2,185 matches
-
baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era? numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o femeie pe lumea asta? O întrebai mirat: —Te bate Voinea? Mie nu mi se pare om rău. Nu, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în perine, albă ca varul, cu ochii căzuți în orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
purta cu el foarte supusă și la locul ei, ca una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine că vătaful o teme chiar cu boierul. Își aducea aminte ea de ceva nedeslușit și de demult - dar acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat. (În chip destul de curios, aveam o bănuială că dragul „ei“ Luke cel sexy era un Mângâietor Delicat. Luke nu părea așa, ci mai degrabă era un tip dur, aprig. Dar, dincolo de pantalonii lui de piele și de expresia lui cruntă, era un om bun și grijuliu - chiar sensibil. Iar sensibilitatea e trăsătura definitorie a MD, calitatea lui esențială.) Abia când am realizat ce teamă mi-era ca nu cumva Jacqui să-l respingă pe Aidan pe motiv c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui larg deschisă care râdea. Ornesto mi-a observat privirea. —O, doamne, n-ai prins nimic din asta. Îl cheamă Bradley, credeam că e marea iubire, dar n-o să crezi ce mi-a făcut acest bărbat. Ornesto avea un ghinion crunt în dragoste. Întotdeauna îl înșelau sau îi furau tigăile scumpe cu fund dublu sau se întorceau la nevastă. Ce se mai întâmplase acum? M-a bătut. —Serios? — Nu vezi că am ochiul vânăt? Mi l-a arătat cu mândrie. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceva pe bune, în loc de „cazul misterios al rahatului de câine“. Chiar atunci- ca prin minune, ca și cum aș fi făcut lucrurile să se întâmple, poate am puteri magice - o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o ceartă sănătoasă. Apoi am observat că arăta a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
barmanului pe un ton serios, paharul a fost umplut din nou și golit dintr-o dușcă. Știam, fără să mi se spună, că lichidul chihlimbariu era Jack Daniels. Capitolul 25tc "Capitolul 25" M-am trezit duminică dimineață cu o mahmureală cruntă. Aveam frisoane, lacrimi pe obraji și mă dureau toate cele. Durerile ca de artrită/ reumatism erau mult mai rele ca de obicei și junghiurile similare șocurilor electrice mă ardeau până în măduva oaselor. Pe deasupra, mi se uscase gura de sete. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mort spre a nu mai simți durerea. —A venit taxiul. Răsărea soarele și totul era cufundat în liniștea zorilor în timp ce parcurgeam drumul spre casă. Deși nu băusem un strop în ziua dinainte, mă simțeam de parcă aș fi avut cea mai cruntă mahmureală din viața mea. Am intrat în apartamentul tăcut, am aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luată cu elicopterul de pe acoperișul clădirii Harper și dusă pe un iaht de treizeci și șase de metri, ancorat în portul din New York. (Închiriat doar pentru patru ore, din nefericire, și patru ore foarte scumpe, pe deasupra.) Deși era un ger crunt - era 4 ianuarie - și râul era agitat, mă gândeam că iahtul era o alegere inspirată, aducea puțin a trafic de droguri. M-am ridicat și am început să mă plimb prin cabină - doar așa, pentru că îmi permiteam s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unul de celălalt cele două noi rânduri de dinți. Abia mai târziu avu un pic de ghinion. Ieșiseră de la cinema, iar Pinky se simțea oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la cabina de bilete la porțile universității, se încolăcea pe la colțuri și se întindea pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nu-mi vine să cred că-i adevărat. Uită-te și tu până unde a putut să împingă violența. Și asta în ciuda faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat, O grădină cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pălărie, gândindu-se fiecare la lucruri diferite. — Muntele este de-a dreptul irezistibil la ora aceasta a înserării, începu Virgil Jones și nu primi drept răspuns decât câteva silabe. — Da, da, este, spuse Vultur-în-Zbor și fu răsplătit cu o privire cruntă din partea doamnei O’Toole. — Nu se poate să nu fi auzit păsările, încercă din nou domnul Jones. Sunt o armată-ntreagă. Ți-a trecut vreodată prin minte cât de des sunt folosite păsările în analogii cu comportamentul și atributele umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a ajuns într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a foametei, a molimelor, a furtunilor sau potopurilor. Aici intervine religia, în reglarea raporturilor dintre oameni și zeul lor printr-un inventar de practici și învățături care le arăta oamenilor cum să obțină protecție și să se ferească de pedeapsa cruntă. Voltaire spunea: „Si Dieu n’existait pas foudrait l’inventer”, iar oamenii chiar așa au procedat. Și-au construit din piatră, aur sau alte materiale „chipuri cioplite” pe care să le venereze. Diferența fundamentală între religiile păgâne și religia creștină
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
cea mai satisfăcătoare în cazul zeilor sângeroși din mitologia greacă. Abia în momentul apariției creștinismului oamenii au găsit Dumnezeul adevărat în ipostaza Tatălui ceresc. Întruparea divinității și sacrificiul suprem pentru spălarea păcatelor omenirii au desființat treptat cultul oricărei alte zeități crunte și răzbunătoare și a creat loc pentru răspândirea creștinismului. Acest proces a întâmpinat multe piedici lovindu se de cruzimea unei societăți romane antice sceptice hotărâtă să stârpească noua credință. Cu toate acestea numărul adepților a crescut, iar majoritatea erau dispuși
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dau mai multe alternative - deformarea se poate datora istoriei coșmarești, se poate datora oamenilor-text din jurul naratorului sau evoluției naturale a textului-narator. Există un centru (mobil, bineînțeles) al romanului: punctul în care naratorul ezită în fața intrării de la „Gambrinus“, după o noapte cruntă de beție. La masa lui obișnuită se află o pereche de orbi care se alintă, într-un limbaj misterios, lingând fiecare celuilalt lobul urechii. Acest centru mobil va reveni, din ce în ce mai des, mai plin de semnificație, până la sfârșitul cărții. Este centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aproape, finalul e trist. Străvezie se stinge lumina lui Christ În lumi părăsite de miros și culoare ; Mi-amintesc că exiști, am uitat că exist, În suflete oarbe întuneric răsare. Pe scena întinsă un singur solist Își joacă cupletul, ce cruntă eroare ; Și-n lunga scenetă, ’ntr-un vis de artist, Când publicul plânge și replica doare Mi-amintesc că exiști, am uitat că exist.
Sonet final. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_842]
-
acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și ne reîncarcă bateriile după o săptămână epuizantă.” Tunica stacojie a „amiralului armatei moarte” căpătă pe moment o culoare sidefie, peste care se revărsa din abundență spuma albă. Din cauza durerii crunte pe care o simțea În dreptul sprâncenelor și a urechii drepte, Noimann Își ținea cu greutate ochii deschiși. Mesajul pe care-l transmitea acum fantoșa ce stătea În fața lui era următorul: „Pe măsură ce mercurul termometrelor crește, la fel se Întâmplă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această lume a somnului fără hotare. După un marș de câteva zile, ca să scape de sâcâiala de acasă sau de alte neplăceri, stomatologul Paul descindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
costumele; altfel, șifonierul ar fi plin de rochii și de fuste...” Argumetația penitentului părea de-a dreptul aberantă. Cinicul Îl privi ciudat. „Orice bărbat face asta”, zise el. „Atunci orice bărbat e o femeie”, făcu celalalt. Cravașa de aer lovi crunt. O dată, și Încă o dată, și Încă o dată, partea dorsală, conturată În aer, a penitentului... „O”, exclamă el din nou, „biciul dumneavoastră e ca o binecuvântare de la Domnul... Mai loviți-mă o dată, o, Încă o dată, aici, aici, În părțile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreun alt gând vinovat, ci numai pentru a apăra viața unui tânăr cavaler pentru care nutresc o mare dragoste, deoarece meșteșugul mewu mi-a arătat că e sortit să se creștineze, și să piară curând după aceea prin cea mai cruntă trădare. Acest tânăr, care se numește Rogero, este cel mai frumos și mai desăvârșit cavaler. Iar eu, nefericitul Atlantes, sunt acela care l-a crescut din prima lui copilărie. Chemarea onoarei și și dorința de glorie l-a împins să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe care o putuse găsi și Începuse să-și caute uitarea În șampanie În cabina de clasa Întâi, Întinsă pe ambele locuri. O așteptasem la JFK și o târâsem direct la Black Door, unde mă alăturasem ei Într-o beție cruntă. În primele săptămâni stătuse la părinții ei, care, spre cinstea lor, nu-i spuseseră nici măcar o dată să-l ierte sau să-l primească Înapoi și, când nu mai suportase să locuiască acasă, se mutase pe canapeaua mea. În sfârșit Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]