Washingtonul sistase orice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de orașe bosniace și mai cu seamă capitala, Sarajevo. În paralel, În ianuarie 1993 a izbucnit un alt război civil Între musulmanii și croații din Bosnia: aceștia din urmă au Încercat să creeze un mic stat efemer În regiunea preponderent croată Herțegovina. Iar la sfârșit, după ce aceste conflicte s-au stins (războiul sârbo-croat a reizbucnit În 1995, când Zagrebul a reușit să recupereze Krajina, cucerită cu trei ani În urmă de forțele sârbe), a Început războiul din și pentru Kosovo: Învins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a Croației a fost motivată de solide considerente interne, după cum am văzut. Dar existența lor oficială a fost confirmată pentru prieteni și dușmani deopotrivă când Germania și apoi Comunitatea Europeană le-au recunoscut prompt. Pentru că exista acum un stat croat independent, posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neplăcut. Mai mult decât oricine, el și-a propus să șteargă trecutul iugoslav din memoria concetățenilor: până În martie 1993, Însuși cuvântul Iugoslavia fusese scos din manualele, antologiile, hărțile și enciclopediile publicate În noua Croație. Abia după moartea lui Tudjman statul croat fondat de el și-a putut revendica În mod credibil apartenența la comunitatea internațională. Dar responsabilitatea ultimă pentru catastrofa iugoslavă le revine până la urmă sârbilor și liderului lor ales, Slobodan Miloševiæ. Tentativa sa de a acapara puterea a Împins celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Miloševiæ este cel care a autorizat și a orchestrat atacul susținut asupra populației albaneze din Iugoslavia ce a provocat războiul din Kosovo. Măsurile luate de Belgrad au fost dezastruoase pentru sârbii de pretutindeni. Ei și-au pierdut teritoriile din regiunea croată Krajina; au fost nevoiți să accepte o Bosnie independentă și să renunțe la planul de a decupa din ea un stat sârb suveran; au fost Învinși În Kosovo, iar majoritatea populației sârbe a părăsit regiunea, temându-se (pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]