2,036 matches
-
prins pe creștini în cursă pe platou, departe de orice sursă de apă, Saladin și trupele sale le-au înconjurat tabăra, hărțuindu-i toată noaptea cu strigăte de triumf și cu zgomotul asurzitor al tobelor și trompetelor. La lumina focurilor, cruciații îi vedeau pe sarazini oferindu-le în batjocură apă, pe care o vărsau în nisip în momentul în care întindeau mâinile. La grozăvia situației se adaugă prezența scorpionilor și a păianjenilor veninoși, care se strecurau sub armuri. În zori, cruciații
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
cruciații îi vedeau pe sarazini oferindu-le în batjocură apă, pe care o vărsau în nisip în momentul în care întindeau mâinile. La grozăvia situației se adaugă prezența scorpionilor și a păianjenilor veninoși, care se strecurau sub armuri. În zori, cruciații încep marșul spre izvoarele de la Hattin. Sute de cai muriseră deja doborâți de sete sau de săgețile sarazinilor, mulți cavaleri mărșluind cu infanteria. Moralul armatei creștine era foarte scăzut, unii cavaleri trecând la inamic. Dificultățile au încetinit înaintarea coloanei până când
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
numai datorită efectivelor superioare, Taqi luând relicva și părăsind exultat lupta. Al-Afdil, fiul de 17 ani al lui Saladin, martor al acestei întâmplări, a crezut că victoria era de acum sigură. Dar tatăl său l-a contrazis; peste puțin timp, cruciații întreprind încă un atac disperat, respins la numai câțiva metri de locul în care se aflau. "Am strigat din nou: "I-am bătut". Tatăl meu s-a întors spre mine și a spus: "Taci. Îi vom învinge abia când va
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Hattin. Romanul suedez "Tempelriddaren" ("Cavalerii Templieri" în română), de Jan Guillou, îl potretizează pe Arn Magnusson, cunoscut și ca Arn de Gothia, drept unul dintre puținii supraviețuitori (unul din cei doi Cavaleri Templieri care au supraviețuit) ai bătăliei. Romanul "Cavalerul cruciat" de Ronald Wech conține o amplă descriere a bătăliei de la Hattin.
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
(Trabzon, Trebizond) a fost un stat succesor al Imperiului Bizantin. Când cruciații au ocupat Constantinopolul în 1204, Alexios Comnen, nepotul împăratului Andronic I Comnen și al regelui George III al Georgiei, a fugit cu fratele său în orașul Trapezunt, pe coasta Mării Negre, unde, cu ajutorul mătușii sale Tamara a Georgiei, a creat un
Imperiul din Trapezunt () [Corola-website/Science/308859_a_310188]
-
Cesarini. Mai era în legătură și cu amiralul venețian Alvise Loredano, a cărui flotă staționa la Modon, în 1444. Armistițiul de la Seghedin nu a durat mai mult de câteva luni. Cardinalul Cesarini, aflat sub autoritatea papei, i-a dezlegat pe cruciați de jurământul pe care îl depuseră sultanului și Ladislau cu oastea sa au mers mai departe, către ținta lor. Cesarini cunoștea intențiile lui Constantin, care era pregătit să-i lovească pe turci dinspre Morea. Bessarion îl îndemnase pe Constantin să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sultanului Mehmed, amenințându-l cu un atac din partea tuturor conducătorilor și forțelor creștinătății dacă nu va dărâma fortăreața de la Rumeli Hisar și nu-și va abandona planurile de asediere a Constantinopolului. Scrisoarea lui este elocventă pentru atitudinile ușuratice ale atâtor cruciați de salon din Occident. Sultanul și-a început pregătirile pentru asediul și cucerirea Constantinopolului în iarna anului 1452. Prestigiul lui nu trebuia să aibă de suferit, așa încât trebuia să fie sigur de succes. Prin urmare, a plănuit operațiunea cu mare
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
grecescul Νίκαια, derivat ulterior în Niceea). În lumea creștină Niceea a căpătat notorietate prin faptul că a găzduit două "Concilii ecumenice" (oecumenice) din istoria timpurie a creștinismului, primul și cel de al șaptelea. După cucerirea vicleana a Constantinopol-ului de către creștinii cruciați din cruciada a IV-a, în 1204, Imperiul Bizantin s-a fărâmițat în mai multe formațiuni statale. Dar moștenitorul de drept al fostului imperiu a devenit Imperiul bizantin de Niceea, numit așa după numele noii sale capitale, Niceea. Orașul a
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
capitala imperiului de la Romă la Constantinopol a mutat în centrul atenției partea de est a imperiului. Această schimbare a marcat începutul anilor bizantini, în care Grecia a devenit parte a Imperiului Bizantin. După 1204, cănd Constantinopolul a fost luat de către cruciații din Vest, părți din Grecia au fost repartizate liderilor occidentali, în timp ce venețienii au ocupat poziții strategice în Marea Egee (insule sau orașe de coastă)în scopul de a controla rutele comerciale. Ocuparea Constantinopolului în 1262 a marcat ultimele etape ale existenței
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
au trecut printr-un pas îngust la nord de Giurgiu, Vlad a lansat un atac surpriză. Valahii i-au încercuit pe turci și i-au nimicit cu focuri de armă. Istoricii îl acreditează pe Vlad ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă "într-un mod creativ - mortal". Într-o scrisoare adresată regelui Matei Corvin, datată 2 februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
fapte menționate mai sus sau nemenționate, a dus la construirea de mai multe biserici în Jaffa (biserică franciscana, biserici creștine arabești și bineînțeles biserică Sf. Mihail și Gavril de care vă povestim). În perioada medievală, portul a fost ocupat de cruciați ( Richard Inima de Leu intra în port în 1191 și în Acra se pot vedea locuințele cruciaților, scoase la lumină nu de multă vreme ) și Napoleon în 1799 cucerește portul, armata franceză intrând în oraș și prădând, omorând și violând
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
franciscana, biserici creștine arabești și bineînțeles biserică Sf. Mihail și Gavril de care vă povestim). În perioada medievală, portul a fost ocupat de cruciați ( Richard Inima de Leu intra în port în 1191 și în Acra se pot vedea locuințele cruciaților, scoase la lumină nu de multă vreme ) și Napoleon în 1799 cucerește portul, armata franceză intrând în oraș și prădând, omorând și violând tot ce le stă în cale, aducând moarte și jaf. Intrarea în locaș se face dintr-o
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
împreună cu numărul mare de pelerinaje în Țara Sfântă din secolul al XI-lea, a atras atenția asupra acestei regiuni. Relatările despre abuzurile musulmanilor asupra pelerinilor creștini care se îndreptau către Ierusalim și alte locuri sfinte din Orientul Mijlociu au întărit zelul cruciaților. Papa Urban al II-lea a fost primul care a propus în mod public ideea unei Cruciade pentru recucerirea Țării Sfinte, cu vorbele sale cunoscute: ""Deus vult!"" ("Dumnezeu o dorește!") Vecinul Europei Occidentale către sud-est era Imperiul Bizantin, locuit tot
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Damascul, divizând în continuare Siria în emirate aflate în conflict unul cu altul, precum și cu Kerbogha, atabegul Mosulului. Aceste state erau în general preocupate mai mult de consolidarea propriilor teritorii și deținerea controlului asupra vecinilor lor, decât de cooperarea împotriva cruciaților. În alte regiuni ale teritoriului selgiucid se aflau ortoqizii, în nord-estul Siriei și în Mesopotamia. Ierusalimul s-a aflat sub controlul lor până în 1098. În Anatolia răsăriteană și în Siria de nord, Danișmend, un mercenar selgiucid a fondat un stat
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
alte regiuni ale teritoriului selgiucid se aflau ortoqizii, în nord-estul Siriei și în Mesopotamia. Ierusalimul s-a aflat sub controlul lor până în 1098. În Anatolia răsăriteană și în Siria de nord, Danișmend, un mercenar selgiucid a fondat un stat independent; cruciații nu au intrat în contact cu niciunul dintre aceste grupuri decât după cruciadă. Hașașinii au câștigat de asemena importanță în problemele siriene. Egiptul și o mare parte a Palestinei erau controlate de fatimizii arabi șiiți, al căror imperiu se micșorase
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
decât după cruciadă. Hașașinii au câștigat de asemena importanță în problemele siriene. Egiptul și o mare parte a Palestinei erau controlate de fatimizii arabi șiiți, al căror imperiu se micșorase semnificativ de la sosirea selgiucizilor; Alexius I i-a sfătuit pe cruciați să se alieze cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați o amenințare, presupunând că erau trimiși de către bizantini, și că se vor mulțumi cu recucerirea Siriei, neatacând Palestina; nu au trimis o armată împotriva lor decât atunci când aceștia
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați o amenințare, presupunând că erau trimiși de către bizantini, și că se vor mulțumi cu recucerirea Siriei, neatacând Palestina; nu au trimis o armată împotriva lor decât atunci când aceștia ajunseseră la Ierusalim. În martie 1095, Alexius I a trimis emisari către
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
întreaga Franță și i-a îndemnat pe episcopii și legații săi să o facă în diocezele lor în restul Franței, Germaniei și Italiei. Papa a încercat să interzică unor categorii de oameni (printre care femei, călugări, bolnavi) să se alăture cruciaților, însă acest lucru s-a dovedit aproape imposibil. În cele din urmă, majoritatea celor care au răspuns apelului nu erau cavaleri, ci țărani, săraci și fără pregătire militară, însă cărora această expediție le oferea o evadare de la greutățile zilnice și
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
au răspuns apelului nu erau cavaleri, ci țărani, săraci și fără pregătire militară, însă cărora această expediție le oferea o evadare de la greutățile zilnice și o descătușare a pietății personale, neîngrădită de autoritățile ecleziastice și laice. Urban a organizat plecarea cruciaților pentru data de 15 august 1096 , însă, cu mai multe luni înainte, mai multe armate de țărani și cavaleri de rang inferior s-au organizat și au pornit spre Ierusalim pe cont propriu. . Răspunsul a depășit orice prognoze: Urban se
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
cavaleri, însă, până la urmă, numărul participanților a ajuns la 100.000 — majoritatea luptători neinstruiți, inclusiv femei și copii. Lipsindu-le disciplina militară și aflându-se în ceea ce li se părea un ținut străin (Europa Răsăriteană), cu obiceiuri ciudate, acești primi cruciați s-au lovit repede de obstacole, încă aflându-se pe teritoriu creștin. Problema era atât una de provizii, cât și una de cultură: oamenii aveau nevoie de mâncare și provizii, și așteptau ca orașele gazdă să le ofere lucrurile necesare
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
orașele gazdă să le ofere lucrurile necesare — sau măcar să le vândă la prețuri rezonabile. Părăsind repede Europa Occidentală, nu au putut profita de recolta îmbelșugată a acelei primăveri, precedată de ani de secetă și de recolte slabe. Din nefericire pentru cruciați, localnicii nu erau întotdeauna darnici, lucru care a dus repede la lupte și conflicte. Coborând pe Dunăre, adepții lui Petru au jefuit teritoriul maghiar și au fost la rândul lor atacați de aceștia, de bulgari, și chiar de o armată
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Petru nu erau singura armată cruciată - li se alăturaseră alte grupuri din Franța și Italia. Alexius, neștiind ce altceva să facă cu o asemenea mare și neobișnuită armată, i-a transportat repede peste Bosfor. După ce au ajuns în Asia Mică, cruciații au fost sfâșiați de conflicte interne și s-au despărțit în două tabere separate. Turcii erau experimentați, și cunoșteau locurile; majoritatea participanților la Cruciada țăranilor - războinici amatori neorganizați - au fost masacrați după intrarea în teritoriul selgiucid. Petru totuși a supraviețuit
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
erau făcuți responsabili de crucificare, fiind în același timp mult mai numeroși și mai aproape decât musulmanii. Mulți oameni nu considerau necesar să călătorească mii de kilometri pentru a se lupta cu necredincioșii, când necredincioșii erau atât de aproape de casă. Cruciații s-au deplasat către nord prin valea Rinului, ajungând la comunitățile evreiești, cum ar fi cele din Köln, și apoi către sud. Evreilor li s-a oferit opțiunea de a se converti la creștinism sau de a fi masacrați. Majoritatea
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
zidurilor orașului în decembrie 1096, la două luni după anihilarea cruciadei țăranilor de către turci. Cavalerii erau însoțiți de numeroși oameni săraci, care își puteau permite îmbrăcămintea de bază și poate o armă mai veche. Petru Hermitul, care s-a alăturat cruciaților la Constantinopol, era responsabil pentru soarta lor, iar aceștia au putut să se organizeze în grupuri, similare companiilor militare, conduse de obicei de un cavaler. Nobilii au ajuns la Constantinopol fără multe alimente, așteptând provizii și ajutor de la Alexius I.
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]